Secţiuni » Articole » Opinii
Opinii
Condiţii de publicare

Avocatul Poporului – un uriaș cu picioarele de lut, o birocrație goală și inexorabilă


2 mai 2019 | Vladimir Adrian COSTEA

UNBR Caut avocat
JURIDICE gratuit pentru studenti

Secţiuni: Articole, Opinii, SELECTED
Vladimir-Adrian Costea

Vladimir-Adrian Costea

“Am mers în comuna natală și am discutat cu niște vecini de acolo și mi-au spus că există în Constituție prevăzută o instituție importantă, și anume Avocatul Poporului, la care și-au făcut cruce și au spus: «Domnule, nu au putut pune un popă sau un ofițer să ne ajute? Avocat v-ați găsit? O să ne lase dezbrăcați».”[1]

“Un uriaș cu picioarele de lut, (…) o birocrație goală și inexorabilă care merge înainte în mod mecanic”, aceasta este descrierea făcută instituției Avocatului Poporului de către Alex Brenninkmeijer, Ombudsman-ul național al Țărilor de Jos în perioada 2005-2013. Mai mult, Brenninkmeijer a comparat instituția Ombudsman-ului cu monumentul dedicat lui Franz Kafka – aflat în cartierul evreiesc din Praga – a lui Jaroslav Róna (“Descrierea unui lupte”).[2]

Privită însă dintr-o perspectivă diferită, “Instituția Avocatul Poporului (…) vizează prevenirea abuzului guvernamental de putere”[3], fiind folosită metafora “pompierului” pentru a descrie rolul acesteia. Astfel, “lupta cu flăcările” simbolizează repararea prejudiciilor aduse petiționarului, iar “supravegherea flăcărilor” subliniază funcția acestuia de anchetator și auditor.[4]

De sorginte suedeză[5] (însemnând “cel care pledează pentru altul” sau reprezentant)[6], Ombudsmanul s-a răspândit în Europa sub diferite denumiri precum: comisar parlamentar, apărătorul poporului (Spania), apărătorul public, mediatorul public, povector de justicia (Portugalia), mediatorul republicii (Franța), avocatul poporului (România), procuror parlamentar. Instituția Ombudsman-ului a suscitat interpretări diferite, în funcție de perspectiva din care a fost privită această instituție, dar și de dinamica și designul constituțional al fiecărei țări în care Ombudsman-ul își desfășoară activitatea. Încă de la început, această observație relevă diversitatea și unicitatea instituțiilor de tip Ombudsman, care diferă în mod fundamental de celelalte instituții, prezentând, totodată, nuanțe diferite în funcție de peisajul politico-constituțional, mentalitatea și cultura democratică a actorilor implicaţi, precum și de istoria specifică a fiecărei țări.

Sui generis, instituția Ombudsman-ului depinde de contextul în care aceasta își desfășoară activitatea. Astfel, există o relație de reciprocitate între instituția Ombudsman-ului, și nivelul de democratizare al unei societăți, precum și nivelul de trai al acesteia. Pe de o parte, Suedia, Regatul Unit, Danemarca, Franța, reprezintă exemple elocvente în privința maximizării eficacității acestei instituții. Pe de altă parte, în cazul societăților aflate în dezvoltare, instituția nu este percepută în același mod, ci dimpotrivă, este comparată cu o “cenușăreasă” – România reprezentând un exemplu relevant în acest sens. În schimb, în cadrul societăților din America Latină, datorită trecutului tumultos și instabil, în țări precum Bolivia, Columbia, Mexic, Nicaragua, Guatemala, Honduras, respectiv Venezuela, activitatea principală a Ombudsman-ului constă în monitorizarea aspectelor legate de corupție. Activitatea Ombudsman-ului, în genere, se pliază și este apreciată, în funcție de istoria și nivelul de dezvoltare al societății din care face parte.

Avocatul Poporului este însă o instituție necesară, dar în același timp, nu și suficientă în ceea ce privește parcursul democratic al unui stat. Această instituție poate funcționa la parametri optimi în funcție de contextul politico-constituțional, personalitatea Ombudsman-ului, precum și încrederea cetățenilor în instituțiile statului. Totodată, importanţa Ombudsman-ului este observată în special acolo unde acesta lipsește, întrucât riscul se focalizează asupra abuzurilor privind încălcări ale drepturilor și libertăților oamenilor, precum și derapaje de la statul de drept. De asemenea, chiar şi atunci cȃnd această instituţie nu produce efectele dorite, se recomandă reformarea, depolitizarea şi profesionalizarea acesteia, întrucȃt o absenţă totală ar putea afecta întreaga societate.


[1] Deputat Ion HOPULELE în Geneza Constituţiei Romȃniei, 1991, Lucrările Adunării Constiuante, Regia Autonomă “Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1998, p. 438, apud. Ioan MURARIU, Avocatul Poporului – instituţie de tip ombudsman, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, p. 4.
[2] Alex BRENNINKMEIJER, Management şi echitate – reflecţiile unui Ombudsman, traducere şi adaptare: Iulia BIRO, lucrarrea a fost prezentată în limba engleză la cel de-al patrulea Dialog Trans European EGPA-NIS Pacee, Viena Austria, februarie 2011.
[3] Dan BALICA, Bianca RUDU, Avocatul Poporului în Romȃnia – concept, poziţionare, apud. Dacian-Cosmin DRAGOŞ (coord.), Bogdana NEAMŢU, Instituţia Ombudsmanului: justiţie alternativă?, editura C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 3.
[4] C. HARLOW, R. RAWLINGS, Law and Administration, Cambridge Universiy Press, 1997, p. 134, în Brian THOMPSON, Richard KIRKHAM, Trevor BUCK, Modelul Ombudsmanului britanic, irlandez şi Australian: expansiune, redimensionare şi noi orizonturi, traducere şi adaptare de Iulia Pascu, apud. Dacian- Cosmin DRAGOŞ (coord.), Op. cit.,  p. 278.
[5] Instituţia Ombudsmanului (suedeză: “reprezentant”) a apărut în 1809 în Suedia odată cu adoptarea unei noi Constituţii de către Parlamentul suedez (Rikstag) şi crearea ombudsmanului pentru justiţie (Justitieombudsman). Instituţia a fost înfiinţată cu scopul de a balansa puterile regelui şi a fost însărcinată cu exercitarea controlului asupra activităţii guvernului şi puterii judecătoreşti.
C.f. Lind C. REIF, The Ombudsman, good governance, and the international human rights system, Martinus Nijholf Publishers, Leiden, Boston, 2004, p.5; Roy GREGORY, Phillip GIDDINGS (coord.), Righting Wrongs: the Ombudsman in Six Continents, IOS Press, Amsterdam, 2000, p. 315, apud. Laura A. HOSSU, Avocatul Poporului. Practici instituţionale şi mecanisme de intervenţie, Teză  de Doctorat, Coordonator ştiinţific Prof. univ. dr. Ioan Stanomir, Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti, Bucureşti, 2012, p. 13.
[6] Dacian- Cosmin DRAGOȘ (coord.), Op. cit.,  p. 5.


Vladimir-Adrian Costea

Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, detalii aici!
JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.
Puteţi prelua gratuit în website-ul dumneavoastră fluxul de noutăţi JURIDICE.ro:
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro

Newsletter JURIDICE.ro


Social Media JURIDICE.ro



Subscribe
Notify of
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni          Noutăţi                                                                                                                          Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică