Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că este admisibilă acțiunea întemeiată pe dispozițiile dreptului comun ce reglementează răspunderea civilă delictuală, chiar dacă are ca izvor juridic o creanță bugetară, în condițiile în care a rămas nesoluționată acțiunea civilă ce fusese alăturată procesului penal în care reclamanta, autoritate publică, se constituise parte civilă pentru recuperarea prejudiciului adus bugetului general consolidat al statului, ce se presupunea a fi fost cauzat prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. În speță, pârâta (persoană fizică), trimisă în judecată într-un dosar penal pentru evaziune fiscală (neplata impozitelor și cauzarea unui prejudiciu statului), a fost condamnată pentru această fapta penală și obligată la repararea prejudiciului, însă ulterior apariției Deciziei CCR nr. 363/2015, ca urmare a promovării unei cereri de revizuire, pârâta a fost achitată, iar acțiunea civilă a rămas nesoluționată. Așadar, reclamanta ANAF a sesizat instanţa civilă pentru recuperarea prejudiciului, optând pentru formularea unei acțiuni în răspundere civilă delictuală, inițial la instanța penală, în cadrul dosarului penal aflat în curs de soluționare și, ulterior, solicitând judecata acestei acțiuni la instanța civilă, față de natura soluției pronunțate în litigiul penal. (Decizia nr. 12 din 16 ianuarie 2019, promunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție)