Exploatarea unei persoane în perspectiva traficului de persoane

Cătălina-Elena Cristea

Unul dintre principiile care stau la baza conviețuirii în societate afirmă că oamenii sunt egali, fiind interzisă exploatarea semenilor între ei. Cu toate acestea, principiul amintit nu a fost și nu este respectat întotdeauna, traficul de persoane reprezentând una din cele mai grave forme ale criminalității. Acest fenomen există din cele mai vechi timpuri. Punerea și ținerea în stare de sclavie a persoanelor, precum și comercializarea sclavilor sunt bine-cunoscute. O altă formă de exploatare, care își are și ea originile din cele mai vechi timpuri, este reprezentată de obligarea victimelor la practicarea prostituției. Se întâlneau situații în care sclavele, pe lângă supunerea la prestarea anumitor munci, erau obligate să se prostitueze, întrucât nimic nu-i împiedica pe proprietarii acestora să realizeze venituri și în acest mod.[1]

Cauzele și factorii de risc care au determinat apariția fenomenului traficului de persoane sunt multiple. În strategia națională împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006–2010, aprobatã prin H.G. nr.1.654/2006[2], se arată că abordarea fenomenului de trafic de persoane pornește de la o bunã cunoaștere a cauzelor generatoare și a factorilor favorizanți. Studiile privind traficul de persoane includ un număr impresionant de cauze, de la sărăcie sau lăcomie, la discriminare în funcție de gen, de etnie sau politici guvernamentale referitoare la migrație în țările de origine și/sau de destinație. Traficanții le promit persoanelor recrutate că viața lor se va îmbunătăți considerabil, urmând să caștige sume de bani importante în strainatate.

În desfășurarea activităților infracționale, traficanții au în vedere mai multe aspecte în ceea ce privește alegerea victimelor, și anume, lipsa unui nivel de trai mulțumitor, carențele educaționale, existența unei cereri pentru serviciile victimelor, dar și carența/permisivitatea legii penale sau lipsa de diligență în punerea în aplicare.

Modalitățile de traficare diferă de la o speță la alta, însă, privind în ansamblu fenomenul, putem contura în linii mari modul în care traficanții acționează, precum și etapele parcurse până la exploatarea efectivă a persoanelor. De asemenea, pe baza anumitor trasaturi frecvent întalnite, putem realiza și un profil al traficanților sau al victmelor.

Pilonul principal pe care se bazează definirea infracțiunii de trafic de persoane este termenul de „exploatare”. În art. 183 Cod Penal termenul este definit astfel:
„Prin exploatarea unei persoane se înţelege:
A) supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat;
B) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;
C) obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală;
D) obligarea la practicarea cerşetoriei;
E) prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, în mod ilegal.”

Împreună cu elementul circumstanțial și în strânsă legătură cu acesta, elementul subiectiv este cel care imprimă caracterul specific al infracțiunii de trafic de persoane. Vinovația cerută este sub forma intenției în modalitatea directă. Fapta este comisă în scopul ‚”exploatării’’ unei persoane. În art. 210 din Codul Penal, traficul este definit ca:
’’ (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită:
A) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
B) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită de vulnerabilitate a acelei persoane;
C) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane;
Se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Traficul de persoane săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani.
(3) Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.’

În ceea ce privește acordul persoanei vătămate, s-a evidențiat în legislația actuală, conform art. 210 alin. (3), respectiv art. 211 alin. (3) Cod Penal, că nu înlãturã rãspunderea penalã a fãptuitorului consimțãmântul persoanei ce este victimã a traficului. Chiar dacã traficantul obține consimțãmântul victimei (de exemplu, aceasta este de acord sã se prostitueze, sã cerșeascã, sã lucreze în strãinãtate etc.), legiuitorul sancționeazã fapta sa, în situația în care sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni privind traficul de persoane. Prin urmare, în astfel de situații s-a instituit o prezumție legalã cã un asemenea consimțãmânt este întotdeauna viciat.

A) Supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat;

Prin exploatarea persoanei se aduce atingere libertății fizice și morale, scopul calificând intenția prin acțiunea făptuitorului care acceptă și urmărește restrângerea și punerea în pericol a libertății persoanei.

La art. 182, literele a) și b) Cod Penal, ni se aduce în vedere termenul de ’’exploatare prin muncă’’, muncă forțată sau îndeplinirea de servicii prin constrângere, fiind interzisă prin numeroase acte legislative.

Articolul 42 alin (1) din Constituția României prevede că ’’Munca forțată este interzisă[3]’’, urmând la alin. (2) să fie enumerate situațiile exceptate de la această prevedere.

În doctrină, munca forțată a fost definită ca acea muncă impusă prin constrângerea unei persoane, în alte cazuri decât cele admise de dispozițiile legale, în timp ce prin muncă obligatorie se înțelege munca impusă în mod abuziv, ca o obligație, unei persoane, deși aceasta nu face parte din îndatoririle sale și nici nu îi poate fi pretinsă în baza unei dispoziții legale.

Codul Muncii definește și el munca forțată ca fiind munca sau serviciul impus unei persoane prin amenințare sau pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber.

B) Ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;

La nivel international a intrat în vigoare încă din anul 1953 Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ce a fost ratificată în România prin Legea nr. 30/1994, care în art. 4 interzice munca forțată și sclavia, enumerând și cazurile în care nu se condideră muncă obligatorie.[4]

Art. 1 din Convenția privind sclavia, semnată la Geneva în 1926 o definește ca fiind ’’statutul sau condiția unei persoane asupra căreia este exrcitată oricare putere sau toate puterile atașate dreptului de proprietate’’. De asemenea, Codul Penal încriminează în art. 209 fapta de sclavie, prin punerea sau ținerea unei persoane în stare de sclavie, precum și traficul de sclavi.

C) Obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală;

O altă modalitate de exploatare a persoanelor se realizează prin obligarea la practicarea prostituție prin constrângerea unei persoane la întreținerea de acte sexuale cu diferite persoane sau obligarea la manifestări pornografice în vederea producerii sau difuzarii de materiale pornografice în scopul obținerii de foloase patrimoniale sau de altă natură pentru sine sau pentru altul. În acest caz, infracțiunea de trafic de persoane prevazută la art. 210 Cod Penal va intra în concurs real cu infracțiunea de proxenetism prevptzută de art. 213 Cod Penal.

Prin practicarea prostituției se înțelege, așa cum este prevazut de art. 231 alin (4) Cod Penal, întreținerea de acte sexuale cu diverse persoane (…) ’’, în timp ce obligarea la practicarea prostituției presupune silirea, constrângerea fizică sau psihică a unei persoane. În acest ultim caz, nu se cere ca actul de constrângere să îndeplinească condițiile cerute de art. 24 sau art 25 Cod Penal.

În practica judiciară s-a decis că recrutarea, transportarea, transferul, primirea sau cazarea unei persoane, prin înșelaciune, cu promisiunea de a o duce în strainatate pentru a munci în condțtii avantajoase, scopul fiind practicarea prostituției, constituie infracțiunea de trafic de persoane.

Libertatea de exprimarea este unul din drepturile fundamentale consacrate de Constituția României la art. 30 alin (1)-(6), iar în alin (7) prevede că sunt interzise, printre altele, manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. În acest sens, a fost adoptată Legea 196/2003 privind prevenirea și combaterea pornografiei ce definește pornografia ca fiind ’’acte cu caracter obscen, precum și materiale ce reproduc sau difuzează asemenea acte’’, iar prin materiale cu caracter obscen se înțelege ’’obiecte, gravuri, fotografii, holograme, desene, scrieri, imprimate, embleme, publicații, filme, înregistrări video sau audio, spoturi publicitare, programe și aplicații informatice, piese muzicale, precum și orice forme de exprimare care reprezintă explicit sau sugerează o activitate sexuală.

În legislația noastră a fost incriminată infracțiunea de pornografie infantilă prevazută de art. 374 Cod Penal, care presupune exploatarea unui minor în vederea producerii, deținerii, procurării, stocării, expunerii, promovării, distribuirii, precum și punerea la dispoziție, în orice mod, de materiale pornografice cu minori.

D) Obligarea la practicarea cerşetoriei;

Obligarea la practicarea cerșetoriei înseamnă a determina în mod exclusiv prin constrângere un minor sau o persoană să apeleze în mod repetat la mila publicului în vederea obținerii de foloase. Nu se cere ca această constrângere să îndeplinească condițiile cerute de lege pentru a înlătura imputabilitatea faptei, ci este necesar numai ca persoana constrânsă să practice într-adevăr cerșetoria sau să continue practicarea cerșetoriei.[5]

În timp ce în vechea reglementare cerșetoria era incriminată, precum în cazul prostituției, o dată cu noua reglementare este incriminata numai exploatarea persoanelor în vederea cerșetoriei, repectiv la art. 214 Exploatarea cerșetoriei și art. 215 Folosirea unui minor în scopul cerșetoriei.

În privința minorului exploatat în vederea practicării cerșetoriei, consider că se datorează faptului că traficanții profită de prevederile legale, respectiv de art. 27 Cod Penal Nu este imputabilă fapta prevăzuta de legea penală săvârșită de un minor, care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal’’ și preferă să folosească minorii pentru comiterea furturilor sau a altor fapte penale.

E) Prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, în mod ilegal

Traficarea persoanelor în vederea prelevării de organe, țesuturi sau celule de origine umană, în mod ilegal, cel puțin sub unele din formele pe care le comportă, nu ar putea exista în lipsa unei cereri venite din partea unor alte persoane, chiar dacă acestea nu contribuie în niciun mod la punerea și menținerea în stare de exploatare a victimelor. Spre exemplu, insuficiența organelor transplantabile în mod legal, în comparație cu o cerere mare a acestora, face să existe un decalaj, a cărui acoperire se încearcă inclusiv prin traficul de persoane în vederea prelevării lor.

Această formă de exploatare de persoane presupune ca traficantul să își dirijeze acțiunile în scopul atragerii victimelor prin diferite promisiuni urmând să se ajungă la obligarea acestora în vederea consimțământului pentru donarea de organe. În urma exploatării organelor, acestea sunt prevelate și tranzacționate în schimbul unor bani sau foloase.

În ceea ce privește legislația națională, prin Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății[6] sunt prezentate condițiile în care se face prelevarea de organe, totodată interzicând prelevarea în mod ilegal.

Este adevărat că demersurile de până acum nu au condus la eradicarea fenomenului, dar s-a reuşit realizarea unei fotografii a fenomenului traficului ilegal de persoane. De aceea, cu atât mai mult sunt convinsă de faptul că, fără o legiferare corespunzătoare şi completă, va fi din ce în ce mai greu de garantat respectarea inviolabilităţii fiinţei umane şi a intangibilităţii corpului uman. Totodată, nu se va putea face faţă provocărilor evoluţiilor ştiinţifice şi atentatelor criminale întreprinse de către traficanţii de persoane.

[1] Sclavia în zilele noastre – M. Pollaud-Dulian, Ed. Ep, București, 1971, p. 78.
[2] M. Of. nr. 967 din 4 decembrie 2006.
[3] Constituția României.
[4] Codul Muncii.
[5] Traficul de persoane – George Cristinel Zaharia.
[6] M. Of. nr. 372 din 28 aprilie 2006.

Cătălina-Elena Cristea

Citeşte mai mult despre Catalina-Elena Cristea, cersetorie, munca fortata, prostitutie, sclavie, trafic de persoane! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.