ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Uniunea Europeană ca organizație internațională
21.05.2019 | Doru BĂJAN


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice
Doru Băjan

Doru Băjan

Tratatele de constituire a Comunităților

1. În perioada postbelică, în 1950 la Paris a fost încheiat Tratatul de constituire a Comunității economice a cărbunelui și oțelului (CECA), cu o durată de 50 de ani, comunitate ce și-a încetat activitatea la termen, în 2002.

În 1956 la Roma se încheie Tratatul de constituire a Comunității economice europene (CEE) și Tratatul de constituire a comunității europene pentru energie atomică (CEEA).

Toate cele 3 tratate au în comun aceleași state inițiatoare, respectiv Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg.

Cele trei organizații internaționale constituite au în comun același tip de organe abilitate cu realizarea obiectivelor stabilite de statele membre pentru fiecare organizație, fiecare dintre organe avînd competențele stabilite prin tratate.

Toate cele trei organizații europene, la înființare,  au ca organe cîte un consiliu, cîte o comisie, cîte un parlament și, în comun, Curtea de Justiție, înființată inițial în 1951 prin CECO.

2. Tratatul de la Roma privind constituirea Comunității economice europene din 1956 a intrat în vigoare în 1958.

Tratatul inițial a fost modificat prin tratate succesive, respectiv: Tratatul de fuziune, semnat în 1965 și intrat în vigoare în 1967; Actul unic european, semnat în 1986 și intrat în vigoare în 1987; Tratatul de la Maastricht, semnat in 1992 și intrat în vigoare în 1993; Tratatul de la Amsterdam, semnat în 1997 și intrat în vigoare în 1999; Tratatul de la Nisa, semnat în 2001 și intrat în vigoare în 2003; Tratatul de la Lisabona, semnat în 2007 și intrat în vigoare în 2009.

Atunci cînd ne referim la dreptul comunitar/unional trebuie avută în vedere succesiunea în timp a tratatelor prin care au fost modificate competențele organizației internaționale și ale organelor create prin tratat și delegate să asigure îndeplinirea tratatului.

3. Din punctul de vedere al doctrinei dreptului internațional public, Tratatul de la Roma privind constituirea Comunității economice europene, cu upgradările ulterioare, după conținutul său material este un tratat cadru prin care sunt stabilite obiectivele de atins și un număr de organe/instituții care sunt împuternicite să adopte actele necesare pentru realizarea obiectivelor prevăzute de tratat. Din punctul de vedere al numărului de părți, este un tratat multilateral restrîns, cu caracter regional.

Prin Tratatul de la Maastricht a fost înființată Uniunea Europeană (UE).

Analizînd finalitatea funcțională a organizației în raport de prevederile Tratatului CEE/CE/TFUE, Uniunea este o organizație interguvernamentală.

Analizînd finalitatea funcțională a organizației în raport de prevederile TUE, Uniunea este o organizație supranațională.

Dezbaterea doctrinală dintre comunitariști și internaționaliști

4. Doctrina dreptului internațional public este marcată de îndelungata dispută dintre comunitariști și internaționaliști privind natura comunităților europene, subiect sui generis în dreptul internațional public, ori organizație internațională.

5. Doctrina comunitaristă. În 1981, la aniversarea a 30 de ani de la încheierea Tratatului de la Paris privind constituirea CECA, Comisia Comunităților Europene publică lucrarea ”Trente ans de droit communautaire[1]. Lucrarea este structurată asemănător manualelor de drept european ale autorilor români.

Rudolf BERNHARDT[2], pornind de la distincția dintre o constituție formală și o constituție materială, concluzionează că tratatele comunitare conțin marea parte a dreptului constituțional al Comunității. Constituția comunității și-a găsit expresia esențială în tratatele încheiate de state. În acest sens sunt hotărîrile Curții de Justiție privind existența unei ordini juridice autonome, distinctă de dreptul internațional. Enunțînd principiile materiale ale constituției, autorul identifică principii nescrise și principii enunțate în tratate.

6. Este adevărat că pe parcursul timpului diverse organizații internaționale au avut propriile constituții formale, menționînd în acest sens Organizația Internațională a Muncii, Organizația Mondială a Sănătății, Uniunea Poștală Universală. CE/UE a ratat adoptarea unei constituții, situație ce ar fi clarificat din punct de vedere juridic, dar și doctrinal, actuala situație a organizației.

7. Doctrina internaționalistă. Dintre internaționaliști, am ales opiniile a doi remarcabili specialiști ai dreptului internațional public, Profesorii Alain PELLET[3] și Franck LATTY [4].

În cursul său, Profesorul Alain PELLET abordează ”cu umor” problema statutului juridic internațional al Comunităților europene, la momentul redactării cursului, noțiunea de comunități incluzînd CECA, CE, CEEA, UE.

La începutul cursului, autorul critică tentativele de ”dezinternaționalizare” a dreptului comunitar prin intermediul jurisprudenței Curții de Justiție și a doctrinei comunitariste.

Autorul subliniază că dreptul internațional este baza dreptului comunitar, care este o ordine juridică de origine convențională, că tratatele pot fi modificate doar prin revizuirea lor, recurgînd la prevederile convenționale stabilite.

În susținerea calificării comunităților ca organizații internaționale, autorul relevă absența caracterului statal al comunităților, suveranitatea statelor membre rămînînd intactă.

Autorul menționează prezentarea de către comunități a trăsăturilor caracteristice unei organizații internaționale, apreciind însă existența unei manifestări foarte avansate a dreptului organizațiilor internaționale. Comentînd ordinea juridică comunitară ca ordine juridică de drept internațional, autorul evidențiază autonomia relativă a dreptului comunitar în raport cu dreptul internațional și autonomia dreptului comunitar în raport cu sistemele de drept naționale.

8. În studiul său, Profesorul Franck LATTY arată ca fiind exclusă calitatea statală a UE din punct de vedere al dreptului internațional, în timp ce calificarea ca organizație internațională se impune în mod global. Ca argumente, autorul menționează că UE este neeligibilă tratatelor pentru care semnătura este deschisă doar statelor, chiar și atunci cînd acțiunea UE în plan internațional ar putea justifica aderarea acesteia. Organizațiile internaționale a căror compoziție rămîne pur interstatală rămîn închise UE, care trebuie să se mulțumească cu un statut subaltern de observator.

Abordînd dilema organizație internațională versus subiect sui generis al dreptului internațional public, autorul arată că UE acceptă oportun să intre în categoria ”organizație internațională” în scopul ”politicii juridice externe”, dacă aceasta îi permite să participe în general sau ca observator la lucrările altor organizații internaționale.

UE este parte la organizații internaționale care sunt în mod nominal deschise alături de state și organizațiilor internaționale, UE fiind astfel dispusă să-și asume calitatea de organizație internațională prevăzută de fiecare instrument, dacă nu de dreptul internațional.

Autorul menționează că UE se alimentează de o manieră esențială din dreptul organizațiilor internaționale, înțeles ca un drept comun cutumiar supletiv, compus din principii generale aplicabile al căror ansamblu compune statutul juridic al organizațiilor internaționale.

Tratatele Uniunii sunt ”tratate inegale”

Votul ponderat în organizațiile internaționale

9. Un articol vechi, dar de mare actualitate, aparținînd lui Roland DRAGO[5], mi-a atras atenția și mi-a oferit o temă suplimentară de reflecție privind Uniunea.

10. Autorul, în 1956, tratează tema ponderării în organizațiile internaționale.

Aceasta este o excepție de la principiul egalității statelor consacrat în Carta Națiunilor Unite prin noțiunea de egalitate suverană, ceea ce implică o egalitate funcțională, respectiv dreptul pentru toate statele, oricare ar fi responsabilitățile lor internaționale, de a participa în mod egal la funcționarea organizațiilor internaționale și la stabilirea regulilor internaționale, regula ”un stat, un vot”.

11. Autorul identifică în dreptul organizațiilor internaționale principiul reprezentării ponderate, compus dintr-un ansamblu de tehnici, în conformitate cu care competența juridică a statelor în interiorul organizațiilor internaționale este proporțională cu responsabilitățile lor internaționale și cu rolul pe care fiecare îl joacă în fiecare organizație.

Drept criterii pentru reprezentarea ponderată autorul identifică participarea la cheltuielile organizației și criteriul populației, oferind și exemple în acest sens.

Votul ponderat în comunitățile europene

12. Tratatul CECA. Privind Tratatul CECA, am găsit disponibilă pe internet versiunea din 1967.

Tratatul a prevăzut ca organisme ale organizației internaționale Înalta Autoritate, Adunarea, Consiliul și Curtea de Justiție.

Fondurile pentru funcționarea organizației erau asigurate, conform versiunii din 1967, din prelevări de 1%, la valoare medie, asupra producției de cărbune și oțel, sume datorate de societățile producătoare.

Avînd în vedere dimensiunile economiilor celor 6 state membre, dimensiuni ce determinau implicit contribuțiile financiare la organizație, în Consiliu, pe principiul ponderării, sunt stabilite cîte 4 voturi pentru Franța, Germania și Italia, cîte 2 voturi pentru Belgia și Olanda și 1 vot pentru Luxemburg.

Adunarea, compusă din delegați desemnați de parlamentele statelor membre, este formată din cîte 36 de delegați pentru Franța, Germania și Italia, cîte 14 reprezentanți pentru Belgia și Olanda și 6 reprezentanți pentru Luxemburg.

13. Tratatul CEE. Succesul CECA a determinat aceleași state membre să încheie Tratatul de la Roma de constituire a Comunității economice europene, organizație prin intermediul căreia urma a realiza o piață unică, cunoscută în doctrină și o Piață Comună.

Sunt preluate de la CECA instituțiile, respectiv Adunarea Generală, Comisia (echivalentul Înaltei Autorități), Consiliul și Curtea de Justiție.

14. În veniturile bugetare au fost prevăzute contribuțiile financiare ale statelor membre stabilite conform următorului criteriu de reprezentare: Franța 28, Germania 28, Italia 28, Belgia 7,9, Olanda 7,9, Luxemburg 0,2.

Contribuțiile financiare ale statelor membre destinate să acopere cheltuielile Fondului Social European se stabilesc conform următorului criteriu de repartizare: Franța 32, Germania 32, Italia 20, Belgia 8,8, Olanda 7, Luxemburg 0,2.

15. Prin tratat sunt asociate la Comunitate țările și teritoriile neeuropene care întrețin relații speciale cu Belgia, Franța, Italia și Olanda, respectiv coloniile acestora.

Cel mai mare imperiu colonial era cel al Franței, care includea: Africa Occidentală franceză ce cuprindea Senegal, Sudan, Guineea, Coasta de Fildeș, Dahomey, Mauritania și Volta Superioară; Africa Ecuatorială franceză ce cuprindea Congo Mijlociu, Oubangui Chari, Ciad și Gabon; Saint-Pierre et Miquelon, Arhipelagul Comore, Madagascarul și teritoriile anexe, Coasta franceză a Somaliei, Noua Caledonie și teritoriile anexe, coloniile franceze din Oceania, ținuturile australe și antarctice; Republica autonomă Togo; teritoriul de sub tutela Camerunului administrat de Franța.

Coloniile Belgiei erau Congo Belgian și Ruanda-Urundi.

Italia controla prin tutelă Somalia.

Sub controlul Olandei, a fost asociată și Noua Guinee Olandeză.

16. Adunarea este inițial alcătuită din reprezentanți ai popoparelor statelor membre, delegați desemnați de parlamente dintre proprii membri, numărul delegaților fiind stabilit astfel: Franța 36, Germania 36, Italia 36, Belgia 14, Olanda 14, Luxemburg 6.

Desemnarea ulterioară a reprezentanților se face prin vot universal direct, conform unei proceduri uniforme în toate statele membre.

17. Consiliul este constituit din reprezentanții statelor membre, fiecare guvern deleagă pe unul dintre membrii săi în Consiliu.

În cazul hotărîrilor pentru care este necesară majoritatea calificată, voturile membrilor se distribuie astfel: Franța 4, Germania 4, Italia 4, Belgia 2, Olanda 2, Luxemburg 1.

Hotărîrile sunt valabil adoptate dacă întrunesc cel puțin 12 voturi favorabile în cazurile în care tratatul prevede ca hotărîrile să fie luate la propunerea Comisiei și 12 voturi favorabile exprimate de cel puțin 4 membri în celelalte cazuri.

Abținerea membrilor prezenți sau reprezentați nu împiedică adoptarea hotărîrilor Consiliului pentru care este necesară unanimitatea.

Desființarea excepției privind reprezentarea ponderată a statelor membre în Uniune

18. Între timp, deși Uniunea a dobîndit independență financiară avînd propriile surse de venit, toate modificările aduse tratatului inițial au păstrat principiul reprezentării ponderate, fiind upgradate prevederile referitoare la numărul de parlamentari ce revine fiecărui stat membru și la ponderea votului reprezentanților statelor membre în Consiliu.

19. Poate a venit momentul de a rescrie tratatele Uniunii și a o regîndi, participarea statelor membre să fie întemeiată pe baza egalității funcționale, respectiv un membru, un vot în cadrul Consiliului și fiecare stat să aibă un număr egal de parlamentari în Parlament.

20. În acest sens aș cita din discursul președintelui Franței din 2018 la decernarea ”Premiului internațional Carol cel Mare” la Aix-La-Chappelle: ”[d]acă acceptăm ca alte țări, inclusiv aliații și prietenii noștri din cele mai grele momente ale istoriei, să decidă pentru diplomația noastră, securitatea noastră, făcîndu-ne să ne asumăm cele mai mari riscuri, atunci nu mai putem fi suverani”.

21. Tratatele Uniunii nu au dus la formarea unui stat plecînd de la un popor european suveran. Comunitatea nu poate trece dincolo de tratate.

Comunitatea nu are autonomie constituțională și orice împărțire a puterilor între organele sale va cere un nou tratat care va fi supus ratificării statelor membre.

Comunitatea nu are independență financiară, ea are resurse proprii, pe care acordul statelor i le-a recunoscut, dar ea nu poate prin proprie decizie să stabilească resurse fiscale noi.

Comunitatea nu poate modifica ea însăși limitele sale teritoriale, noile aderări cer acordul tuturor statelor.

Comunitatea nu poate fi considerată o instituție federală, deoarece ea nu dispune de autonomie constituțională și autonomie financiară.

22. Delegarea de competențe nu reprezintă cedare de suveranitate.

La peste 60 de ani de la Tratatul de la Roma, cînd noțiunea de stat suveran era incompatibilă cu sistemul colonial al statelor membre, ar fi momentul ca într-un viitor nou tratat să se menționeze în mod expres state membre suverane, fapt ce ar clarifica natura organizației și ar obliga Curtea de Justiție să-și revizuiască conceptul de ”nouă ordine juridică”.

23. Suveranitatea statului implică suveranitatea poporului.

Cetățenia Uniunii este o ficțiune, ea este comună tuturor cetățeniilor naționale din statele membre ale Uniunii, popoarele din statele membre sunt popoare suverane și au dreptul la o reprezentare legală în Parlamentul European.


[1] Commision des communautés européennes, ”Trente ans de droit communautaire”, Luxemburg, 1981.
[2] Rudolf BERNHARDT, Chapitre IV – ”Les sources du droit communitaire, laConstitution” de la Communauté, Comission des communautés européennes”, Trende ans de droit communautaire, Luxemburg, 1981, pp. 75-86.
[3] Alain PELLET, ”Les fondements juridiques internationaux du droit communautaire”, Academy of European LAW, Collected Courses of the Academy of European Law, vol.V, Book 2/1997/pp. 193-271.
[4] Franck LATTY, ”L`Union Européenne vu du droit international”, ADUE, vol. 3, 2014.
[5] Roland DRAGO, ”Pondération dans les organisations internationales”, Annuaire Français de Droit International/Année 1956/2/p. 529-547.


Avocat Doru Băjan

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate