Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Europa ultimelor două secole
07.05.2019 | Doru BĂJAN

JURIDICE - In Law We Trust
Doru Băjan

Doru Băjan

Congresul de la Viena din 1815

1. În cursul lecturilor am descoperit un motto interesant, atribuit lui Felicité LAMERMAIS: ”[t]recutul este ca o lampă așezată la intrarea viitorului, ca să risipească în parte întunericul ce-l acoperă”.

O înțelegere obiectivă a prezentului, cum s-a ajuns aici, dar și ce se va putea face în viitor, nu poate avea loc decît prin cunoașterea trecutului și apelul la istorie.

În acest demers, mai mult decît modest, de abordare a trecutului Europei, am optat pentru alegerea unor evenimente semnificative din istorie, cu prezentarea unor informații mai puțin cunoscute cititorilor.

2. În cadrul Congresului de la Viena din anul 1815 sunt încheiate o serie de tratate între statele participante, sunt întocmite Declarații ale unora dintre participanți, Protocoale, diverse acte și regulamente.

Ele constituie parte integrantă din Actul final al Congresului de la Viena din 9 iunie 1815.

3. Actul final este semnat în numele Împăratului Austriei, Rege al Ungariei și al Boemiei, Regelui Spaniei și al Indiilor, Regelui Franței și al Navarei, Regelui Regatului Unit al Marei Britanii și Irlandei, Prințului regent al Regatului Portugaliei și al Braziliei, Regelui Prusiei, Împăratului tuturor Rusiilor, Regelui Suediei și Norvegiei.

4. Actul final confirmă desființarea din 1795 a Poloniei și împărțirea teritoriului între Rusia, Prusia și Austria, doar Cracovia dobîndind statutul de oraș liber.

5. Cea mai cîștigată din punct de vedere teritorial este Prusia, care prin Actul final, dobîndește noi teritorii de la Regatul Saxa, Austria, alte mari ducate și Regatul Țărilor de Jos.

6. Statele germane, prin Actul final, constituie Confederația Germanică, afacerile fiind încredințate unei Diete federative, în care toți membrii vor vota prin plenipotențiarii lor, fie individual, fie colectiv, aplincîndu-se votul ponderat.

7. Provinciile Unite ale Țărilor de Jos și Provinciile Belgiene se unesc și formează Regatul Țărilor de Jos.

8. Prin Actul final, la cele 19 cantoane ce formează Elveția li se adaugă 3 noi cantoane.

9. În Italia, Regatul Sardiniei integrează statele ce compuneau Republica Genova, Republica Liguriană.

10. Austria redobîndește posesiunile anterioare, respectiv Istria, Dalmația, Veneția, ducatele Milan și Mantua, Tyrolul, Frioul, Trieste, Corintia Superioară, Croația, Friume.

11. Actul final reglementează și libertatea de navigație pe rîurile navigabile care separă sau străbat statele membre.

Conferința de la Berlin din 1885

12. Interesele pentru colonizarea Africii au condus la convocarea în 1884 a Conferinței de la Berlin, finalizată prin Actul general al Conferinței de la Berlin din 26 februarie 1885.

13. La Conferință au participat 14 state: Imperiul German, Imperiul Austro-Ungar, Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Regatul Spaniei, Statele Unite ale Americii, Republica Franceză, Regatul Italiei, Regatul Țărilor de Jos, Regatul Portugaliei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Imperiul Rus, Regatul Suediei și Norvegiei, Imperiul Otoman.

15. Actul general declară libertatea comerțului în bazinul Congo, gurile sale și statele înconjurătoare, Dispoziții referitoare la protecția indigenilor, a misionarilor și a călătorilor, cît și a libertății religioase, Declarația privind comerțul cu sclavi, Declarația privind neutralitatea teritoriilor cuprinse în bazinul fluviului Congo, Actul de navigație a Congoului, Actul de Navigație a Nigerului, Declarația referioare la condițiile esențiale de îndeplinit pentru ca ocupările noi pe coastele continentului african să fie considerate ca efective.

15. La sfîrșitul secolului al XIX-lea doar deșerturile din continentul african nu erau ocupate, nu prezentau interes.

Franța ocupa: Algeria, Tunisia, Senegal, Guinea, Coasta de Fildeș, Congo Francez și parte din Madagascar.

Marea Britanie ocupa: Egiptul, Somalia Britanică, Uganda, Africa Răsăriteană Britanică, BSA Company, Bechuanaland, Orange, Colonia Capului, Basutoland, Coasta de Aur, Benin, Sierra Leone.

Portugalia ocupa: Angola, Mozambicul, Guineea Portugheză, Insulele Capului Verde.

Spania ocupa: Rio de Oro, Ceuta, Melila și Ifni în Maroc, Insulele Canare.

Germania ocupa: Camerunul, Africa Centrală de Sud-Vest, Africa Germană de Est, Insula Ascension, Insula Sf. Elena, Insulele Seychelles, Insula Mauritius.

Belgia controla statul independent Congo, pe care însă avea să îl ocupe în 1908.

Sub suzeranitate turcă se afla Tripolitania.

16. Teritoriile ocupate au fost împărțite fără a se ține seamă de unitatea etniilor, fapt ce a condus, după obținerea independenței de către fostele colonii începînd cu anii `50, la probleme grave interne, războaie de secesiune, epurări etnice ș.a. 

Tratatele inegale

17. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX, expansiunea colonială a vizat și extremul orient, China, Japonia, Coreea, Tibet, Vietnam.

Tratatele încheiate cu aceste state sunt cunoscute în mod uzual în istorie ca tratate inegale.

Tratatele inegale încheiate sunt cunoscute și ca rezultat al diplomației canonierei.

18. Tratatele inegale au fost impuse Chinei de: Marea Britanie, SUA, Franța, Regatul Unit al Suediei și Norvegiei, Imperiul Rus, Regatul Prusiei și Confederația Germanică, Regatul Portugaliei, Imperiul Japoniei, Austro-Ungaria, Regatul Belgiei, Regatul Țărilor de Jos, Regatul Spaniei.

Tratatele inegale au fost impuse Japoniei de: SUA, Marea Britanie, Imperiul Rus, Regatul Țărilor de Jos, Regatul Prusiei.

Tratatele Inegale au fost impuse Coreei de: Imperiul Japoniei, SUA, China, Imperiul German, Marea Britanie, Imperiul Rus, Regatul Italiei, Franța, Austro-Ungaria, Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei.

Coreea este anexată de Japonia în 1910.

Tratatele inegale au fost impuse Vietnamului de Franța, prin acordurile încheiate în 1787, 1862, 1874, 1883, 1884, 1885.

Între Tibet și Marea Britanie este încheiat în 1910 Tratatul de la Lhassa.

19. În baza acestor tratate, enclave teritoriale au fost cedate puterilor străine pentru a stabili comptoare sub legislație proprie, puterile străine au dobîndit dreptul liber de import și export, cu consecința dezvoltării oricărui tip de comerț (inclusiv opiu în China), obținerii dreptului de navigație interioară, a dreptului de a institui monopol pe piață, privilegiul extrateritorialității.

Primul Război Mondial

20. Primul Război Mondial a avut ca beligeranți de partea Antantei Franța, Imperiul Britanic, Serbia, Muntenegru, Belgia, Japonia, Italia, Portugalia, România, Hedjaz, SUA, Grecia, Siam.

Din partea Puterilor Centrale au participat Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman, Bulgaria.

Și-au păstrat neutralitatea, dintre statele europene: Olanda, Elveța, Spania, Danemarca, Norvegia, Suedia, Liechtenstein, Monaco.

Războiul s-a sfîrșit cu victoria Antantei, Conferința de pace desfășurîndu-se la Paris în perioada 1919-1920.

La Conferința de pace de la Paris s-au încheiat 5 tratate de pace, separat cu fiecare dintre statele învinse și anume: Tratatul de la Versailles cu Germania, Tratatul de la Saint-Germain cu Austria, Tratatul de la Trianon cu Ungaria, Tratatul de la Neuilly cu Bulgaria și Tratatul de la Sevres cu Turcia.

22. Prin Tratatul de la Versailles, Germania cedează din teritoriile europene Alsacia și Lorena către Franța, cantoanele Eupen și Malmey către Belgia, Schlesvig către Danemarca, Posnania, Silezia Superioară și coridorul Danzig către Polonia. Din colonii cedează Insulele Marshall, Mariane și Caroline către Japonia, Togo și Camerun către Franța, Sud-Vestul african și Africa orientală către Marea Britanie.

Prin Tratatul de la Saint-Germain, Austria cedează Galicia Poloniei, Boemia și Moravia Cehoslovaciei, Trieste și Trentin Italiei, Slovenia, Dalmația, Bosnia-Herțegovina (Istria) Iugoslaviei.

Prin Tratatul de la Trianon, Ungaria cedează Transilvania României, Slovacia și Rutenia Cehoslovaciei, Croația Iugoslaviei.

Prin Tratatul de la Neuilly, Bulgaria cedează Macedonia de Nord Iugoslaviei, Dobrogea României, Tracia Centrală Greciei.

Prin Tratatul de la Sévres, Turcia cedează Tracia orientală și regiunea Smirna din Asia-Minoră Greciei. Armenia turcă și Kurdistanul urmau să obțină independența. Din celelalte teritorii ocupate, Siria și Libanul revin Franței, Palestina, Transiordania, Irakul și Kuweit revin Marii Britanii pe baza mandatului încredințat de Societatea Națiunilor.

23. Toate cele 5 tratate, versiunea în limba franceză, sunt disponibile pe internet.

La Conferința de pace de la Paris, România nu a avut statutul de putere aliată, ci acela de putere asociată, din cauza Tratatului de pace de la Buftea din 1918 încheiat cu Puterile Centrale, aderarea României la Antantă în 1916 interzicînd încheierea unei păci separate.

Societatea Națiunilor și tratamentul minorităților

24. Ca urmare a Primului Război Mondial, 4 imperii s-au destrămat: Imperiul German, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Rus și Imperiul Otoman.

Fiecare dintre cele 5 tratate de pace încep cu partea I Societatea Națiunilor.

Tratatul de la Saint-Germain conține la articolele 66-69 clauze privind tratamentul minorităților.

Tratate privind minoritățile au fost impuse Poloniei, Iugoslaviei, Cehoslovaciei, României și Greciei.

Finlanda, Albania, Lituania, Letonia, Estonia și, mai tărziu, Irak au fost obligate prin declarații unilaterale.

25. Normele și dispozițiile conținute în diferitele tratate și declarații au avut ca model Tratatul privind minoritățile încheiat cu Polonia.

Acestea urmăreau: asigurarea drepturilor de naționalitate locuitorilor statelor vizate; specificarea drepturilor de care persoanele vizate se bucurau în calitate de resortisanți; transformarea în legi fundamentale, în statele vizate, a dispozițiilor privind recunoașterea obligațiilor față de minorități; plasarea sub garanția Consiliului Societății Națiunilor a aplicării acestor dispoziții.

26. Drepturile acordate minorităților erau un amestec de ”drepturi negative”, care vizau nediscriminarea și ”drepturi pozitive” cu cea mai largă întindere.

Egalitatea în fața legii prevedea: egalitate de drepturi civile și politice; admiterea în funcții publice; exercitarea diferitelor profesii și activități cu ignorarea diferențelor de religie, credință sau confesiune; dreptul egal de a crea, conduce și controla pe cheltuielile lor instituții caritabile, religioase sau sociale, scoli sau alte instituții de educație; libera folosire a oricărei limbi în relațiile private sau în comerț, fie în materie de presă, religie, fie în reuniunile publice.

Alte drepturi au fost stabilite precum: permiterea utilizării limbii minorităților înaintea tribunalelor; acordarea de facilități potrivite pentru a se asigura că în școlile primare instruirea poate fi efectuată în limbile minoritare; asigurarea minorităților de o parte echitabilă din subvențiile publice provenind de la bugetul de stat[1].

27. Pe internet sunt disponibile memoriul lui Nicolae TITULESCU din 1928 privind maghiarii din Transilvania[2], precum și studiul lui George SOFRONIE privind protecția minorităților[3].

Pentru ”egalitate de arme” recomand cititorilor acestui studiu și căutarea pe internet a materialului intitulat ”Le Concordat”, publicat în Glasul minorităților nr. 6/1929.

Al Doilea Război Mondial

28. Cine citește Tratatul de pace de la Versailles din 1919 încheiat cu Germania, văzînd condițiile impuse, în special în favoarea Franței, poate înțelege susținerea cvasiunanimă a poporului german pentru politica revanșardă a lui Adolf HITLER.

Cobeligeranți în al doilea Război Mondial au fost puterile Axei și puterile Alianței.

Din puterile Axei au făcut parte: Germania, Japonia, Italia (1940-1944), Iugoslavia (1941), Bulgaria (!941-1944), Ungaria, România (1941-1944), Finlanda (1941-1944), Irak (1941), Uniunea Sovietică (1939-1941), Thailanda (1942-1945) și sateliți precum Statul independent al Croației (1941-1945), Republica Socială Italiana (1943-1945), Republca Slovacia (1939-1945), Statul Francez (1940-1944).

Din puterile Aliate au făcut parte Uniunea Sovietică (1941-1945), SUA (1941-1945), Marea Britanie, China (1937-1945), Franța, Polonia, Canada, Australia, Iugoslavia (1941-1945), Grecia (1940-1945), Uniunea Africii de Sud, Olanda (1940-1945), Belgia (1940-1945), Luxemburg (1940-1945), Norvegia (1940-1945), Cehoslovacia (1942-1945), Etiopia (1942-1945), Brazilia (1942-1945), Mexic (1942-1945), Cuba (1941-1945), Columbia (1942-1945).

29. Tratatul de pace de la Paris semnat la 10 februarie 1947 vizeză Italia, România, Ungaria, Bulgaria și Finlanda.

România recupera Transilvania de Nord ocupată de Ungaria în urma Dictatului de la Viena din 1939, abandona Basarabia și Bucovina URSS, abandona Dobrogea de Sud în favoarea Bulgariei și era obligată la plata unei despăgubiri de război de 300 milioane de dolari în favoarea URSS.

30. La finalul celui de al Doilea Război Mondial ia ființă Organizația Națiunilor Unite (ONU).

În 1947 SUA pune în aplicare Planul Marshall.

În 1947 intră în vigoare Acordul general pentru tarife vamale și comerț (GATT), ce a dat naștere organizației internaționale cu același nume-GATT, transformată în 1995 în Organizația Mondială a Comerțului (OMC).

În 1949 ia ființă Organizația Atlanticului de Nord.

În 1949 ia ființă Consiliul Europei.

În 1948 ia ființă Uniunea Europei Occidentale

În 1948 ia ființă Organizația Europeană de Cooperare Economică (OECE), care a avut ca sarcină inițială gestionarea creditelor acordate prin Planul Marshall, substituită în 1961 de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).

31. Prin Planul Marshall a fost oferită asistență economică între 1948 și 1952 unui număr de 15 state, în valoare de 13.325, 8 milioane USD, din care 11.820,7 milioane USD sub formă de donație și 1.505,1 milioane USD sub formă de împrumuturi.

32. Beneficiarii au fost, în milioane USD: Austria 677,8 donație; Belgia-Luxemburg 491,3 donație și 68 împrumut; Danemarca 239,7 donație, 33,3 împrumut; Franța 2.488 donație, 255,6 împrumut, Grecia 706,7 donație; Islanda 24 donație, 5,3 împrumut; Irlanda 19,3 donație, 128,2 împrumut; Italia 1.413,2 donație, 95,6 împrumut; Olanda 916,8 donație, 166,7 împrumut; Norvegia 216,1 donație, 39,2 împrumut; Portugalia 15,1 donație, 36,1 împrumut; Suedia 86,9 donație, 20,4 împrumut; Turcia 140,1 donație, 85 împrumut; Marea Britanie 2.805 donație, 384,8 împrumut; Germania 1.173,7 donație, 216,9 împrumut.

407 este contribuția SUA la Uniunea Europeană pentru Plăți.

Statele est europene, printre care și România, aflate în zona de influență (ocupație) a Uniunii Sovietice, au refuzat participarea la Planul Marshall.


[1] Sebastian BARTSCH, ”Le systéme de protection des minorités dans la Société des Nations”, André LIEBICH, André REZLEL, L`Europe centrale et ses minorités; vers un solution européenne? BOOK OPEN EDITON, pp. 37-50.
[2] N. TITULESCU, ”Mémoire du Gouverment royal de Roumanie concernant la proposition du 9 mars 1928 dans l`affaire des optants hongrois de Transylvanie”, Joure&C éditeurs, Paris, 1928.
[3] George SOFRONIE, ”Protecția minorităților de rasă, de limbă și de religie sub regimul Societății Națiunilor”, Oradea, Tipografia Dioceziană, 1930.


Avocat Doru Băjan

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.