Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC




2 comentarii

Curtea de Apel București. Semnătura fotocopiată nu îndeplinește cerinţa de formă prevăzută de normele de procedură
13.05.2019 | Alina GAJA

JURIDICE - In Law We Trust

Alina Gaja

Curtea de Apel București a statuat că posibilitatea transmiterii către instanţă a actelor în formă electronică, este reglementată atât de art. 148 alin. (2) C. pr. civ., cât şi de art. 94 alin. (1) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 din 17 decembrie 2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, iar între elementele obligatorii ale cererii în formă scrisă, se află şi semnătura. Pentru ca un înscris în formă electronică să fie asimilat unui înscris sub semnătură privată (a cărui valabilitate depinde de existenţa semnăturii), este necesar ca acestuia să îi fie ataşată o semnătură electronică, noţiune definită şi reglementată de art. 5 din Legea nr. 455/2001. O semnătură fotocopiată sau rezultată din imprimarea unui document în format .pdf, nu îndeplineşte cerinţa de formă prevăzută de normele de procedură, astfel că neîndeplinirea de către apelant a obligaţiei comunicate de instanţă, de semnare a cererii sau de depunere a unui exemplar semnat în original al acesteia, atrage anularea ei pentru lipsa semnăturii. (Decizia nr. 953 A din 18 septembrie 2018, pronunțată de Secția a IV-a Civilă a Curții de Apel București)

Alina Gaja
Masterand Facultatea de Drept, Universitatea din București

Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Curtea de Apel București. Semnătura fotocopiată nu îndeplinește cerinţa de formă prevăzută de normele de procedură”

  1. Amelia FARMATHY spune:

    Mda…
    Probabil că avocatul care a primit o astfel de soluție va cere și el – simetric formal – instanței să îi comunice ”originalul” deciziei pronunțate, semnat de către judecători și grefier, iar nu doar, așa, o ”hârtie”, nici măcar semnată.
    Pentru cei nefamiliarizați cu… procedura comunicării hotărârilor, este de zis (în scopul de a înțelege ce am scris în fraza precedentă) că părțile primeau acasă hotărârea judecătorească nesemnată, cred că o primesc și acum la fel – mărturisesc că, fiind vorba despre chestii de ”bucătărie internă”, cum le place unora să le numească, nu m-a preocupat -, am observat doar stupiditatea procedurii, părțile fiind nevoite să realizeze ulterior formalități legate de legalizare, respectiv să (mai) scrie o cerere, să achite o taxă (nu e așa că pare neverosimil de-a binelea:)))), context în care cineva din cadrul instanței, verifica dacă, în hotărârea prezentată de parte, scria exact ce scria și în exemplarul păstrat la mapa de hotărâri, pt. că se pleca de la prezumția de falsificare a conținutului hotărârii_cine cunoaște începutul, chiar și finalul anilor 90, precum și problema arhivelor instanțelor, înțelege o astfel de abordare, dar, totuși, au trecut 29 de ani de atunci.
    Ce nu am înțeles eu, din toată povestea procedurii asteia, este de ce, Doamne iartă-mă, când îi trimitea instanța omului hotărârea, nu aplica pe ea o amărâtă de ștampilă spre neschimbare (astfel încât să fie exclusă falsificarea hotărârii sau, în orice caz, să fie mult îngreunată), ștampilă pe care instanța o aplica oricum când venea omul cu cererea de legalizare, sau orice alt element de securizare precum timbrul sec spre exemplu, ca să nu îl mai plimbe ulterior pe drumuri.
    La fel, este o aberație să îi trimiți părții hotărârea nesemnată, sub cuvânt că poate să o falsifice, când, dacă îi aplici, de la început, ștampila sau alt element de siguranță, o astfel de eventualitate ar fi redusă/improbabilă și i-ar scuti pe oameni de drumuri inutile.
    O asemenea manieră de a proceda a unui serviciu public, cum este justiția, chiar dacă nu urmărește acest rezultat, pare că îi ”tratează” pe justițiabili într-o modalitate ce ar putea fi apreciată – ca să zic și eu precum CEDO -, potrivit unui ”test obiectiv”, drept ofensatoare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.