Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Privire critică asupra măsurilor de implementare în România a excepției jurnalistice prevăzută de Regulamentul General privind Protecția Datelor
05.07.2019 | Nicolae-Dragoş PLOEŞTEANU

Nicolae-Dragoş Poeșteanu

Nicolae-Dragoş Ploeșteanu

Dreptul fiecărei persoane fizice la protecția datelor sale cu caracter personal intră adesea în coliziune cu alte drepturi garantate și protejate, cum ar fi dreptul la liberă exprimare sau de informare, mai ales atunci când aceste din urmă drepturi se exercită prin presă și activități jurnalistice. Cadrul juridic european privind protecția datelor conține anumite reglementări necesare pentru a se stabili un echilibru just între aceste drepturi atunci când ele se întrepătrund sau intră în coliziune. Acest cadru juridic este reprezentat în special de Regulamentul General privind Protecția Datelor adoptat la nivelul Uniunii Europene.

Ca regulă generală, cei interesați trebuie să pornească de la ideea îmbrăcată în haină juridică, potrivit căreia libertatea de exprimare manifestată în scopuri jurnalistice trebuie protejată într-o manieră diferită față de regimul general prevăzut de GDPR, și anume într-o manieră derogatorie de la principiile generale enunțate de acest act normativ european. (articolul 85 din GDPR)

Mai trebuie precizat că limitele, restricțiile și modalitățile de exercitare a libertății de exprimare sunt stabilite de către fiecare stat în parte, potrivit propriilor politici publice, dar cu respectarea fundamentelor acestei libertăți. În cele ce urmează, voi încerca să prezint într-o manieră critică cum anume și-a îndeplinit legiuitorul român obligațiile ce rezultă din prevederile articolului 85 din GDPR prin care se consacră așa-numita excepție de jurnalism, excepție care reprezintă instrumentul juridic de garantare a libertății de exprimare realizată în scopuri jurnalistice.

Regula generală privind raportul dintre dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de exprimare este stabilită de articolul 85 din RGPD, în contextul activităților cu scopuri jurnalistice. Aliniatul 1 al acestui articol impune obligația statelor membre să asigure „un echilibru între dreptul la protecţia datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament şi dreptul la libertatea de exprimare şi de informare, inclusiv prelucrarea în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare” prin intermediul dreptului intern.

Articolul 85 cuprinde 3 alineate și constituie inter se o excepție de la regimul juridic general al RGPD aplicabil în domeniul protecției datelor, aspect care reiese din însăși interpretarea tehnico-legislativă a RGPD și din conținutul articolului: raportul dintre drepturile amintite este tratat distinct într-un articol de lege, spre deosebire de multe alte domenii pentru care nu sunt realizate referințe speciale și acest aspect se coroborează cu statuările din articolul 85 potrivit cărora statele membre pot stabili derogări prin dreptul intern de la mai multe capitole ale RGPD, inclusiv capitolul privind principiile în domeniul protecției datelor, ori de câte ori este necesar să se atingă obiectivul justului echilibru. În considerentul 153 al RGPD se evidențiază o regulă de interpretare necesară identificării sferei de aplicabilitate rationae materiae a acestui articol, anume că „Pentru a ţine seama de importanţa dreptului la libertatea de exprimare în fiecare societate democratică, este necesar ca noţiunile legate de această libertate, cum ar fi jurnalismul, să fie interpretate în sens larg.” Una dintre cauzele recente ale Curții de Justiție a Uniunii Europene pe o problematică provocatoare este cauza Sergejs Buivids care a vizat publicarea de către acesta pe site-ul Youtube a unei înregistrări video privind agenți de poliție aflați în incinta unei secții de poliție în timpul îndeplinirii unor acte de natură procedurală. Una dintre problematicile supuse analizei în cauză a fost calificarea expresiei „Prelucrarea datelor cu caracter personal numai în scopuri jurnalistice”. CJUE a concluzionat că „Articolul 9 din Directiva 95/46 trebuie interpretat în sensul că împrejurări de fapt precum cele din cauza principală, și anume înregistrarea video a unor agenți de poliție în incinta unei secții de poliție, în timpul unei audieri, și publicarea materialului video astfel înregistrat pe un site internet de materiale video pe care utilizatorii le pot trimite, viziona și distribui, pot constitui o prelucrare de date cu caracter personal numai în scopuri jurnalistice, în sensul acestei dispoziții, atât timp cât reiese din acest material video că înregistrarea și publicarea menționate au ca unic scop aducerea la cunoștința publicului a unor informații, opinii sau idei, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.”

Pentru a se asigura cu privire la îndeplinirea obligației pozitive de legiferare în acest domeniu, obligație care revine statelor membre UE, la aliniatul 3 al articolului 85 se stabilește în sarcina statelor membre obligația de notificare a Comisiei europene „cu privire la dispoziţiile de drept intern pe care le-a adoptat în temeiul alineatului (2) precum şi, fără întârziere, cu privire la orice act legislativ de modificare sau orice modificare ulterioară a acestora”. În acest fel se asigură și monitorizarea îndeplinirii de către statele membre a obligațiilor impuse de RGDP dar și o transparență legislativă lărgită (implicit opozabilitate eficace) la nivelul spațiului european unional a prevederilor naționale specifice.

Pentru a asigura aplicarea RGPD și a împlini cadrul legislativ din domeniul protecției datelor, legiuitorul român a adoptat Legea nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor). Din nefericire, astfel cum am mai arătat cu alte ocazii, legiuitorul român nu a fost suficient de pregătit pentru a adopta un act legislativ cu adevărat eficient și îndeajuns de complex încât să satisfacă pretențiile impuse de RGPD. Iată textul articolului 7 din Legea 190/2018, acesta fiind primul articol din Capitolul III al legii, intitulat Derogări, iar titlul articolului este „Prelucrarea datelor cu caracter personal în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare”:

„În vederea asigurării unui echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de exprimare și dreptul la informație, prelucrarea în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare poate fi efectuată, dacă aceasta privește date cu caracter personal care au fost făcute publice în mod manifest de către persoana vizată sau care sunt strâns legate de calitatea de persoană publică a persoanei vizate ori de caracterul public al faptelor în care este implicată, prin derogare de la următoarele capitole din Regulamentul general privind protecția datelor:
a) capitolul II – Principii;
b) capitolul III – Drepturile persoanei vizate;
c) capitolul IV – Operatorul și persoana împuternicită de operator;
d) capitolul V – Transferurile de date cu caracter personal către țări terțe sau organizații internaționale;
e) capitolul VI – Autorități de supraveghere independente;
f) capitolul VII – Cooperare și coerență;
g) capitolul IX – Dispoziții referitoare la situații specifice de prelucrare.”

Puținătatea dispozițiilor așa zise derogatorii din Legea 190/2018 poate fi criticată din mai multe puncte de vedere. Un prim aspect destul de general constă în aceea că într-o proporție de 72,6% copiază textul RGPD, cu toate că normele de tehnică legislativă – inclusiv cele din România – impun, atunci când se face referire la conținutul unui norme juridice cuprinse în alt act normativ, ca referința respectivă să se facă prin indicarea articolului, iar nu prin repetarea conținutului său. Mai mult, Regulamentul are aplicabilitate directă, astfel că scopul derogării nu mai trebuie „transpus” prin legislația națională, deoarece este explicit afirmat la articolul 85 din RGPD. Această situație nu este atât de deranjantă, deoarece în final condiționalitățile derogării sunt evidențiate mai clar fiind defalcate într-un singur text al unui singur act normativ, anume la articolul 7 din Legea 190/2018. Ceea ce este înșelător în cadrul articolului este enumerarea realizată în cadrul articolului, a situațiilor în care este permisă derogarea, anume:
a) dacă aceasta privește date cu caracter personal care au fost făcute publice în mod manifest de către persoana vizată;
b) dacă aceasta este strâns legată de calitatea de persoană publică a persoanei vizate; ori
c) dacă aceasta este legată de caracterul public al faptelor în care este implicată persoana vizată.

Plusul pe care îl aduce acest articol este că indică anumite criterii/situații în care ar putea fi permisă o derogare, dar în acest fel are scăderea calitativă de a limita la aceste 3 criterii situațiile în care se poate deroga. Oricum, obligația stabilită de articolul 85 din RGPD în sarcina statelor era de a stabili exonerările și derogările cât mai clar cu putință, pornind de la ipoteza în care o asemenea „prelucrare este efectuată” deoarece este „necesară pentru asigurarea justului echilibru între protecția datelor și libertatea de exprimare”. Ori, legiuitorul român a stabilit trei situații în care se poate realiza prelucrarea în scopuri jurnalistice și alte scopuri specifice prin derogare de la mai multe capitole din RGPD, fără să indice mai mult, lăsând astfel loc unor interpretări mult prea largi în ceea ce privește regula concretă de la care se poate deroga. Cu titlu de exemplu, pentru a ilustra ambiguitatea reglementării naționale, putem să constatăm din analiza cauzei Peck împotriva Regatului Unit că, în pofida faptului că situația petrecută în viața domnului Peck fusese una publică, acesta încercând să se sinucidă într-un spațiu public, difuzarea ulterioară a scenelor de către media (înregistrările fiind puse la dispoziție de către organele de poliție) au reprezentat o încălcare a dreptului la viață privată protejat de articolul 8 al Convenției europene a drepturilor omului. Iată deci că jurisprudența europeană ne evidențiază că ipoteza a treia pentru derogare nu este neapărat întotdeauna validă. Mai mult, cele trei situații nu sunt neapărat singurele situații în care se poate deroga. Spre exemplu, este suficient ca, în anumite condiții, un subiect concret să fie pe agenda dezbaterilor publice, pentru ca această caracteristică să permită un grad mai amplu de intruziune în viața privată a indivizilor prin manifestarea libertății de exprimare.

De asemenea, RGPD la articolul 85 face referire la stabilirea de derogări sau exonerări pentru prelucrarea efectuată prin abaterea de la anumite reguli cuprinse în RGPD, ori Legea 190/2018 are în vedere exclusiv derogările, fără a face nicio referință cu privire la exonerări, deși cele două cuvinte au semnificații juridice diferite: o derogare constituie o abatere de la anumite reguli generale, abatere permisă legală, care este văzută ca o excepție de la regula generală; exonerarea privește dezangajarea răspunderii pentru abaterea de la o regulă, având astfel un sens diferit. Cu titlu de exemplu, o posibilă situație de exonerare se întâlnește în practica judiciară, atunci când sunt implementate măsurile adecvate de remediere a vătămărilor cauzate vieții private a persoanelor prin portalurile de știri care conțin și rubrici de comentarii ale cititorilor, comentarii care uneori pot deveni vulgare, agresive, excesive sau criminale. Implementarea măsurilor adecvate de ștergere imediată, remediere etc. pot constitui un factor exonerator în cazul abaterilor de la regulile generale din domeniul protecției datelor cu caracter personal.

Am încercat doar să punctez câteva dintre lipsurile actualei reglementări, lipsuri care, în altă ordine de idei, evidențiază și o anumită reticență a entităților care practică jurnalismul în a promova propriile lor interese la nivel legislativ și a obține o reglementare cât mai precisă și calitativă, pentru a evita avalanșa de procese și potențiale amenzi care „bat la ușă” în mare măsură datorită absenței unor reglementări adecvate.

Conf. univ. dr. Nicolae-Dragoş Ploeșteanu


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!






JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.