ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Responsabilitate vs culpă în drept sau [să răspundă (doar) cine se face „vinovat”?!] Resposibility and Fault de Tony Honoré
14.05.2019 | Sergiu CĂILEANU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Sergiu Căileanu

Sergiu Căileanu

A fi responsabil sau a fi răspunzător? A cauza un prejudiciu sau a facilita apariția acestuia? A răspunde (doar) pentru propria ta faptă sau a răspunde și pentru altul? Răspunzi (numai) pentru ce faci sau și pentru ce nu ai făcut? În dreptul aplicat, majoritatea situațiilor litigioase gravitează în jurul acestor întrebări sau, mai larg, în jurul discursului unic al răspunderii. Prin urmare, juristul, indiferent de haina pe care o îmbracă (judecător, avocat sau procuror) va fi pus fără doar și poate să stabilească care dintre părțile implicate este răspunzătoare și ce consecințe trebuie să suporte în această calitate. Pentru a putea oferi o dezlegare acestor probleme, juristului îi va fi necesar să poată mînui cu dexteritate diverse concepte precum: răspundere obiectivă, raport de cauzalitate, comisiune, omisiune, culpă, victimă, responsabilitate sau cauzalitate.

La toate aceste întrebări (și nu numai) și-a propus să răspundă profesorul Tony Honoré, în lucrarea sa intitulată „Responsibility & Fault”. Structurată sub forma a 6 eseuri (1. Responsability and Luck. The Moral Basis of Strict Liability; 2. Are Omissions less Culpable; 3. The Morality of Tort Law – Questions and Answers; 4. Necessary and Sufficient Conditions in Tort Law; 5.Being Responsible and Being a Victim of Circumstance și 6. Appendix: Can and Can`t), publicate într-un interval de peste 40 de ani, Responsibility & Fault analizează o gamă variată de concepte strâns legate de răspunderea civilă (dar nu numai) și aduce o contribuție semnificativă în special asupra modului în care este explicată și înțeleasă astăzi în mediul juridic relația de cauzalitate.

Înspre toate aceste răspunsuri, această carte vă va purta pe drumuri mai puțin sau deloc umblate în pregătirea insituționalizată a juriștilor, departe de inflația legislativă și explicațiile de tipul „comentariu de text” și vă va oferi o perspectivă nouă, în care dreptul este amestecat cu diferite concepte specifice psihologiei, sociologiei, filosofiei, antropologiei sau chiar medicinei. Spre exemplu, autorul lărgește conceptul de responsabilitate dincolo de limitele sale uzuale și o identifică ca fiind unul dintre atributele de identificare ale persoanei[1]. În acest mod, autorul extinde metodologia de abordare a unei probleme, în esență, de drept, înspre noi formule de calcul cu izvoare în afara dreptului.

Prin urmare, cartea are un pronunțat caracter aplicat imediat și vă va oferi diferite formule prin care problemele „cu greutate” din domeniul răspunderii civile pot fi rezolvate. Validitatea soluțiilor oferite decurge în mod natural din faptul că fiecare raționament teoretic este însoțit de o multitudine de exemple practice.

Eseul de debut este consacrat răspunderii obiective, în care autorul discută cu precădere despre justificarea de ordin moral a răspunderii pentru o faptă străină de propria persoană. Altfel spus, acesta încearcă să găsească justificarea morală a unui concept în aparență cât de poate de imoral, iar în procesul de decantare propune utilizarea a două concepte binom: primul – a fi răspunzător vs a fi responsabil; cel de-al doilea – răspunderea pentru faptă vs răspunderea pentru rezultat. În funcție de aceste coordonate sunt analizate rând pe rând: teoria alocării riscurilor, împreună cu sub-ramurile acesteia (teoria riscului de activitate și teoria riscului profit), teoria pariului, teoria standardului abstract al omului diligent și prudent, teoria standarului obiectiv de competență.

În cel de-al doilea eseu, punctul de referință este ocupat de răspunderea în caz de pasivitate și își propune să răspundă la următoarea întrebare: sunt omisiunile mai puțin grave [decât comisiunile – n.m.]? În demonstrația pe care o oferă asupra acestei probleme, autorul analizează în primul rând condițiile necesare pentru a putea discuta despre o omisiune (relevantă pentru drept), pornind de la teoria obligațiilor specifice și continuând cu distincțiile dintre acte pozitive-acte negative, acțiuni-inacțiuni și comisiuni-omisiuni. Totodată, profesorul Honoré avansează explicații bazate pe criterii de ordin economic (este mai ieftin să sancționezi comisiunea decât omisiunea[2]) și psihologic (rezultatul este perceput mai grav dacă este urmarea unei conduite active decât dacă survine ca urmare a unei conduite pasive[3]) pentru a explica tendința dreptului de a califica ca fiind mai gravă o fapta ilicită comisivă decât fapta ilicită omisivă.

În cel de-al treilea eseu, răspunderea este analizată prin filtrul moralei în încercarea de a descoperi fundametele existenței și aplicării diferitelor sancțiuni dar și limitele în care aceste sancțiuni pot fi aplicate. După cum însuși autorul afirmă, ideea acestui eseu a plecat dintr-o mai veche polemică a sa cu H.L.A. Hart, care afirma că „în raport cu orice instituție socială, după enunțarea valorii sau interesulu general care stă la baza existenței sale, ar trebui cercetat dacă există principii opuse, și care ar fi acestea, care să limiteze protecția acestui interes sau valori generale.[4] În stabilirea acestui fundament, autorul realizează o trecere aplicată prin diferitele forme de răspundere: răspunderea reparatorie; răspunderea distributivă; răspunderea retributivă sau sancționatorie.

Al patrulea eseu este dedicat cauzalității, percepută ca fiind cheia de boltă a răspunderii civile, și în particular operațiunii de stabilire a raportului cauzal. În concret, autorul încearcă să stabilească care sunt trăsăturile relevante pentru ca un oarecare eveniment să facă parte din nexul cauzal al unui prejudiciu. Este suficient ca acest eveniment să aibă numai un caracter necesar sau dimpotrivă, trebuie să fie de așa natură încât să poată produce el însuși prejudiciul? Pentru a răspunde la această întrebare, abordarea lui Honoré pleacă de la o perspectivă largă a cauzalității, pe care o percepe ca fiind întotdeauna un complex de factori, dintre care unul sau mai multe cuprind însăși cauzele prejudiciului, iar celelalte elemente concură numai la realizarea prejudiciului în condiții mai favorabile sau care doar îl augmentează.

Penultimul eseu se preocupă de criteriile în funcție de care o persoană poate fi calificată din punct de vedere al legii ca fiind responsabilă, răspunzătoare sau dimpotrivă, victima circumstanțelor sau evenimentelor. În ceea ce privește determinarea persoanei responsabile, autorul revine la distincția dintre responsabilitate și culpă, subliniată și în primul eseu. În esență, conform profesorului Honoré, o persoană poate fi ținută responsabilă și în anumite situații în care nu i se poate reține vreo culpă, dar în care îi este atribuită un risc. Prin urmare, responsabilitatea este abordată din perspectiva riscurilor, fiind considerată responsabilă persoana căreia legea îi atribuie riscul producerii unui eveniment păgubos. În ceea ce privește calitatea de victimă, aceasta este tratată din perpectiva calității ei de condiție necesară pentru atragerea răspunderii. Pentru a fi vorba despre răspundere civilă, nu este suficient ca o persoană să fie răspunzătoare sau responsabilă de producerea unui anumit eveniment, ci trebuie ca acea consecință negativă produsă să se răsfrângă asupra unei alte persoane.

Eseul final trece în revistă conceptele antonimice „pot” și „nu pot” prin prisma influenței pe care aceste supoziții le au asupra responsabilității în drept. Ca punct de plecare al analizei, autorul propune o sub diviziune semantică în cadrul fiecărui concept. Prin urmare, în cazul lui „pot” ar trebui să distingem între sensul de „pot – este posibil să” , care reprezintă sensul general și „pot – voi face să”, care reprezintă sensul particular, aplicat unei situații concrete. Similar, în ipoteza lui „nu pot”, pot fi distinse „nu aș putea” și „nu voi putea”. Aceste distincții, posibil neconvingătoare la prima citire, își descoperă însă valoarea în orice analiză a standardului omului prudent și diligent sau al exonerării de răspundere. De cele mai multe ori „pot” înseamnă asumarea unei posibilități, deci a unui risc în sens larg, și prin urmare a responsabilității pentru posibilul deznodământ.

Abordând subiectele „fierbinți” ale răspunderii civile fără rețineri și punctând printr-o abordare originală soluții în acest domeniu, Responsibility & Fault este un instrument de lucru de o valoare reală, atât prin profunzimea raționamentului juridic cât și prin simplitatea expunerii și viabilitatea practică a soluțiior avansate.

*Tony Honoré, Responsibility and Fault, Hart Publishing, Oxford – Portand, 1999.


[1] În timp ce lipsa acestui concept din sfera personalității juridice este echivalată cu irelevanța persoanei pentru sistemul de drept din care face parte (T. Honoré, Responsibility & Fault, p. 10). Această teză este argumentată pe larg în eseurile Morality of Tort Law – Questions and Answers și Necessary and Sufficient Conditions in Tort Law.
[2] T. Honoré, Responsibility and Fault, Essay 2. Are Omissions less Culpable?, p. 42.
[3] Idem., p. 43.
[4] H.L.A. Hart, Punishment and Responsibility. Essays in the Philosophy of Law 10 (Oxford, 1968): „in relation to any social institution, after stating what general aim or value its maintenance fosters, we should inquire whether there are any, and if so what, principles limiting the unqualifiedf pursuit of this aim or value.”


Avocat Sergiu Căileanu
VALENTIN & ASOCIAȚII

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate