BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 
Print Friendly, PDF & Email

Decizia CCR nr. 138/2019. Admiterea obiecției de neconstituționalitate ref. la dispozițiile art. 25 alin. (1) și art. 63 lit. a) și b) din Legea privind sistemul public
15.05.2019 | JURIDICE.ro


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 375 din data de 14 mai 2019, a fost publicată Decizia nr. 138/2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (1), a sintagmei „cu valabilitate permanentă” cuprinsă în art. 52 cu referire la lit. a) și ale art. 63 lit. a) și b) din Legea privind sistemul public de pensii.

Dispozițiile criticate

Articolul art. 25 alin. (1) din Legea privind sistemul public de pensii
(1) Contribuabilii la sistemul public de pensii sunt cei care datorează și plătesc, după caz, contribuția de asigurări sociale, conform Codului fiscal.

Articolul 63 lit. a) și b) din Legea privind sistemul public de pensii
Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
b) au realizat, la data solicitării pensiei de invaliditate, stagiul minim de cotizare de 15 ani.

Dispozițiile constituționale încălcate

Textele constituționale invocate în susținerea obiecției de neconstituționalitate sunt cele ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 50 privind protecția persoanelor cu handicap și art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curții Constituționale, acest din urmă text din Constituție fiind reținut în motivarea sesizării formulate ca urmare a invocării Deciziei nr. 680 din 26 iunie 2012.

Constatările Curții Constituționale

1. Cu privire la art. 25 alin. (1),  limbajul folosit în legea supusă controlului de constituționalitate este unul impropriu, în sensul că noțiunea de „plătește” este folosită atât în privința subiectului de drept din venitul căruia se prelevează contribuția [art. 3 lit. c), art. 25 alin. (1)], cât și în privința subiectului de drept care reține și virează contribuția [art. 3 lit. a), art. 35 alin. (1)]. Prin urmare, având în vedere domeniul atât de sensibil, cel al pensiilor publice, legiuitorul trebuie să dea dovadă de o rigoare mai mare și să folosească termeni cu un contur juridic bine stabilit; acesta trebuie să facă distincția între subiectul de drept titular al obligației de plată a contribuției și subiectul de drept care efectuează plata propriu-zisă. De aceea, termenii nu trebuie folosiți amalgamat, ci distinct, pentru că fiecăruia i se atașează un anumit conținut juridic. Prin urmare, fiecare operațiune juridică trebuie determinată prin termeni și noțiuni distincte, pentru a nu exista o suprapunere între sferele lor de cuprindere.

În cazul de față, pe de o parte, conținutul normei juridice vizează titularul obligației de plată a contribuției de asigurări sociale, care se deosebește în mod fundamental de titularul obligației de efectuare a plății/virare a contribuției de asigurări sociale, iar, pe de altă parte, domeniul în care intervine este cel al contribuției de asigurări sociale, un domeniu de o importanță deosebită.

2. Examinând criticile de neconstituționalitate formulate în privința art. 63 lit. b) din lege, Curtea constată că, prin Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, a statuat că „Pierderea totală sau cel puțin a jumătate din capacitatea de muncă din cauza bolilor obișnuite și a accidentelor care nu au legătură cu munca este un eveniment aleatoriu ce nu poate fi controlat de persoana în cauză, astfel încât stabilirea unei vârste și a unui stagiu minim de cotizare de la care poate fi acordată pensia de invaliditate nu se justifică. Condițiile pe care legiuitorul trebuie să le impună în acest caz trebuie să vizeze strict stagiul de cotizare deja realizat, astfel încât, indiferent de vârsta asiguratului, acesta să poată beneficia de o pensie de invaliditate potrivit contribuției realizate. În acest fel, pensia de invaliditate își păstrează natura juridică a unei prestații de asigurări sociale, nefiind transformată într-una socială”. Prin aceeași decizie, Curtea a statuat că „legiuitorul nu poate impune condiții nerezonabile pentru persoanele care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă din cauza bolilor obișnuite și a accidentelor care nu au legătură cu munca în privința acordării pensiei de invaliditate. De altfel, de principiu, în materie de pensii legiuitorul este ținut de o condiție de rezonabilitate (a se vedea Decizia nr. 1.612 din 15 decembrie 2010) – est modus in rebus. Or, în cazul de față, condiționând acordarea pensiei de invaliditate de împlinirea unei anumite vârste, dublată de realizarea unui anumit stagiu de cotizare, legiuitorul a încălcat această condiție de rezonabilitate și a afectat în mod direct dreptul la pensie al persoanelor prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010”.

Conform paragrafului 2 alin. (5) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 155/2011 pentru aprobarea criteriilor și normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II și III de invaliditate.

Prin urmare, în accepțiunea deciziei antereferite a Curții Constituționale, ca principiu, în privința pensiei contributive de invaliditate nu se justifică existența unui stagiu de cotizare sau a unei vârste standard de pensionare în lipsa unui sistem eficient și coerent de compensații sociale de stat, care să garanteze un nivel de trai decent. În consecință, Curtea constată că art. 63 lit. b) și, prin extindere conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, lit. a) din lege încalcă art. 147 alin. (4) din Constituție raportat la art. 47 alin. (2) din aceasta.

Decizia Curții Constituționale

Admite obiecția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art. 25 alin. (1) și art. 63 lit. a) și b) din Legea privind sistemul public de pensii sunt neconstituționale.

*Curtea a examinat și respins ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate și constată că sintagma „cu valabilitate permanentă” cuprinsă în art. 52 cu referire la lit. a) din Legea privind sistemul public de pensii este constituțională în raport cu criticile formulate – fapt pentru care obiecția nu a fost analizată în prezenta notă.

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate