BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 
Print Friendly, PDF & Email

RIL admis. Salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice
06.05.2019 | Andrei PAP

 
Competition Law
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 6 mai 2019, a fost publicată Decizia nr. 7/2019 privind examinarea sesizării formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel Oradea referitor la o problemă de drept.

1. Obiectul recursului în interesul legii

Recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Oradea vizează stabilirea momentului până la care reclamanții – magistrați, care au obținut prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile acordarea drepturilor bănești majorate cu procentele de 18% (5% + 2% + 11%), prevăzute de art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, sunt îndreptățiți să beneficieze de plata acestor drepturi, mai exact, dacă aceste majorări puteau fi acordate numai până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 sau, dimpotrivă, ar fi trebuit acordate și plătite reclamanților și după intrarea în vigoare a acestei legi.

2. Practica instanţelor de judecată

În raport cu jurisprudența care a stat la baza promovării recursului în interesul legii, autorul sesizării a arătat că examinarea jurisprudenței la nivel național relevă faptul că instanțele de judecată nu au un punct de vedere unitar în ceea ce privește problema de drept supusă dezlegării, după cum urmează:

A) Într-o primă orientare, majoritară, au fost admise cererile de lămurire a dispozitivului, stabilindu-se că majorările salariale acordate în baza Ordonanței Guvernului nr. 10/2007 au fost și rămân incluse în indemnizația lunară brută de încadrare a reclamanților; în sprijinul acestei soluții, au fost invocate următoarele argumente:

Potrivit legilor de salarizare a magistraților, astfel cum acestea s-au succedat în timp, indemnizația de încadrare a judecătorilor este rezultatul valorii de referință sectorială înmulțite cu coeficientul de multiplicare specific nivelului instanței la care aceștia funcționează și funcției pe care o ocupă.

În acest sens, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, cu modificările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002), prevedea, în art. 2, că „Indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr. 1 la prezenta ordonanță de urgență” [alin. (1)], că „Valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. (1) constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților” [alin. (2)] și că „Ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare ce corespund coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr. 1 și valorii de referință sectorială stabilite potrivit alin. (1), rotunjite din mie în mie de lei în favoarea personalului” [alin. (3)].

Ulterior, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006), a prevăzut, în art. 3 alin. (1), că „Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență”.

S-a apreciat că majorările salariale acordate în baza Ordonanței Guvernului nr. 10/2007 pot rezulta numai din majorarea valorii de referință sectorială, raportat la prevederile art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, astfel cum au fost modificate prin pct. 18 din Legea nr. 45/2007 pentru aprobarea acestei ordonanțe de urgență, potrivit cărora „Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr. 2, 4 și 5 la Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu majorările și indexările ulterioare, se majorează cu 4% începând cu data de 1 aprilie 2006, față de nivelul din luna martie 2006 și cu 5% începând cu data de 1 septembrie 2006, față de nivelul din luna august 2006”.

Or, de vreme ce coeficientul de multiplicare este variabil în funcție de nivelul instanței la care funcționează judecătorul, în raport cu algoritmul de calcul al indemnizației cuvenite judecătorilor potrivit legilor succesive de salarizare a acestora, s-a reținut că ceea ce rămâne constantă este valoarea de referință sectorială, astfel încât apare evident faptul că procentele prevăzute de art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 cu titlu de majorări salariale se aplică la această valoare de referință sectorială.

Instanțele de judecată au apreciat, așadar, că majorarea salarială acordată în baza Ordonanței Guvernului nr. 10/2007 nu constituie un venit salarial cu acordare temporară, ci reprezintă un sistem de referință pentru toate creșterile salariale ulterioare, cum au fost ele prevăzute în acte normative, acest drept existând neîntrerupt.

B) Într-o altă orientare jurisprudențială s-a stabilit că reclamanții – posesori ai titlurilor executorii sunt îndreptățiți să beneficieze de plata indexărilor salariale acordate în baza Ordonanței Guvernului nr. 10/2007 până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009.

S-a susținut în sprijinul acestei soluții că drepturile bănești s-au acordat în aplicarea principiului egalității de tratament în domeniul salarizării magistraților, prin raportare la salarizarea celorlalte categorii de personal bugetar, și că discriminarea a încetat la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, respectiv la 1.01.2010, dată de la care drepturile salariale ale întregului personal din sistemul bugetar, inclusiv ale magistraților salarizați anterior potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006, „sunt și rămân în mod exclusiv” cele prevăzute în această lege [art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009].

C) Într-o a treia orientare, instanțele de judecată au respins cererile de lămurire a dispozitivului, reținând, în esență, că dispozitivul unei hotărâri judecătorești nu poate fi lămurit decât în raport cu elemente existente la momentul pronunțării acesteia, iar invocarea de către reclamanți a legilor ulterioare privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt aspecte noi, care nu existau la data pronunțării hotărârilor, astfel că raportarea la acestea excedează limitelor cu care a fost învestit judecătorul în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea al cărei dispozitiv se solicită a fi lămurit.

În cadrul acestei orientări, unele instanțe de judecată au reținut și caracterul clar și lipsit de echivoc al dispozitivului hotărârilor judecătorești prin care au fost acordate drepturile salariale prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, apreciind că nu se impune nicio lămurire sub aspectul momentului până la care au fost acordate creșterile salariale.

3. Opinia Colegiului de conducere al Curții de Apel Oradea

Autorul sesizării, Colegiul de conducere al Curții de Apel Oradea, nu a formulat un punct de vedere și nici nu și-a exprimat opinia cu privire la problema de drept supusă dezlegării.

4. Opinia procurorului general al PÎCCJ

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că cea de-a treia orientare jurisprudențială este în litera și spiritul legii, în sensul că sunt neîntemeiate cererile de lămurire a înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârilor judecătorești irevocabile prin care s-au acordat magistraților majorările în procent de 18%, prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, în sensul de a se stabili dacă aceste indexări puteau fi acordate numai până la intrarea în vigoare a Legiicadru nr. 330/2009 sau, dimpotrivă, acestea ar fi trebuit acordate și plătite reclamanților și după intrarea în vigoare a acestei legi.

5. Soluţia ÎCCJ

Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului în interesul legii, pronunţând următoarea soluţie:

„Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Oradea și, în consecință, stabilește că:

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, majorările prevăzute în art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, au fost și rămân incluse în indemnizația brută de încadrare și după data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009.

Obligatorie potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2019.” 

Avocat Andrei Pap
PAP | law office


Aflaţi mai mult despre , , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.