BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la principiul protecției legitime privit drept caz de forță majoră (printre altele)

06.05.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL
Newsletter
Instagram
Facebook
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Judecătorul luxemburghez se întreabă, în recurs, cu privire la principiul protecției încrederii legitime ca fiind un caz de forță majoră (printre altele) (C-113/19 Luxaviation).

Situația de fapt:
1. materii UE:
1.1. Mediu – Poluare
1.2. Drepturi Fundamentale – Carta DFUE
2. avem o dispoziție de drept UE care prevede că statele membre se asigură de restituirea cotelor emise de operatorii lor
3. necesitatea de a afla dacă trebuie interpretat, prin coroborare cu principiul bunei administrări, în sensul că instituie, în sarcina autorității naționale competente, o obligație de instituire a unei monitorizări individuale a obligațiilor de restituire, înainte de data limită de 30 aprilie a anului în cauză, atunci când aceeași administrație este competentă să supravegheze un număr redus de operatori, în speță 25 de operatori la nivel național
4. de asemenea, necesitatea de a afla dacă se poate considera că o operațiune de restituire a cotelor de emisie incompletă precum cea în speță, în care operatorul s-a bazat pe confirmarea electronică primită ce atestă finalizarea procedurii de transfer, ar fi putut genera în mod rezonabil în percepția operatorului de bună-credință o încredere legitimă în faptul că finalizase operațiunea de restituire
5. necesitatea de a afla dacă caracterul legitim al acestei încrederi poate fi presupus a fi stabilit mai mult în percepția unui operator de bună-credință atunci când, în cursul efectuării restituirii din anul anterior, a fost contactat spontan de autoritatea națională pentru a-i aminti, la câteva zile de la expirarea termenelor, că procedura de restituire a cotelor nu fusese încă finalizată, permițându-i, în consecință, să prezume în mod rezonabil că îşi respectase obligațiile de restituire pentru anul în curs din moment ce nu a mai fost contactat direct de aceeași administrație în anul următor
6. totodată, necesitatea de a afla dacă principiul protecției încrederii legitime poate fi interpretat ca fiind un caz de forță majoră care permite scutirea parțială sau integrală a operatorului de bună-credință de sancțiunea prevăzută într-un alineat al unui articol dintr-o directivă incidentă
7. necesitatea de a afla dacă Carta DFUE, prin principiul proporționalității, s-ar opune stabilirii forfetare a amenzii care sancționează omisiunea de a restitui cotele de emisie, atunci când dispoziția din directivă ce privește aceste sancțiuni nu permite impunerea unei sancțiuni proporționale în raport cu încălcarea săvârșită de operator
8. dacă nu se opune, necesitatea de a afla dacă principiul egalității coroborat cu principiul general al bunei-credințe și principiul „fraus omnia corrumpit”, s-ar opune în ceea ce privește nivelul sancțiunii forfetare care urmează să fie pronunțată, la care se adaugă în mod automat publicarea, ca operatorul de bună-credință pur și simplu neglijent, care a considerat în plus că și-a îndeplinit obligațiile de restituire a drepturilor de emisie până la data-limită de 30 aprilie relevantă, să fie tratat în același mod ca un operator cu un comportament fraudulos
9. dacă nu se opun, necesitatea de a afla dacă este conformă cu o cale de atac efectivă aplicarea sancțiunii forfetare, fără o posibilă adaptare de către instanța națională, cu excepția cazurilor de forță majoră, precum și a sancțiunii automate a publicării
10. necesitatea de a afla dacă confirmarea unei sancțiuni pecuniare fixe pe baza unei voințe stabilite astfel evidențiate de legiuitorul european, precum și sancțiunea automată a publicării, fără intervenția principiului proporționalității, cu excepția cazului de forță majoră strict perceput, nu reprezintă o abdicare a instanței naționale în fața voinței prezumate a legiuitorului european și o lipsă a unui control judiciar neadecvată în raport cu anumite dispoziții din Carta DFUE
11. necesitatea de a afla dacă lipsa controlului judiciar al instanței naționale în privinţa sancțiunii forfetare, precum și a sancțiunii automate a publicării, nu conduce la ruperea dialogului în esență fructuos între CJUE și instanțele supreme naționale sub efectul unei soluții prestabilite confirmate de CJUE, cu excepția cazului de forță majoră strict prevăzut, care echivalează cu imposibilitatea unui dialog efectiv din partea instanței supreme naționale căreia nu îi rămâne decât să confirme sancțiunea, din moment ce nu s-a stabilit existența unui caz de forță majoră în speță
12. in fine, necesitatea de a afla dacă noțiunea de forță majoră poate fi interpretată în sensul că ia în considerare rigoarea subiectivă a operatorului de bună-credință atunci când plata sancțiunii constituie un risc financiar și o pierdere de credit considerabile care pot conduce la concedierea personalului său sau chiar la propriul faliment.

Dispoziții invocate a fi incidente:

1. articolul 6 alineatul (2) litera (e), articolul 12 alineatul (3) și articolul 16 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE
2. articolul 20, articolul 47 și articolul 49 alineatul (3) din Carta DFUE (cu explicațiile aferente)
3. principiul bunei-administrări (nu articolul 41 din Carta DFUE cum eronat invocă instanța de trimitere – acest articol 41 fiind opozabil doar instituțiilor UE, și nu statelor membre – da, știu, știu, și instanțele din România realizează o atare eroare contrară totuși textului articolului respectiv și jurisprudenței CJUE aferente).

dr. Mihaela Mazilu-Babel

Newsletter
Instagram
Facebook

JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate