Analiza activității Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la apărarea corpului magistraţilor împotriva actelor de natură a aduce atingere independenţei, imparțialităţii sau reputației profesionale a acestora (pentru perioada ianuarie 2017 – aprilie 2019)

Asociația Forumul Judecătorilor din România a dat publicității o analiză a activității Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la apărarea corpului magistraţilor împotriva actelor de natură a aduce atingere independenţei, imparțialităţii sau reputației profesionale a acestora (pentru perioada ianuarie 2017 – aprilie 2019).

Textul integral:

I. Introducere

1. Rolul Consiliului Superior al Magistraturii de a apăra corpul magistraţilor împotriva actelor de natură a aduce atingere independenţei, imparțialităţii sau reputației profesionale a acestora.

În calitatea sa fundamentală de garant al independenței justiției, conform art. 133 alin. (1) din Constituția României, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) trebuie să apere corpul magistraţilor împotriva actelor ce aduc atingere independenţei, imparțialităţii sau reputației profesionale a judecătorilor și procurorilor.

În baza art.30 din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cele aduse prin Legea nr.234/2018, ”(1) Secțiile corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii au dreptul, respectiv obligația corelativă de a se sesiza din oficiu pentru a apăra judecătorii și procurorii împotriva oricărui act de imixtiune în activitatea profesională sau în legătură cu aceasta, care ar putea afecta independența sau imparțialitatea judecătorilor, respectiv imparțialitatea sau independența procurorilor în dispunerea soluțiilor, în conformitate cu Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și împotriva oricărui act care ar crea suspiciuni cu privire la acestea. De asemenea, secțiile Consiliului Superior al Magistraturii apără reputația profesională a judecătorilor și procurorilor. Sesizările privind apărarea independenței autorității judecătorești în ansamblul său se soluționează la cerere sau din oficiu de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. (2) Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, secțiile, președintele și vicepreședintele Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la sesizarea judecătorului sau procurorului, sesizează Inspecția Judiciară pentru efectuarea de verificări, în vederea apărării independenței, imparțialității și reputației profesionale a judecătorilor și procurorilor. (3) În situațiile în care este afectată independența, imparțialitatea sau reputația profesională a unui judecător sau procuror, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii dispune măsurile care se impun și asigură publicarea acestora pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, poate sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor care se impun sau poate dispune orice altă măsură corespunzătoare, potrivit legii. (4) Judecătorul sau procurorul care consideră că independența, imparțialitatea sau reputația profesională îi este afectată în orice mod se poate adresa Consiliului Superior al Magistraturii, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător. (5) La solicitarea judecătorului sau procurorului vizat, comunicatul publicat pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii va fi afișat la instituția unde acesta își desfășoară activitatea și/sau publicat pe site-ul acestei instituții. (6) Consiliul Superior al Magistraturii asigură respectarea legii și a criteriilor de competență și etică profesională în desfășurarea carierei profesionale a judecătorilor și procurorilor. (7) Atribuțiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și ale secțiilor acestuia, referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, se exercită cu respectarea dispozițiilor Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr.304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.”

Legea nr.234/2018 a scos practic din competența Plenului CSM competențele privind apărarea reputației profesionale a judecătorilor și procurorilor, pe care le-a direcționat spre secții, aspect care contravine dispozițiilor Legii fundamentale. Chiar dacă aprecierile Comisiei de la Veneția converg constant spre separarea carierelor în magistratură, singura formă prin care se poate efectua separarea strictă a carierelor judecătorilor și procurorilor, fără riscul declarării neconstituționale a unei astfel de modificări, o reprezintă o revizuire constituțională. Prin lege organică nu se pot modifica rolul și atribuțiile stabilite de Constituție pentru CSM ca organism colegial, respectiv pentru secțiile sale, ca structuri cu atribuții în domeniul răspunderii disciplinare. Cel mult, se pot stabili doar pentru CSM, ca organism colegial, alte atribuții pentru realizarea rolului de garant al independenței justiției. Rearanjarea rolurilor și atribuțiilor între Plenul CSM și Secțiile CSM conduce la afectarea rolului constituțional al CSM și la depășirea atribuțiilor constituționale specifice Secțiilor, contrar art. 125 alin. (2), art. 133 alin. (1), precum și art. 134 alin. (2) și (4) din Constituție.[1]

Pentru a decela competențele constituționale ale celor două secții ale Consiliului Superior al Magistraturii prin raportare la rolul constituțional general al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, trebuie interpretate dispozițiile art. 133 alin. (2) lit. a) și ale art. 134 alin. (2) din Legea fundamentală. Analiza coroborată a celor două texte constituționale relevă faptul că cele două secții ale Consiliului Superior al Magistraturii nu se compun din toți membrii CSM, ci exclusiv din cei 14 membri aleși în adunările generale ale magistraților și validați de Senat. Nouă judecători fac parte din Secția pentru judecători și cinci procurori fac parte din Secția pentru procurori. Modul de constituire a secțiilor reflectă rolul constituțional al acestora, astfel cum este reglementat în art. 134 alin. (2) din Constituția României, potrivit căruia Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, prin secțiile sale, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică.

Rezultă, așadar, că legiuitorul constituant a stabilit în mod neechivoc faptul că rolul secțiilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii vizează exclusiv domeniul răspunderii disciplinare a magistraților, ca element specific, particular, al rolului general al Consiliului Superior al Magistraturii care, în ansamblul său, este garantul independenței justiției. Acesta este și motivul pentru care atunci când a utilizat sintagma Consiliul Superior al Magistraturii legiuitorul constituant a avut în vedere Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în timp ce atunci când a reglementat răspunderea disciplinară a magistraților (și judecători și procurori) a trimis expresis verbis la secțiile Consiliului Superior al Magistraturii. Competența specială în materie disciplinară a secțiilor reprezintă o garanție semnificativă pentru asigurarea de Consiliului Superior al Magistraturii a rolului său de garant al independenței justiției, întrucât stabilește faptul că judecătorii și procurorii vor fi judecați în materie disciplinară fără nicio influență externă, exclusiv de către proprii reprezentanți aleși, fără ca la aceste decizii să poată participa ceilalți membri ai Consiliului Superior al Magistraturii (reprezentanții societății civile, ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție și procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție).

Așadar, atât timp cât Constituția României a prevăzut o competență generală pentru Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, ca organ colegial și reprezentativ, și doar o competență de atribuire pentru secțiile sale, nu se poate admite ca, prin lege organică, atribuțiile stabilite la nivel constituțional pentru a fi exercitate de Plen să fie exercitate de către secții și nici ca secțiile Consiliului Superior al Magistraturii să primească alte atribuții care fie sunt contrare, fie depășesc rolul lor constituțional stabilit în art. 134 alin. (2) din Constituție.

Dacă s-ar accepta posibilitatea ca atribuțiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, deci ale Consiliului Superior al Magistraturii ca organ colectiv și reprezentativ, să fie distribuite celor două secții ale Consiliului Superior al Magistraturii, ar însemna că vor funcționa de facto două structuri de tip Consiliul Superior al Magistraturii – una pentru judecători și una pentru procurori. Pe de o parte, această soluție legislativă ar nega rolul constituțional stabilit de către legiuitorul constituant pentru Consiliul Superior al Magistraturii ca unică autoritate constituțională reprezentativă pentru magistrați și, pe de altă parte, ar conduce la accentuarea semnificativă a „corporatismului” decizional al secțiilor, aspect care ar afecta nu numai independența justiției, dar și principiul constituțional al cooperării loiale în cadrul autorității judecătorești, această cooperare loială rezultând din faptul că deciziile care privesc independența autorității judecătorești, cu excepția celor în materie disciplinară, se iau în Plen, cu participarea reprezentanților magistraților, dar și a reprezentanților instituțiilor cu atribuții semnificative în cadrul și cu privire la autoritatea judecătorească (președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție și ministrul justiției), precum și a reprezentanților societății civile. În alte sisteme constituționale, unde constituantul a intenționat să marcheze o distincție netă între corpul profesional al judecătorilor și corpul profesional al procurorilor, au fost create chiar prin Legea fundamentală consilii judiciare distincte.

Avizul nr. 10(2007) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei referitor la Consiliul Justiţiei în serviciul societăţii, în privința protejării imaginii justiției, stabilește următoarele repere:

”80. În Avizul nr. 7(2005) CCJE recomandă ca statele membre să pună la punct, în ansamblu, programe vizând nu numai informarea publicului asupra justiţiei, ci şi definirea unei idei mai juste asupra rolului judecătorului în societate. CCJE consideră că instanţele însele ar trebui să fie recunoscute drept organisme adecvate pentru a pune în practică programe care îşi propun să îmbunătăţească înţelegerea şi încrederea societăţii faţă de sistemul său judiciar. În paralel, un rol de coordonare a diferitelor iniţiative locale, la fel ca şi promovarea programelor de popularizare la scară naţională, ar trebui să fie atribuit Consiliului Justiţiei care poate, de asemenea, alăturându-se serviciilor profesioniştilor obişnuiţi cu exercitarea sa, să răspundă unei nevoi complexe de informare.

81. De asemenea, în Avizul nr. 7(2005), CCJE face aluzie la rolul unui organ independent – care ar putea fi chiar Consiliul Justiţiei sau unul din comitetele sale, dacă este necesar, cu concursul profesioniştilor din presă – în a soluţiona dificultăţile provocate de acoperirea cauzelor judiciare de presă sau întâlnite de ziarişti în îndeplinirea misiunii lor.

82. În fine, în acelaşi Aviz, CCJE consideră că, atunci când un judecător sau o instanţă este contestat sau atacat de presă (sau de actori politici, prin intermediul mass media), judecătorii implicaţi ar trebui să se abţină de la a reacţiona folosind aceleaşi canale, dar ar fi de dorit ca fie Consiliul Justiţiei, fie o autoritate judiciară, să poată să reacţioneze în mod rapid şi eficient la astfel de contestaţii sau atacuri, dacă este nevoie.

83. Consiliul Justiţiei ar trebui să fie abilitat nu numai să-şi exprime public punctul de vedere, ci şi să facă toate demersurile utile pe lângă public, autorităţi publice şi, atunci când este necesar, instanţe, pentru a apăra reputaţia instituţiei judiciare şi/sau a membrilor săi.

84. Consiliul Justiţiei ar putea fi organul capabil să joace direct un rol mai amplu în protecţia şi promovarea imaginii justiţiei, acest rol implicând găsirea unui echilibru între, pe de o parte, drepturile şi libertăţile aflate în conflict, actorii sociali şi politici şi mass media şi, pe de altă parte, interesul publicului pentru o funcţionare independentă şi eficientă a sistemului judiciar.”

2. Principii jurisprudențiale privind libertatea de exprimare, independenţa, imparțialitatea sau reputația profesională a judecătorilor și procurorilor

Legea nu defineşte noțiunea de ”bună reputație”, conform art. 14 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, aceasta constituind doar una dintre condițiile de acces în profesie. Totuși, jurisprudenţa în materie a statuat că buna reputație reprezintă un ansamblu de elemente care conferă persoanei prestigiul necesar desfăşurării activităţii de magistrat (părerea publică favorabilă despre o persoană sau faptele acesteia, percepția pozitivă asupra conduitei morale și profesionale în mediul social). Pe cale de interpretare, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4600 din 17 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. 657/45/2016, a decis însă că ”nu se poate exclude, de plano, posibilitatea ca o persoană care a săvârșit o faptă penală cu intenție să poată fi numită judecător, indiferent de sancțiunea aplicată”.

Spre deosebire de buna reputaţie, reputația profesională (la care face referire textul art.30 alin.2 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată) constituie o valoare esențială în exercitarea funcţiei şi, totodată, reprezintă părerea pe are magistratul o creează în conştiinta colectivă despre modul în care își exercită profesia, fiind în strânsă legătură cu independența, impartialitatea şi integritatea pe care trebuie să le manifeste fiecare judecător în exercitarea profesiei. CSM apreciază constant că ”reputaţia judecătorului presupune obligația de a avea o conduită generală exemplară, căreia îi corespunde dreptul de a se bucura de reputație în fața societății, a justițiabililor, precum şi a corpului profesional şi, pe de altă parte, obligația statului de a garanta menținerea reputației magistratului, atunci când se constată că anumite fapte sunt de natură să-i afecteze prestigiul şi, în consecinţă, autoritatea de care trebuie să se bucure în exercitarea profesiei” (a se vedea, cu titu de exemplu, Hotărârea Plenului CSM nr.45/21 ianuarie 2016).

În analiza aspectelor vizând apărarea corpului magistraţilor împotriva actelor de natură a aduce atingere independenţei, imparțialităţii sau reputației profesionale a acestora nu se poate face abstracție de libertatea de exprimare, inviolabilă potrivit art.30 din Constituția României și garantată de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Nici magistraţii şi instanţele naţionale, asemeni celorlalte instituţii publice, nu se sustrag criticii şi controlului din partea societăţii, însă trebuie făcută clar distincţia dintre critică şi insultă. În cazul în care singura intenţie a oricărei forme de exprimare este aceea de a insulta instanţa sau membrii unei instanţe, aplicarea unei sancţiuni corespunzătoare şi proporţionale nu va constitui, în principiu, o încălcare a art. 10 parag. 2 din Convenţie (cauza Skałka c. Poloniei, nr. 43425/98, Hotărârea din 27 mai 2003, par. 34).[2]

CEDO (Curtea) aminteşte că întotdeauna ia în considerare rolul special al sistemului judiciar în societate; în calitate de garanţi ai justiţiei, acţiunile judecătorilor şi procurorilor au nevoie de încrederea cetăţenilor. Din această perspectivă, ar putea fi necesară protejarea lor de atacuri distructive lipsite de fundament serios, mai ales că obligaţia de rezervă interzice judecătorilor vizaţi să reacţioneze (cauza Rizos şi Daskas c. Greciei, nr. 65545/01, Hotărârea din 27 mai 2004, par.43).

Presa este unul dintre mijloacele prin care politicienii şi opinia publică pot verifica dacă judecătorii îşi exercită înaltele responsabilităţi în conformitate cu scopul de bază al misiunii ce le-a fost încredinţată. Cu toate acestea, trebuie să se ţină cont de rolul special al puterii judecătoreşti în societate. Drept garant al justiţiei, valoare fundamentală într-un stat de drept, acţiunea sa are nevoie de încrederea cetăţenilor pentru a progresa. De asemenea, se poate dovedi necesară protejarea ei împotriva atacurilor distrugătoare care sunt lipsite de temei serios, mai ales dacă se ţine cont de faptul că magistraţilor vizaţi le este interzis să reacţioneze. Curtea a reiterat că problemele privind funcţionarea sistemului judiciar constituie chestiuni de interes public, iar dezbaterea lor se bucură de protecţia art. 10. Totuşi, Curtea a subliniat rolul special în societate al sistemului judiciar, care, în calitate de garant al justiţiei ca valoare fundamentală într-un stat de drept, trebuie să se bucure de încrederea publicului pentru a-şi îndeplini cu succes menirea. Se poate dovedi necesară protecţia acestei încrederi împotriva atacurilor distructive care sunt vădit nefondate, în special din prisma faptului că judecătorii care ar fi criticaţi sunt ţinuţi de obligaţia de discreţie, care îi împiedică să riposteze (a se vedea cauza Prager şi Oberschlick c. Austriei, nr. 15974/90, Hotărârea din 26 aprilie 1995, par.34). Expresia „autoritatea puterii judecătoreşti” include, în special, premisa că instanţele sunt un forum dedicat soluţionării litigiilor şi stabilirii vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane acuzate de săvârşirea unei infracţiuni şi sunt acceptate de publicul larg în acest sens (a se vedea cauza Worm c. Austriei, nr. 22714/93, Hotărârea din 29 august 1997, par.40).

Miza în ceea ce priveşte protecţia autorităţii puterii judecătoreşti este încrederea pe care instanţele trebuie să o inspire într-o societate democratică acuzatului, atunci când sunt desfăşurate procedurile penale, precum şi publicului larg (cauza Fey c. Austriei, nr. 14396/88, Hotărârea din 24 februarie 1993). Din acest motiv, Curtea a apreciat că le incumbă funcţionarilor din sistemul judiciar obligaţia de a păstra o rezervă în exercitarea libertăţii de exprimare în toate cazurile în care autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti ar putea fi afectate (cauza Wille c. Liechtenstein, nr. 28396/95, Hotărârea din 28 octombrie 1999, par.64).

În situaţia în care avocatul apărării l-a acuzat pe procurorul de caz de un comportament ilegal, dar critica privea numai strategia pe care acesta din urmă o alesese pentru a conduce acuzarea, numai modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile în cauză, iar nu în general calităţile sale profesionale sau de altă natură, chiar dacă au fost folosiţi şi unii termeni deplasaţi, procurorul trebuia să tolereze critici foarte largi din partea avocatului, în calitatea sa de avocat al apărării, mai ales că argumentele acestuia nu au părăsit sala de şedinţă (cauza Nikula c. Finlandei, nr.31611/96, Hotărârea din 21 martie 2002).

Un articol prin care se urmăreşte doar să se satisfacă simpla curiozitate a unei părţi a publicului asupra unor aspecte din viaţa privată a unei persoane, fără a contribui la o dezbatere de interes general, impune o interpretare mai strictă a libertăţii de exprimare. (cauza Société Prisma Presse c. Franţei, nr. 66910/01 şi nr. 71612/01, Decizia din 1 iulie 2003).

În cazurile în care trebuie să se pună în balanţă dreptul la viaţă privată, protejat de art. 8 din Convenţie, şi libertatea de exprimare, garantată de art. 10, este necesar a se analiza contribuţia fotografiilor sau a articolelor la o dezbatere de interes general. În contextul în care fotografiile prezintă o persoană – chiar figură publică – în activităţile sale zilnice, de natură pur privată şi, în plus, au fost făcute fără ştiinţa şi consimţământul acesteia, este încălcat dreptul ei la viaţă privată (cauza Von Hannover c. Germaniei nr. 1, nr. 59320/00, Hotărârea din 24 iunie 2004).

Presa este unul dintre mijloacele prin care politicienii şi opinia publică pot verifica dacă judecătorii îşi exercită înaltele responsabilităţi în conformitate cu scopul de bază al misiunii ce le-a fost încredinţată. Cu toate acestea, publicarea unui articol prin care se aduc reproşuri generalizate judecătorilor, de o amploare excesivă, în absenţa unei baze factuale suficiente, în sensul că au încălcat legea sau, cel puţin, şi-au încălcat obligaţiile profesionale, nu aduce atingere numai reputaţiei lor, ci subminează şi încrederea publică în integritatea magistraţilor în general (cauza Prager şi Oberschlick c. Austriei, nr. 15974/90, Hotărârea din 26 aprilie 1995).

Într-o societate democratică, cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarii care participă la realizarea ei, însă critica trebuie să respecte anumite limite. Chiar dacă anumite afirmaţii pot trece drept judecăţi de valoare, acuzaţiile de luare de mită şi abuz în serviciu depăşesc acest nivel al criticii, în condiţiile în care nu se bazează pe niciun element de probă (cauza Lešník c. Slovaciei, nr. 35640/97, Hotărârea din 11 martie 2003).

Poate fi considerată o ingerinţă în exercitarea libertăţii de exprimare, aşa cum aceasta este garantată de art. 10 din Convenţie, condamnarea unei persoane pentru că a afirmat, într-un interviu acordat unui ziar, că, în urma unei hotărâri a Curţii Constituţionale, „o anarhie totală se va instaura în organizarea profesiei de avocat” şi că, prin urmare, se pune întrebarea dacă însăşi Curtea Constituţională este constituţională, precum şi că judecătorii Curţii Constituţionale „nu ar considera Curtea Europeană a Drepturilor Omului o autoritate” (cauza Amihalachioaie c. Moldovei, nr. 60115/00, Hotărârea din 20 aprilie 2004).

Limitele criticii admisibile sunt mai largi atunci când sunt criticaţi funcţionari care acţionează în exerciţiul funcţiilor lor oficiale. Prin condamnarea penală a redactorului-şef al unui ziar pentru calomnierea judecătorilor de instrucţie într-un articol referitor la conferinţa de presă organizată cu privire la ancheta penală într-un caz delicat, ce a cunoscut o acoperire mediatică foarte importantă, a fost încălcat art. 10 din Convenţie, care protejează libertatea de exprimare (cauza July şi SARL Libération c. Franţei, nr. 20893/03, Hotărârea din 14 februarie 2008).

Libertatea de exprimare se aplică şi avocaţilor, care au dreptul de a vorbi în public cu privire la funcţionarea justiţiei, dar critica nu trebuie să depăşească anumite limite. Având în vedere rolul-cheie al avocaţilor în acest domeniu, ei ar trebui să contribuie la buna funcţionare a sistemului judiciar şi, prin urmare, la încrederea publicului în justiţie (cauza Morice c. Franţei, nr. 29369/10, Hotărârea din 11 iulie 2013).

Publicarea jurisprudenţei instanţelor judecătoreşti însoţită de comentarii ale persoanei care a cules jurisprudenţa respectivă, la fel ca şi emiterea de opinii personale, de natură juridică, asupra unor probleme de drept sau asupra unor speţe concrete, nu constituie o faptă ilicită, ci reprezintă o manifestare a dreptului fiecărei persoane de a comunica idei, opinii, informaţii, fără amestecul autorităţilor publice. Mai mult, în situaţia în care nu sunt vizate aspecte din viaţa privată a persoanei, ci care ţin de viaţa sa profesională, fiind vorba despre o discuţie juridică, ştiinţifică, al cărei scop este acela de a exprima o opinie considerată de autor pertinentă asupra unei probleme de drept de actualitate, nu poate fi declanşată răspunderea civilă delictuală a acestuia (Jud. sect. 5 Bucureşti, s. civ., sent. civ. nr. 5291 din 12 iunie 2012).

Afirmaţiile publicate cu privire la pretinsele nelegalităţi săvârşite de o persoană în legătură cu funcţia sa de procuror, ce constituie împrejurări de fapt grave şi care depăşesc cadrul unor simple speculaţii, având tonul unor informaţii certe, cunoscute şi verificate, au caracterul unei fapte ilicite, în condiţiile în care articolul incriminat depăşeşte cu mult cadrul unei provocări sau exagerări, conţinând afirmaţii de fapt ce nu s-au dovedit reale (C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şi propr. int., dec. civ. nr. 177/R/ din 28 aprilie 2011).

Tonul incisiv al autorului unui articol se înscrie în cadrul legitim al libertăţii cuvântului, fără să constituie o faptă ilicită, văzută ca o încălcare a normelor dreptului obiectiv de natură să lezeze dreptul subiectiv la imaginea publică a unei persoane. Este neîndoielnic că dreptul la liberă exprimare trebuie exercitat cu bună-credinţă şi potrivit finalităţii recunoscute de lege, însă limitele libertăţii de exprimare prin presă nu trebuie interpretate în sens restrictiv, astfel încât să se răsfrângă negativ asupra dreptului la informare al cetăţeanului (Jud. sect. 2 Bucureşti, s. civ., sent. civ. nr. 4819 din 11 iunie 2007).

Articolele scrise într-un stil gazetăresc, pamfletar, ce conţin o serie de comparaţii şi metafore cu caracter satiric, în care ziariştii înfierează anumite tare morale, concepţii, aspecte negative ale realităţii sociale, trăsături de caracter ale unei persoane, prin care nu sunt aduse acuzaţii directe, în sensul săvârşirii unor fapte de natură penală, nu exced noţiunilor de libertate de exprimare, libertate de opinie, nefiind fapte ilicite (Jud. sect. 1 Bucureşti, s. civ., sent. civ. nr. 11389 din 10 iunie 2011).

Nu există rea-credinţă în situaţia în care ziariştii au analizat şi redat, în articolul publicat, într-un discurs jurnalistic privind subiecte de interes public, informaţii preluate din surse oficiale, respectiv acte provenind de la instituţii publice, în esenţă hotărâri ale instanţelor judecătoreşti şi soluţii date de organele de urmărire penală în dosarele în care partea vătămată a fost cercetată, depunând diligenţele necesare, în circumstanţele date, pentru a verifica autenticitatea afirmaţiilor şi dând dovadă de bună-credinţă, furnizând informaţii fiabile şi precise, pe baza unor fapte exacte, cu respectarea eticii jurnalistice (Jud. sect. 1 Bucureşti, s. pen., sent. pen. nr. 1303 din 18 mai 2006).

Faptul că moderatorii emisiunii nu au făcut afirmaţii de natură să prejudicieze dreptul la imagine al unei persoane, nu au formulat acuze la adresa sa şi s-a respectat principiul audiatur et altera pars nu înlătură obligaţia acestora de a interveni, în sensul trasării unei limite rezonabile a celor declarate într-o emisiune publică, în măsura în care constată că nu au la îndemână probe suficiente pentru a pune pe seama persoanei vizate fapte al căror caracter real stă încă sub semnul incertitudinii (Jud. sect. 2 Bucureşti, s. civ., sent. civ. nr. 12239 din 7 decembrie 2010).

Acțiunile instanțelor, care sunt garantul justiției și ale cărei misiuni sunt fundamentale în statul de drept, necesită încrederea publicului. Prin urmare, este necesar ca judecătorii să fie protejați împotriva atacurilor nefondate, mai ales că obligația de discreție interzice magistraților să reacționeze (cauza De Haes și Gijsels c. Belgiei, Hotărârea din 24 februarie 1997, par. 46).

O ordonanță judiciară care interzice unui ziar și unei ziariste să publice informații privind accidentul care implică un judecător sau procedurile judiciare aferente până la judecarea cauzei de defăimare, este disproporționată, fiind încălcat articolului 10 din Convenție (cauza Obukhova c. Rusiei, nr.34736/03, Hotărârea din 8 ianuarie 2009).

II. Apărarea independenţei, imparțialităţii sau reputației profesionale a judecătorilor și procurorilor de Consiliul Superior al Magistraturii în perioada 2015-2016

Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și de verificare din 27 ianuarie 2016 și Raportul tehnic aferent au constatat că, în anul 2014, Consiliul Superior al Magistraturii a emis 11 hotărâri prin care a apărat independența justiției și 19 hotărâri prin care a apărat reputația profesională a magistraților, iar, în anul 2015, a emis 16 hotărâri prin care a apărat independența justiției și 10 hotărâri prin care a apărat reputația profesională, independența și imparțialitatea magistraților. La Direcţia de inspecţie judiciară pentru judecători au fost înregistrate 17 sesizări formulate de Consiliul Superior al Magistraturii, între care, spre exemplu: prin lucrarea nr.2024//1214/DIJ/2015,[3] Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat Inspecției Judiciare efectuarea unor verificări pentru a se stabili dacă şi în ce măsură a fost adusă atingere independenţei sistemului judiciar, în ansamblul său, prin afirmaţiile făcute de fostul Preşedinte al României în cadrul unei emisiuni televizate, în data de 06.04.2015, în cuprinsul căreia a făcut mai multe referiri la activitatea unor magistraţi, precum şi la alte activităţi desfăşurate în cadrul sistemului judiciar, preluate ulterior de mass media. Prin Hotărârea nr.415/29.04.2015, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi-a însuşit concluziile Inspecţiei Judiciare şi a admis cererea, reținându-se că declaratiile domnului T.B. făcute în cadrul emisiunii „U.C.”, difuzată pe postul de televiziune B1TV, în data de 31.03.2015, precum şi comentariile postate pe pagina de socializare Facebook la data de 02.04.2015 de echipa de comunicare a doamnei deputat E.G.U. şi preluate de mass-media aduc atingere independenței, imparțialităţii magistraţilor care instrumentează cauzele privind pe doamna E.G.U., precum și sistemului judiciar în ansamblul său. Totodată, afirmaţiile emise în spaţiul public de fostul Preşedinte al României, T.B., în cadrul emisiunii ”X-P.” difuzată în data de 06.04.2015 la postul de televiziune B1TV aduc atingere independenţei, prestigiului şi credibilităţii justiției cu consecinta subminării autorităţii acesteia, inclusiv a sistemului judiciar în ansamblul său; prin lucrarea nr. 3219/6/1940/DIJ/2015, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat Inspecţiei Judiciare efectuarea unor verificări pentru a se stabili dacă și în ce măsură a fost adusă atingere independenţei sistemului judiciar în ansamblul său şi dacă afirmaţiile făcute de domnul Prim-ministru V.V.P., în seara zilei 01.06.2015, în cadrul unei emisiuni, sunt de natură să afecteze prestigiul și credibilitatea justiţiei. Prin Hotărârea nr. 659/22.06.2015, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi-a însuşit concluziile Inspecției Judiciare şi a admis cererea; prin lucrarea nr. 1268/01/317/DIP/2015, Consiliul Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr.181/19.02.2015, a solicitat Inspecţiei Judiciare efectuarea unor verificări cu privire la apărarea independenței sistemului judiciar, ca urmare a declaraţiilor din data de 14.02.2015, făcute de domnul C.P.T. – Preşedintele Senatului României, privind respingerea solicitării de ridicare a imunităţii parlamentare a domnului senator V.V.. Prin Hotărârea nr. 255/19.03.2015 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi-a însuşit propunerea Inspecției Judiciare, în sensul că afirmațiile emise în spaţiul public de Președintele Senatului României sunt de natură a aduce atingere independenţei, prestigiului și credibilităţii justiţiei, cu consecința subminării autorităţii acesteia, inclusiv a sistemului judiciar în ansamblul său.

Comisia Europeană a reținut că ”încheierea cu succes a urmăririi penale și condamnarea unui număr mare de politicieni binecunoscuți din România pentru corupție la nivel înalt este un semn că tendința subiacentă în ceea ce privește independența justiției este pozitivă și că nicio persoană care comite o infracțiune nu se situează mai presus de lege. S-a înregistrat, însă, și o reacție la această tendință: rămân frecvente criticile la adresa magistraților exprimate de către politicieni și în mass-media, precum și lipsa de respect față de hotărârile judecătorești. În acest an (n.n. 2015), s-a înregistrat o creștere a numărului de cereri de apărare a independenței justiției, în urma unor atacuri în mass-media și din partea unor politicieni, inclusiv a Primului ministru și a Președintelui Senatului. De asemenea, au existat în continuare cazuri de presiune asupra unor judecători ai Curții Constituționale. Așa cum se menționa în raportul din 2015, în perioada premergătoare alegerii Președintelui României, erau semne de schimbare în sensul unei abordări mai responsabile. Aceasta s-a disipat însă în primăvară, în special în urma deschiderii de Direcția Națională Anticorupție (DNA) a unei anchete vizându-l pe prim-ministru. Criticile au vizat, în mod personal, atât pe șeful DNA, cât și pe cel al Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ). În 2015, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și Inspecția Judiciară au continuat să apere independența justiției și reputația profesională, independența și imparțialitatea magistraților. Există în continuare mai multe exemple notificate CSM de atacuri în mass-media și din partea politicienilor și, în consecință, CSM a trebuit să emită mai multe comunicate critice legate de acestea. CSM nu poate asigura însă un nivel de acoperire în mass-media a comunicatelor sale de presă echivalent cu cel de care s-au bucurat criticile inițiale și, dincolo de acest sprijin moral, CSM nu oferă ajutor financiar sau juridic magistraților care cer reparații în instanță. (…)

În anul 2015 (n.n.), rolul CSM de instituție care apără independența justiției este deja consacrat. Majoritatea cererilor de apărare a independenței sistemului judiciar sunt inițiate acum chiar de CSM, fără să primească o cerere din partea magistraților în cauză. CSM a explicat că, din moment ce unele dintre critici au vizat instituții sau sistemul judiciar în general, decizia de a declanșa acțiunea nu ar trebui lăsată la latitudinea magistratului – în special atunci când cauzele sunt încă în curs. Rolul CSM a fost sprijinit, de asemenea, de alți actori instituționali: o cerere de apărare a independenței justiției a fost prezentată după un vot unanim al Adunării Generale a Procurorilor din cadrul DNA, iar o alta a fost prezentată de ministrul justiției. CSM încearcă să-și facă cunoscute acțiunile în acest domeniu prin emiterea de comunicate de presă. În Raportul privind MCV din 2015 a fost evidențiat faptul că este dificil să se asigure declarațiilor de presă ale CSM un nivel echivalent de publicitate cu cel al criticilor inițiale. Deși hotărârile CSM sunt întotdeauna transmise Consiliului Național al Audiovizualului, acest lucru nu a dus întotdeauna la adoptarea unor măsuri reparatorii eficace sau la corectarea informației de canalul mediatic care a lansat sau care a preluat din altă parte atacurile. Se poate remarca faptul că, în alte state membre, există obligații legale de a se oferi dreptul la replică, iar pozițiile astfel exprimate trebuie publicate în așa fel încât să aibă un nivel comparabil de vizibilitate, în conformitate cu pozițiile Consiliului Europei și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

În anul 2016, CSM a emis 20 de hotărâri prin care a apărat independența justiției și 20 hotărâri prin care a apărat reputația profesională, independența și imparțialitatea magistraților, cele mai multe ca urmare a atacurilor aduse procurorilor DNA. Durata medie de soluționare a cererilor a fost de 31 de zile.

Potrivit datelor din Raportul de actvitate al CSM, în cursul anului 2016, la Direcția de inspecție judiciară pentru judecători au fost înregistrate 4 sesizări formulate de Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect apărarea independenţei şi imparţialităţii sistemului judiciar, toate cele 4 sesizări fiind admise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, între care solicitarea CSM de efectuare a unor verificări cu privire la apărarea independenţei sistemului judiciar, precum şi a procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie ca urmare a declaraţiilor doamnei U.E., publicate în mass media. Prin Hotărârea nr. 690/07.06.2016, Plenul şi-a însuşit concluziile raportului Inspecţiei Judiciare, în sensul că s-a adus atingere independenţei sistemului judiciar, în ansamblul său, precum şi procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. În perioada de referinţă, la Direcția de inspecție judiciară pentru procurori au fost înregistrate 22 sesizări formulate de Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect apărarea independenţei şi imparţialităţii sistemului judiciar, dintre care 19 au fost admise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, o cerere respinsă, iar 2 lucrări au fost conexate. Între altele: sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii ce are la bază solicitarea formulată de Direcţia Naţională Anticorupţie, de efectuare a unor verificări cu privire la apărarea independenţei, imparţialităţii procurorilor şi a sistemului judiciar în ansamblul său în legătură cu opiniile ce au fost exprimate în emisiunea „Sinteza zilei”, difuzată de postul de televiziune Antena 3 în seara zilei de 12 iulie 2016. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 1007/23.08.2016, şi-a însuşit concluziile raportului Inspecţiei Judiciare, în sensul că intervenţia telefonică a domnului D.P. în emisiunea din data de 12 iulie 2016 şi opiniile exprimate de moderatorul emisiunii sunt de natură a afecta independenţa şi imparţialitatea procurorilor, precum şi independenţa şi prestigiul justiţiei; sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii în raport de solicitarea formulată de Direcţia Naţională Anticorupţie, având ca obiect efectuarea de verificări cu privire la apărarea independenţei sistemului judiciar cu privire la situaţia constatată în legătură cu declaraţiile domnului deputat N.E., făcute la postul de televiziune Antena 3, în data de 11.07.2016 şi preluate de numeroase televiziuni şi publicaţii. Prin Hotărârea nr. 1009/23.08.2016, Plenul şi-a însuşit concluziile raportului Inspecţiei Judiciare în sensul că declaraţiile domnului N.E, deputat, sunt de natură a aduce atingere independenţei sistemului judiciar, în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea şi procurorii din cadrul DNA; sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii în raport de solicitarea formulată de către Direcţia Naţională Anticorupţie, având ca obiect efectuarea de verificări cu privire la apărarea independenţei sistemului judiciar ca urmare a declaraţiile doamnei V.L.O., primar al municipiului Craiova, făcute la postul de televiziune Antena 3 la data de 19.07.2016 şi preluate de majoritatea instituţiilor de presă. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 1076/19.09.2016, şi-a însuşit concluziile raportului Inspecţiei Judiciare, în sensul că afirmaţiile emise în spaţiul public de doamna V.L.O. sunt de natură a afecta independenţa, prestigiul şi credibilitatea justiţiei; sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii de efectuare a verificărilor cu privire la apărarea independenţei sistemului judiciar, în raport de afirmaţiile făcute de domnul T.B, precum şi a altor persoane apropiate fostului Preşedinte, în cadrul mai multor apariţii televizate. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 1389/14.11.2016, şi-a însuşit concluziile raportului Inspecţiei Judiciare în sensul că afirmaţiile formulate de fostul Preşedinte al României, precum şi de doamna E.U., deputat în Parlamentul României, în cadrul mai multor apariţii televizate, sunt de natură să producă un impact negativ asupra credibilităţii sistemului judiciar, aducând atingere independenţei procurorilor DNA şi independenţei, prestitigiului şi credibilităţii justiţiei în ansamblul său.

Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și de verificare din 25 ianuarie 2017 și Raportul tehnic aferent remarcau următoarele:

”Deși hotărârile CSM sunt întotdeauna transmise Consiliului Național al Audiovizualului, nu s-au înregistrat progrese în ceea ce privește luarea de măsuri reparatorii eficace sau corectarea informației de canalul mediatic care a lansat sau care a preluat atacurile. Aceasta este o consecință a unor probleme mai generale legate de libertatea de expresie în conformitate cu standardele Consiliului Europei și cu jurisprudența CEDO. În timp ce subiectul mai larg al reglementării mass-mediei și al luării de măsuri reparatorii este, în sine, în afara domeniului de aplicare a MCV, există o legătură directă cu independența sistemului judiciar. Noul CSM și noul Guvern ar putea, de asemenea, urmări aplicarea recomandării de a se explora posibilitatea de a pune în practică un mecanism mai robust, astfel încât CSM să poată susține magistrații care doresc să se apere în instanță sau să îi poată apăra pe aceștia în instanță. (…) Recomandare: asigurarea faptului că în Codul de conduită pentru parlamentari, care este în curs de elaborare în Parlament, sunt incluse prevederi clare cu privire la respectul reciproc între instituții și se precizează clar că parlamentarii și procesul parlamentar trebuie să respecte independența sistemului judiciar. Un Cod de conduită similar ar putea fi adoptat pentru miniștri. CSM ar trebui să raporteze în continuare cu privire la măsurile întreprinse pentru a apăra independența justiției și pentru a apăra reputația, independența și imparțialitatea magistraților și ar putea organiza o dezbatere publică în cadrul căreia Guvernul, Parlamentul și Consiliul Național al Audiovizualului să fie invitate să răspundă la raport. (…)

În România, numărul magistraților care solicită reparații în instanță este redus. CSM nu acordă niciun sprijin în vederea susținerii pe fond a unei decizii CSM prin acordarea de asistență juridică sau financiară magistraților în astfel de situații (există cazuri în alte state membre în care magistrații beneficiază de consiliere și de asistență financiară pentru inițierea unei acțiuni în încetare sau pentru depunerea unei plângeri penale) sau prin inițierea unei acțiuni în instanță în nume propriu. Procedurile sunt de durată și imprevizibile. Procurorul-șef al DNA a acționat în justiție postul de televiziune „Antena 3” pentru afirmațiile făcute în cadrul unui program de televiziune, solicitând daune morale în valoare de 1 milion de lei și plata cheltuielilor de judecată. În octombrie 2015, Tribunalul București a condamnat „Antena 3” la comunicarea hotărârii pe postul de televiziune și a condamnat jurnaliștii la plata unor daune morale în valoare de 250.000 de lei. Hotărârea nu este definitivă. O altă abordare utilizată în alte state membre a fost de a investi în cursuri de formare privind mass-media pentru magistrați sau de a numi pentru fiecare instituție judecători ori procurori ca purtători de cuvânt cu formare în domeniu. Până în prezent, în România s-au luat puține astfel de măsuri.”

E de remarcat și faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal (din componența completului făcând parte un viitor membru al CSM, chiar președinte al CSM în anul 2018), prin decizia nr. 2869/27 octombrie 2016, a stabilit că două articole de presă prin care s-au făcut afirmaţii referitoare la competenţa profesională a unei judecătoare, imputându-i-se că ar „fi executat ordine”, fiind numită “executantă”, respectiv că ar fi pronunţat o hotărâre fără să delibereze cu celălalt membru al completului de judecată, au avut drept scop informarea publicului despre un subiect de interes general, constituind echivalentul unei libertăţi jurnalistice ce include posibila recurgere la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare.

III. Apărarea independenţei, imparțialităţii sau reputației profesionale a judecătorilor și procurorilor de Consiliul Superior al Magistraturii în perioada 2017- aprilie 2019

1. Membrii aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii. Proiectele de candidatură

Actualul Consiliu Superior al Magistraturii a fost ales în toamna anului 2016, mandatele urmând a înceta la începutul anului 2022. De asemenea, după mai multe amânări, Senatul i-a numit pe cei doi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii care reprezintă societatea civilă la începutul lunii septembrie 2017, până la acea dată componența fiind incompletă.

Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentată de judecătorii Mariana Ghena și Simona Camelia Marcu, care au și îndeplinit funcția de președinte al Consiliului Superior al Magistraturii.

În proiectul său de candidatură la președinția CSM din ianuarie 2018[4] (în care a preluat și o parte din aspectele susținute la candidatura la demnitatea de membru CSM din 2016), Simona Camelia Marcu a apreciat că mandatul său va viza ”creșterea gradului de încredere al opiniei publice în sistemul judiciar. Consiliul va continua să folosească mijloacele legale reglementate de Legea nr.303/2004 și de Legea nr. 317/2004, în vederea garantării independenței justiției, fiind de dorit reacții mai rapide împotriva oricăror atacuri sau imixtiuni în actul de justiție, în activitatea instanțelor judecătorești și parchetelor ori a Consiliului, precum și pentru descurajarea unor astfel de acțiuni. Reacția rapidă este esențială, pentru că demonstrează magistraților și opiniei publice fermitatea în apărarea independenței justiției, iar trecerea unui timp îndelungat slăbește atât interesul pentru faptul generator, cât și efectele pozitive ale intervenției Consiliului.” În proiectul de candidatură la demnitatea de membru CSM din 2016, Mariana Ghena își propunea, între altele, ”refacerea prestigiului profesional al judecătorului, care trebuie să constituie un reper de profesionalism și morală, instituirea unui mecanism de dialog între puterile statului, creșterea transparenței activității Inspecției Judiciare.”

Judecătorii de la curțile de apel sunt reprezentați în Consiliul Superior al Magistraturii de Lia Savonea (Curtea de Apel București), Nicoleta Ținț (Curtea de Apel Brașov) și Andrea Chiș (Curtea de Apel Cluj). 

Lia Savonea, actualul președinte al CSM, și-a propus, prin proiectul de candidatură,[5] să schimbe imaginea CSM, aflat la ”capătul unui eșec istoric repetat”. A menționat faptul că ”incapacitatea gestionării dezacordurilor, orgoliile nemăsurate, individualitățile, pozițiile publice contrare celor asumate în plen sau secție, climatul de suspiciune și neîncredere, vedetismele, au contrastat puternic cu sobrietatea, cu atitudinea matură, cu responsabilitatea ce ar fi fost de așteptat din partea membrilor CSM. Această stare comportă un risc de alterare a speranțelor în schimbare și, finalmente, de slăbire a legitimității CSM. Intenționat sau nu, uneori poate inconștient, valoarea cardinală a respectului celuilalt a fost coborâtă la un prag minim. În interior, s-a făcut o ipocrită campanie pentru respect, pe fundalul unor acțiuni care trădau mai degrabă disprețul. S-au cultivat retorica joasă, comentariul acid, observația zgomotoasă. Adevărul a fost pervertit într-o problemă de rating. Încet – încet, competența și-a pierdut motivația deoarece s-a văzut că se poate reuși fără efort și că străduința nu conduce neapărat la succes. În afară, justițiabilii, reprezentanții altor profesii juridice vorbesc prea des, pentru a nu fi considerat cel puțin un serios semnal, despre desconsiderare, despre sindromul ”turnului de fildeș”.”

Nicoleta Ținț a susținut,[6] între altele, ”garantarea unei reale independențe pentru fiecare judecător, apărarea reputației lor profesionale și protejarea încrederii societății în judecători (rapiditatea și fermitatea reacției, precum și realizarea mediatizării acesteia în condiții apte să asigure un nivel comparabil de vizibilitate și impact cu cel al acțiunilor defăimătoare sunt de natură nu doar să protejeze încrederea societății în sistemul judiciar, ci și să creeze și să mențină convingerea fiecărui judecător că beneficiază de o protecție reală și efectivă din partea CSM)”, Consiliul Superior al Magistraturii să inițieze din oficiu demersurile de apărare a independenței judecătorilor și, implicit, a sistemului judiciar.

Andrea Chiș și-a propus, prin proiectul de candidatură, eficiență sporită în sesizarea din oficiu a presiunilor ce se exercită asupra judecătorilor în anumite dosare, precum și în soluționarea în termen optim a sesizărilor de apărare a independenței sau reputației profesionale judecătorului (”cred că viitorul consiliu ar trebui să: se sesizeze din oficiu, atunci când e cazul, actele de imixtiune în activitatea profesională a judecătorului; soluționeze în termen optim sesizările de apărare a independenței justiției sau a reputației profesionale a judecătorului”).[7]

Judecătorii de la tribunale sunt reprezentați în Consiliul Superior al Magistraturii de Gabriela Baltag (Tribunalul Neamț) și Evelina Oprina (Tribunalul Ilfov). 

Gabriela Baltag a susținut,[8] între altele, îmbunătățirea statutului judecătorilor, condiție obligatorie pentru consolidarea puterii judecătorești prin atribuirea componentei de demnitate publică, recunoscută celorlalte puteri, dar și persoanelor care ocupă funcții de conducere la nivel de instanță supremă și în marile parchete, consolidarea statutului procurorilor prin excluderea autorității ministrului justiției și a subordonării ierarhice – în caz contrar excluderea acestora din rândul magistraților pentru lipsa unei independențe reale care este în măsură să aducă atingere independenței judecătorilor.

Evelina Oprina și-a propus, prin proiectul de candidatură,[9] ca rolul Consiliului Superior al Magistraturii, ca instanță disciplinară, să fie unul echilibrat, obiectiv și prudent și să asigure pentru sistemul judiciar o garanție a protecției judecătorului față de eventualele tentative de presiune ori abuzuri, dar și a asigurării pentru justițiabili, pentru publicul larg, a încrederii că judecătorii alcătuiesc un corp de elită, care nu tolerează și nu acceptă conduite neconforme cu rigoarea, exigența și responsabilitatea misiunii încredințate acestuia.

Judecătorii de la judecătorii sunt reprezentați în Consiliul Superior al Magistraturii de Mihai Bălan (Judecătoria Timișoara) și Bogdan Mateescu (Judecătoria Râmnicu Vâlcea).

Mihai Bălan a susținut,[10] între altele, definirea și apărarea statutului magistraților împotriva oricăror imixtiuni în activitatea acestora. Bogdan Mateescu și-a propus, prin proiectul de candidatură,[11] eficientizarea procedurii de apărare a independenței sistemului judiciar în ansamblul său ori în cazuri individuale (”este de datoria fiecărui membru al CSM să reacționeze public, de îndată, față de orice atitudine de natură a afecta independența justiției; un membru al Consiliului nu poate rămâne pasiv în fața unor atacuri, în condițiile evidente ale lipsei de eficiență a procedurii apărării independenței sistemului, procedură care implică în mod suplimentar și o analiză din partea Inspecției Judiciare, deși uneori, mai ales în cazul declarațiilor politice, lucrurile sunt clare, iar procedura aplicabilă nu face altceva decât să întârzie o poziție previzibilă”).

Procurorii sunt reprezentați în Consiliul Superior al Magistraturii de Codruț Olaru (PÎCCJ), Cristian Ban (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București) – pentru parchetele de pe lângă curțile de apel, Florin Deac (Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș) și Nicolae Solomon (Parchetul de pe lângă Tribunalul București) – pentru parchetele de pe lângă tribunale, respectiv Tatiana Toader (Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București) – pentru parchetele de pe lângă judecătorii.

Codruț Olaru și-a propus, prin proiectul de candidatură, consolidarea statutului de magistrat al procurorului (”sens în care independența magistratului judecător trebuie recunoscută și magistratului procuror”).[12] Cristian Ban a urmărit realizarea unor întâlniri periodice cu asociațiile procurorilor și societatea civilă ori consultarea procurorilor, într-un termen rezonabil, cu privire la proiectele de acte normative propuse de CSM. Florin Deac a avut în vedere apărarea promptă, eficientă și reală a independenței și imaginii magistraților. Nicolae Andrei Solomon și-a propus, prin proiectul de candidatură,[13] un răspuns rapid și adecvat în situațiile de interferență a legislativului sau a executivului în domeniul de activitate al autorității judecătorești (când sunt depășite limitele admisibile ale discursului public politic și ale libertății de exprimare, sunt aduse atingeri ale principiului separației puterilor în stat și independenței sistemului judiciar în ansamblul său), adoptarea unor reacții în acele situații în care prin mass-media se exercită presiune asupra magistraților care soluționează cauze cu impact, implicarea în dezbaterile publice referitoare la domeniul justiției, îndeosebi cele care privesc modificări ale unor dispoziții legale cu ample consecințe asupra activității de înfăptuire a justiției ori implementarea unor politici și bune practici pentru promovarea integrității și prevenirea corupției în interiorul sistemului judiciar. Tatiana Toader a avut în vedere responsabilizarea membrilor CSM prin prezentarea de fiecare membru a unui raport de activitate anual, iar CSM să participe, printr-un specialist în comunicare, în dezbateri publice ce privesc starea justiției.

2. Analiza cantitativă a soluționării cererilor de apărare a independenţei, imparțialităţii sau reputației profesionale a judecătorilor și procurorilor de Consiliul Superior al Magistraturii în perioada 2017- aprilie 2019

Prin Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și de verificare din ianuarie 2017, s-a recomandat CSM să continue să raporteze public cu privire la acțiunile pe care le-a întreprins pentru a apăra independența justiției și pentru a proteja reputația, independența și imparțialitatea magistraților.

Potrivit datelor furnizate de Rapoartele anuale ale Consiliului Superior al Magistraturii, în anul 2017,[14] la Direcția de inspecție judiciară pentru judecători au fost înregistrate 7 sesizări trimise de Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect apărarea independenţei şi imparţialităţii sistemului judiciar, iar la Direcția de inspecție judiciară pentru procurori au fost înregistrate 12 sesizări având ca obiect apărarea independenţei şi imparţialităţii sistemului judiciar. De asemenea, la Direcția de inspecție judiciară pentru judecători au fost înregistrate 13 sesizări având ca obiect apărarea reputaţiei profesionale a judecătorilor, iar la Direcţia de inspecţie judiciară pentru procurori au fost înregistrate 11 cereri de apărare a reputaţiei profesionale, independenţei şi imparţialităţii formulate de procurori.

În perioada 1 ianuarie – 5 decembrie 2018, la Direcția de inspecție judiciară pentru judecători au fost înregistrate 22 lucrări având ca obiect apărarea independenţei şi imparţialităţii sistemului judiciar, 16 vizând „cereri formulate de un magistrat sancţionat disciplinar, în prezent suspendat din funcţie, cu obiect similar”. În aceeaşi perioadă de referinţă, la Direcția de inspecție judiciară pentru procurori au fost înregistrate 4 sesizări trimise de Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect apărarea independenţei şi imparţialităţii sistemului judiciar. La Direcția de inspecţie judiciară pentru judecători au fost înregistrate 36 sesizări trimise de Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect apărarea reputaţiei profesionale. Dintre aceste cereri, „18 sunt formulate de un magistrat sancţionat disciplinar, în prezent suspendat din funcţie şi au obiect similar”. În cadrul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori au fost înregistrate 19 cereri de apărare a reputaţiei profesionale, independenţei şi imparţialităţii formulate de procurori.

În anul 2017, CSM a admis 10 cereri de apărare a reputaţiei profesionale a unor magistraţi, cu titlu individual, sau a independenţei sistemului judiciar (7 cereri plus o sesizare din oficiu a Secţiei pentru procurori vizând reputaţia, respectiv 2 cereri referitoare la independenţa sistemului judiciar, una fiind dublată şi de sesizarea din oficiu a Preşedintelui CSM).

În anul 2018, CSM a admis 10 cereri de apărare a reputaţiei profesionale a unor magistraţi, cu titlu individual, sau a independenţei sistemului judiciar (8 cereri vizând reputaţia, respectiv 2 cereri referitoare la independenţa sistemului judiciar, una dintre ele însuşită de peste 1500 de magistraţi).

În primele 4 luni ale anului 2019, CSM a admis 8 cereri de apărare a reputaţiei profesionale a unor magistraţi, cu titlu individual, sau a independenţei sistemului judiciar (8 cereri plus o sesizare din oficiu a Preşedintelui CSM vizând reputaţia, în ultima un judecător al ÎCCJ fiind catalogat drept „omul” Preşedintelui CSM, respectiv o singură cerere referitoare la independenţa sistemului judiciar, însuşită de peste 700 de magistraţi).

În total, în doi ani şi patru luni de mandat, CSM a adoptat mai puţine astfel de hotărâri decât adopta CSM anterior în anul 2014 (30) sau în anul 2016 (40), respectiv un număr aproximativ egal cu cel al hotărârilor emise numai în anul 2015 de fostul CSM (26). De altfel, raportul între CSM anterior și CSM prezent este apropiat de 75% la 25%.

În ceea ce privește durata de soluționare a acestor cereri, media de sub două luni de la înregistrare, existentă în perioada 2015-2016, a fost depășită frecvent în perioada 2017-2019.

Recordul este deținut de Hotărârile Plenului CSM nr.27, nr.28, nr.30 și nr.31/11.01.2018, prin care respingerea cererilor de apărare a reputației profesionale s-a dispus după aproximativ un an de la data formulării (petent Camelia Bogdan).

Hotărârea Plenului nr.606/24.05.2018 a fost adoptată după aproximativ zece luni de la data formulării cererii de apărare a reputației profesionale (petent Viorica Costiniu).

Hotărârile Plenului nr.1032 și nr. 1033/01.11.2018, prin care s-a dispus respingerea cererilor de apărare a reputației profesionale, au fost emise după aproximativ 8 luni de la data formulării (petenți Giluela Deaconu și Lucian Gabriel Onea).

Prin Hotărârea Plenului nr.1040/13.11.2018 a fost admisă cererea de apărare a independenței profesionale după aproximativ 6 luni de la data formulării (petent Elena Iordache).

Prin Hotărârea Plenului nr.366/27.03.2018 s-a dispus respingerea cererii de apărare a independenței sistemului judiciar în ansamblul său, după aproximativ 4 luni de la data formulării (petent Laura Codruța Kovesi, procuror șef, Direcția Națională Anticorupție). Hotărârile Plenului nr.500/25.04.2017 și nr.560/09.05.2017 au fost emise după aproximativ trei-patru luni de la data faptei defăimătoare (petent Direcția Națională Anticorupție).

În ceea ce privește termenul necesar publicării motivărilor hotărârilor emise în materie, în general s-au respectat cele 30 de zile, dar au existat și excepții notabile, fără a avea vreo explicație plauzibilă pentru întârzieri (Hotărârea Plenului nr.433/19.04.2018 a avut nevoie de peste 170 de zile pentru publicare; Hotărârea Plenului nr.27/11.01.2018 și Hotărârea Plenului nr.30/11.01.2018 au necesitat peste 160 de zile pentru publicare; Hotărârea Plenului nr.779/04.07.2018 a avut nevoie de peste 100 de zile pentru publicare; Hotărârea Plenului nr.1031/01.11.2018 a necesitat peste 70 de zile pentru publicare; Hotărârea Secției pentru judecători nr.14/10.01.2019 și Hotărârile Plenului nr.1040/13.11.2018, nr.1032/01.11.2018, nr.1033/01.11.2018, nr.955/11.10.2018, nr.434/19.04.2018, nr.32/11.01.2018, nr.31/11.01.2018 și nr.26/11.01.2018 au avut nevoie de peste 60 de zile pentru publicare).

Referitor la numărul de voturi exprimate de membrii CSM, 9 hotărâri ale Plenului CSM, 3 hotărâri ale Secției pentru judecători și 6 hotărâri ale Secției pentru procurori au fost luate în unanimitate (în cea mai mare parte luând act de renunțarea pentenților la cererile de apărare a reputației profesionale). Cu vot majoritar s-au adoptat 59 de hotărâri ale Plenului CSM și 10 hotărâri ale Secției pentru judecători. Secția pentru procurori a deliberat întotdeauna cu vot unanim. Au existat și abțineri de la vot (câte 1 abținere – Hotărârile Plenului nr.1275/07.12.2017, nr.604 și 605/24.05.2018, nr.780/04.07.2018, nr.322/20.03.2018, dar și câte 2 abțineri – Hotărârile Plenului nr.28, 29 30, 31 și 32/11.01.2018, nr.366/27.03.2018), precum și voturi nule (3 – Hotărârile Plenului nr.1032/01.11.2018 și nr.558/15.05.2018; 1 – Hotărârile Plenului nr.433/19.04.2018, nr.1032/01.11.2018, nr.779/04.07.2018; Hotărârea Secției pentru judecători nr.475/14.03.2019). Dacă în cazul ultimei hotărâri citate se poate prezuma că votul nul aparține președintelui CSM, care formulase o sesizare privind reputaţia unui judecător al ÎCCJ catalogat drept „omul” Preşedintelui CSM, spre exemplu, în cazul Hotărârii nr.779/04.07.2018, prin care Plenul și-a însușit cererea formulată de Asociația Forumul Judecătorilor in România și de 1504 magistrați, cu titlu individual, existența votului nul este de neînțeles și poate fi calificată drept un refuz de îndeplinire a atribuțiilor specifice unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

3. Analiza calitativă a soluționării cererilor de apărare a independenţei, imparțialităţii sau reputației profesionale a judecătorilor și procurorilor de Consiliul Superior al Magistraturii în perioada 2017- aprilie 2019

În toată această perioadă, sistemul judiciar a fost supus unor atacuri nemaîntâlnite din partea oamenilor politici, inculpaţi sau nu, prin intermediul unor canale media controlate de aceştia. Raportul privind starea justiției pentru anul 2018, publicat în mai 2019 de Consiliul Superior al Magistraturii, reține drept vulnerabilitate ”intensificarea atacurilor lansate de oamenii politici și mass-media la adresa magistraților”.[15]

De altfel, Comisia de la Veneția a constatat că ”există rapoarte privind presiuni și intimidări ale judecătorilor și procurorilor, inclusiv de unii politicieni de rang înalt și cauzate de campanii mediatice”,[16] iar Raportul Comisiei privind progresele înregistrate de România în cadrul MCV din 13 noiembrie 2018 a menționat expres că ”judecătorii și procurorii au continuat să se confrunte cu atacuri la persoană în mass-media, neavând suficiente mecanisme de contracarare”[17].

Prin Avizul Biroului Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni din 25 aprilie 2019, emis la cererea Asociației Forumul Judecătorilor din România, în ceea ce privește situația independenței sistemului judiciar în România, au fost condamnate atacurile repetate și fără precedent ale actorilor politici împotriva judecătorilor din România (”orice declarații, comentarii sau remarci din România care depășesc limitele criticii legitime și urmăresc să atace, să intimideze sau să pună presiune în alt mod pe judecători ori să demonstreze lipsa de respect față de aceștia, folosind argumente simpliste, iresponsabile sau demagogice sau denigrând în alt mod sistemul juridic sau judecătorii ca persoane”). CCJE a subliniat că ”puterile executivă și legislativă (…) trebuie să acorde toată protecția necesară și adecvată atunci când funcțiile instanțelor sunt amenințate de atacuri sau intimidări îndreptate către membrii sistemului judiciar. Comentariul critic dezechilibrat ale politicienilor este iresponsabil și provoacă o problemă gravă, deoarece încrederea publică în sistemul judiciar poate fi subminată în mod involuntar sau deliberat. În astfel de cazuri, sistemul judiciar trebuie să sublinieze că un astfel de comportament este un atac asupra ordinii constituționale a unui stat democratic, precum și un atac asupra legitimității unei alte puteri de stat. Un astfel de comportament încalcă și standardele internaționale”[18].

Referindu-se strict la activitatea CSM cu privire la apărarea independenţei, imparțialităţii sau reputației profesionale a judecătorilor și procurorilor, Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și de verificare din 13 noiembrie 2018 și Raportul tehnic aferent remarcau următoarele:

”Consiliul Superior al Magistraturii nu a fost în măsură să acționeze ca un factor efectiv de control și echilibru pentru a apăra independența instituțiilor judiciare supuse presiunilor, un rol constituțional important, evidențiat în raportul din ianuarie 2017. Diviziunile din Consiliul Superior al Magistraturii (…) au făcut din ce în ce mai dificil pentru Consiliul Superior al Magistraturii să fie eficace în calitate de portavoce a sistemului judiciar –, în special atunci când este consultat cu privire la legislație – și în calitate de administrator al sistemului judiciar. Chiar și atunci când Consiliul Superior al Magistraturii a prezentat un aviz unanim, acesta a fost ignorat în cazurile importante. Deși în anul 2018 instituțiile judiciare și unii judecători și procurori au făcut obiectul unor critici publice deosebit de dure din partea reprezentanților Guvernului și ai Parlamentului, Consiliul și-a manifestat reticența privind adoptarea de decizii ex officio ca răspuns la atacurile la adresa independenței sistemului judiciar. Acest lucru atrage după sine riscul ca magistrații să fie descurajați să își îndeplinească rolul care le revine ca entitate a statului în ceea ce privește exprimarea opiniilor cu privire la aspectele relevante pentru sistemul judiciar. (…) Spre exemplu, în urma declarațiilor prim-ministrului, președintelui Senatului și președintelui Camerei Deputaților, cu ocazia unui miting împotriva abuzurilor sistemului de justiție din data de 9 iunie 2018, Plenul CSM a adoptat o hotărâre numai în urma unei sesizări din partea Forumului Judecătorilor din România. Din noiembrie 2017, CSM a adoptat patru hotărâri în apărarea independenței sistemului judiciar și patru hotărâri în apărarea reputației profesionale, a independenței și a imparțialității magistraților. Dintr-un total de 34 de hotărâri (6 solicitări de apărare a independenței sistemului judiciar au fost respinse și 20 de solicitări de apărare a reputației profesionale, a independenței și a imparțialității magistraților au fost respinse).”

Punctul de vedere al Comisiei Europene nu este deloc decalibrat ori nemotivat, dimpotrivă.

În perioada 2017-2019, sesizările din oficiu au fost sublime, dar au lipsit aproape cu desăvârșire, deși mai mulți membri ai actualului CSM promiteau un rol activ în apărarea corpului magistraţilor împotriva actelor de natură a aduce atingere independenţei, imparțialităţii sau reputației profesionale a acestora.[19]

Secția pentru procurori s-a sesizat din oficiu în cauza care a făcut obiectul Hotărârii Plenului nr.1139/31.10.2017, prin care s-a dispus apărarea reputației profesionale a procurorului Elena Rădescu, inspector judiciar la Inspecția Judiciară, în raport de afirmațiile nereale făcute în cadrul emisiunilor ”Sinteza zilei” (Antena 3) din 05.09.2017 și 06.09.2017 în legătură cu activitatea desfășurată de procuror, în ceea ce îl privește pe Lele Alexandru Florian, fost procuror. S-a reținut că, în emisiunea televizată, s-a produs o dezinformare, ce este rezultatul lipsei unor minime verificări în ceea ce privește subiectul supus dezbaterii.

Președintele Consiliului Superior al Magistraturii (Mariana Ghena) a dublat cererea Direcției Naționale Anticorupție care a condus la adoptarea Hotărârii Plenului nr.500/25.04.2017, prin care s-a constatat afectarea prestigiului și independenței sistemului judiciar în raport de afirmațiile deputatului Sebastian Ghiță din emisiuni România TV (28.12.2016-05.01.2017, 13.01.2017, 16.01.2017): ”DNA este instrumentul folosit de mai marii zilei și de interesele străine pentru a zdrobi votul românilor. (…) Atunci când există un interes împotriva cuiva în România, cum apar dintr-o dată denunțători binevoitori care știu, mint, interpretează lucrurile într-un anume fel, favorabil procurorului. (…) Mii, poate sute de mii de români, au început să sufere și să fie târâți în procese și în dosare neadevărate, făcute pe probe false și care nu reflectă realitatea. (…) La cererea doamnei Kovesi, o firmă de construcții din Ploiești, care a primit bani de la Asesoft, a fost cea care a plătit avionul pentru aducerea domnului Nicolae Popa, fostul director al FNI, din Indonezia. Realitatea este că o firmă privată, la cererea statului român și a doamnei Kovesi, a plătit 200.000 euro pentru a fi adus cel care a falimentat FNI. (…) Puterea lui Coldea asupra colegilor și asupra celorlalte instituții vine din relația sa de exclusivitate cu Kovesi. Laura Codruța Kovesi și Florian Coldea sunt ofițeri ai unui serviciu secret străin al unei țări partenere României. Acesta este motivul pentru care Florian Coldea obligă SRI să o ajute pe Kovesi tot timpul, cu plagiatul, cu CNADTCU, cu comisiile, cu orice, astfel încât Kovesi să rămână acolo în funcție”.

În mod independent, Președintele Consiliului Superior al Magistraturii (Lia Savonea) s-a sesizat din oficiu doar în cauza în care propriul nume a fost pus în discuție publică, asociat unui fost coleg și colaborator principal de la Curtea de Apel București, în prezet judecător al ÎCCJ. Astfel, prin Hotărârea Secției pentru judecători nr.475/14.03.2019 s-a dispus apărarea reputației profesionale, reținându-se că expresia ”omul lui Savonea”, asociată unuia dintre membrii completului de judecată, aduce o gravă atingere imparțialității, inducând ideea în rândul opiniei publică că nu se poate garanta desfășurarea unui proces echitabil și că judecătorul Daniel Grădinaru și-a exercitat în mod abuziv funcția, sugerându-se lipsa de imparțialitate a acestuia. De asemenea, din același registru este conexiunea pe care jurnalistul o face cu privire la judecătorul Simona Neniță, legând soțul acesteia de o persoană condamnată pentru corupție.

Inexplicabil, într-o cauză în care se putea pune în discuție din oficiu apărarea reputației profesionale a unui procuror (Alexandra Carmen Lăncrănjan), prin Hotărârea Plenului nr.366/27.03.2018, s-a reținut că acest ”aspect nu a fost solicitat”. Cererea formulată de procurorul șef DNA de la acea vreme, Laura Codruța Kovesi, viza modul în care presa a reflectat informațiile devenite publice prin comunicatul de presă nr. 1056/V111/3 din data de 13.11.2017 al Direcției Naționale Anticorupţie, arătând că ”acest tip de atac mediatic, vizând magistraţii şi în legătură cu o anchetă penală a Direcţiei Naționale Anticorupţie în curs, ce are ca obiect cercetarea unor fapte penale, reprezintă o formă de imixtiune în activitatea procurorilor şi sunt de natură să afecteze independenţa sistemului judiciar”.

Asistăm și la implicări stranii ale unor asociații de magistrați în domeniu (spre exemplu, Uniunea Națională a Judecătorilor din România și Asociația Magistraților din România au solicitat apărarea independenței sistemului judiciar față de pretinsele presiuni pe care procurorul șef al DNA le-ar fi exercitat asupra inspectorului judiciar Mihaela Focică, deși în cazuri flagrante de calomniere publică a magistraților și de linșaj mediatic extrem, vocea acestor asociații nu s-a auzit. Prin Hotărârea Plenului nr.1471/19.12.2017 s-a decis respingerea cererii, reținându-se că, din nota de relații dată în cauză de procurorul Focică Mihaela, rezultă că aceasta nu a perceput discuția purtată cu procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, doamna Kovesi Laura Codruța, ca o presiune de natură să-i afecteze independența individuală, subliniind că nu a fost amenințată, intimidată și nu au fost exercitate presiuni asupra sa din partea procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție.

Singurele cereri asociative admise au fost formulate de Asociația Forumul Judecătorilor din România, acestea fiind însușite și de aproximativ 2200 de colegi magistrați.

Astfel, prin Hotărârea Plenului nr.779/04.07.2018, a fost admisă cererea de apărare a independenței sistemului judiciar care viza atacurile reprezentanților de seamă ai puterii legislative și ai puterii executive, materializate în discursurile unor lideri politici din data de 9 iunie 2018, respectiv data de 10 iunie 2018. Petenta a arătat că duritatea discursului politic, pornind de la catalogarea magistraţilor, în cadrul unor afirmaţii generalizatoare, drept „corupți”, “staliniști”, “securiști”, “torționari”, culminând cu denumirea absolut inacceptabilă de „şobolani”, reprezintă un derapaj extrem de grav de la principiile democraţiei, iar întregul „scenariu” al mitingului politic, „recuzita” utilizată şi aşa-zisă „voinţă a poporului” de a fi ocoliţi „cei aleşi” de mijloacele legale de atragere a răspunderii penale, asociate cu declaraţia de „luptă în stradă”, „până la capăt” conturează imaginea unei ameninţări grave la independenţa justiţiei. Plenul a apreciat că afirmațiile unor lideri politici au depășit limitele unor critici admisibile. Susținerea utilizării unor presiuni, ca practică generalizată de constituire a dosarelor penale, inoculează ideea unui sistem represiv de plano la nivelul organelor de urmărire penală. Referirile la ”completele prietenoase” sugerează lipsa de independență și imparțialitate a judecătorilor, fiind acreditată ideea unor soluții ”comandate”.

De asemenea, prin Hotărârea Plenului nr.50/14.03.2019 s-a dispus admiterea cererii de „apărare a independenţei autorităţii judecătoreşti, în ansamblul său”, solicitarea adresată de Asociația Forumul Judecătorilor din România vizând afirmaţiile Președintelui Camerei Deputaților, Liviu Nicolae Dragnea, din data de 16 decembrie 2018. Plenul CSM a reținut că, având în vedere calitatea de preşedinte al Camerei Deputaţilor a omului politic în cauză, s-ar impune utilizarea de acesta a unui limbaj moderat, cu atât mai mult cu cât o parte din cauze şi anchete sunt în curs de desfășurare. Limita limbajului politic utilizat a fost în mod cert depăşită atunci când s-a sugerat ideea că justiţia este selectivă sau trebuie restartată. Autorul discursului nu exprimă simple judecăţi de valoare la adresa sistemului judiciar, ci face afirmaţii factuale, concrete, ce nu corespund realităţii la cauze soluţionate în mod definitiv sau în curs de soluţionare, existenţa a mii de persoane condamnate, deşi sunt nevinovate, indicarea unor practici generalizate, a unor pretinse abuzuri ale procurorilor în cursul anchetelor, descrierea deciziilor judecătoreşti ca fiind rezultatul unor înţelegeri cu procurorul.

Din păcate, ambele hotărâri au fost emise cu întârzieri semnificative, deși contextul și gravitatea discursului reclamau o intervenție rapidă a Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu. A fost nevoie de mii de semnături ale magistraților români pentru ca Plenul CSM să se încumete să adopte hotărâri de admitere, după o lună sau două luni de la data faptelor imputate oamenilor politici în cauză, hotărâri a căror motivare a fost publicată după alte două, respectiv trei luni, de la data adoptării, când impactul public devenise ineficient și irelevant.

Ironia sorții, președintele CSM de la acea dată, Simona Camelia Marcu, a fost extrem de inactiv în privința unei sesizări din oficiu și a soluționării grabnice a cererii, deși susținea în proiectul său de candidatură la președinția CSM din ianuarie 2018, așadar cu doar câteva luni mai devreme, nevoia unor reacții mai rapide, ”esențiale, pentru că demonstrează magistraților și opiniei publice fermitatea în apărarea independenței justiției, iar trecerea unui timp îndelungat slăbește atât interesul pentru faptul generator, cât și efectele pozitive ale intervenției Consiliului.”[20]

Astfel de stări de lucruri determină pe mulți magistrați români să renunțe la adresarea unor cereri Consiliului Superior al Magistraturii, deoarece și admiterea lor a devenit, în cazul fericit al admiterii, o formalitate aproape inutilă.

Plenul CSM a apreciat că reputația profesională a unui magistrat nu este afectată, în contextul în care, la acel moment, cu privire la activitatea sa, existau suspiciuni rezonabile privind săvârșirea unei abateri disciplinare. Pentru Plenul CSM nu are nicio relevanță posibila respingere ulterioară a acțiunii disciplinare, inclusiv în fața completului de 5 judecători de la ÎCCJ, și distrugerea imaginii publice a acelui magistrat până la data respectivă.[21]

A fost respinsă o cerere de apărare a reputației profesionale a unor magistrați etichetați drept ”executanți” de un realizator la postul TV Antena 3, dar a fost admisă cererea formulată de jurnaliști ai aceluiași post TV privind constatarea încălcării independenței judecătorilor pentru că Direcția Națională Anticorupție a solicitat, în vederea soluționării unei plângeri penale, exclusiv eliberarea fotocopiilor unor înscrisuri dintr-un dosar în care reclamant era procurorul șef DNA de la acea vreme. Plenul a constatat că adresarea unei cereri în ipoteza faptică descrisă ar putea crea aparența unei influențări a completului de judecată, dat fiind faptul că ”o adresare ce nu respectă exigențele legale de formă (modelul din Ghidul practic al Institutului Național al Magistraturii – Școlii Naționale de Grefieri) poate genera un disconfort, ce poate fi resimțit ca o afectare a independenței ori imparțialității sau poate crea suspiciuni cu privire la acestea”.

Dacă astfel de cereri ce nu respectă un ghid sunt de natură a afecta independența judecătorilor, afirmații ale unor oameni politici din seria ”Tudorele, fă ceva, că nu se mai poate! (…) Aici vorbim de miniştrii anchetaţi, de faptul că procurorii se bagă în decizii vizavi de Guvern – ei au început să decidă cine va fi prim-ministru în ţara asta, cine nu, adică nu românii care votează, ci! Oamenii ăştia care se întâlnesc în secret la mese şi la vile de protocol și la tot felul de vii şi la tot felul de case conspirative, aflăm azi cu stupoare că în spate este această forţă care încearcă să decidă. (…) Avem un coleg arestat, un prim-ministru căruia i s-a redeschis un dosar după opt ani, pe care tot ei l-au închis, în fiecare zi aflăm lucruri ciudate despre colegii noştri şi vânătoarea continuă în mod abuziv, ilegal, pe lângă Constituție, și nu mai putem sta cu braţele încrucişate. (…) Ceea ce a făcut DNA în aceşti patru ani (…) se numeşte mafie politică, grup de crimă organizată şi o spun cu cea mai mare responsabilitate, pentru că ceea ce au făcut e de o gravitate care cred că se poate vedea în ţările africane poate, dar în niciun caz într-o democratie consolidată sau stat de drept” nu sunt considerate de natură a afecta reputația profesională a procurorilor DNA și independența sistemului judiciar, deoarece ”nu rezultă că s-au formulat critici în scopul subminării independenței puterii judecătoreşti şi a slăbirii încrederii opiniei publice în justiție, ci în cadrul discursului politic, public, reprezentând puncte de vedere, aprecieri, opinii personale şi temeri proprii” (Hotărârea Plenului nr.559/15.05.2018).

Afirmații de tip ”Fără procurori şi judecători dedicați și ataşaţi binomului[22] nu pot fi livrate și acceptate probe falsificate și date sentinţele stabilite în afara sălilor de judecată. Judecătorii lor sunt plasaţi în complete savant distribuite, iar procurorii au pentru acţiune un câmp acoperit de umbrela protocoalelor secrete încheiate cu SRI. Judecătorii care sunt lipiți de binomul ocult miros de la o poştă. Unii sunt proveniţi din procurori şcoliți inițial ca miliţieni. Traseele lor profesionale sunt rapid dirijate nu prin concursuri, ci prin decizii laterale. Sunt deja celebre completele negre de la ICCJ, dar şi de la curțile de apel. Nu mai lasă loc de dubii soluțiile date de loana Bogdan, Ionuţ Matei, Şelaru, Popa. Camelia Bogdan este deja un caz clasic, divulgat chiar de Coldea și Kovesi în faţa lui Băsescu. În CSM au fost promovați de sistem judecătorii Mateescu, Chiş, Ghena, iar Secţia de procurori este integral înregimentată. „Veverița” din DNA stă la rând să pice Kovesi şi işi face „mâna” cu dosare care să o urce în grad. Înțelegem de ce bătălia pentru verificarea acoperiților din justiție este un fel de Stalingrad.” sunt considerate exagerări jurnalistice bazate pe existența unor subiecte de presă anterioare. Prin referirea la „anumiţi procurori”, nenominalizaţi, se consideră că nu se poate concluziona că demersul jurnalistic este de natură a induce ideea că întreg sistemul judiciar ar fi părtinitor şi loial anumitor interese obscure (Hotărârea Plenului nr.604/24.05.2018; Hotărârea Plenului nr.605/24.05.2018).

Linșarea unor magistrați care au participat la protestele de pe treptele Curții de Apel București[23] (”Am scris aici despre alte proteste ale magistraţilor, mirându-mă de fiecare dată cât de mare este numărul celor care au acceptat să slujească „Sistemul” în loc să slujească drepturile cetăţenilor. Acum, însă, văzând că şi mulţi tineri magistraţi s-au aliniat în spatele lui Danileţ şi Bogdan, am o oarecare spaimă despre viitorul acestei ţări. Dacă CSM nu intervine acum pentru sancţionarea celor care făcut această instigare în rândul tinerilor magistraţi, nu peste mult timp vom asista la refacerea întregului „Sistem” care a funcţionat în ultimele două decenii ca armă politică, în faţa căruia cetăţeanul nu avea dreptul decât la statutul de victimă sigură. Şi nu se ştie dacă, atunci când „Sistemul” îşi va recăpăta toate teritoriile pierdute acum, va mai apărea unul ca Tudorel Toader care să-l înfrângă, punând ştiinţa de carte împotriva celor abandonează puterea legii în favoarea slugărniciei aducătoare de avantaje efemere”) pare nesemnificativă, prin Hotărârea Plenului nr.1030/01.11.2018 dispunându-se respingerea cererii de apărare a reputației profesionale și de apărare a independenței sistemului judiciar.

A fost nevoie de o cerere semnată de 172 magistraţi pentru apărarea reputaţiei profesionale, prin Hotărârea Plenului nr.51/14.03.2019, în raport de afirmaţiile din urmă cu șase luni ale avocatului Aurelian Pavelescu la adresa magistraţilor români prezenți la protestul organizat la 16.09.2018, la Curtea de Apel București, pe care i-a catalogat drept „magistraţi impostori”, „derbedei”, „imbecili”, „ei sunt statul mafiot”, „poliţia politică a României”, „cei mai corupţi dintre toţi românii”, „bolşevici”, „magistraţi corupţi”, „haimanale”, „cozi de topor”, „huligani”, „animale folosite politic”, „bandiţi”. Plenul CSM a reținut că s-au depășit limitele libertății de exprimare, fiind indusă opiniei publice ideea că magistrații participanți nu au o bună reputație morală și profesională, sunt persoane lipsite de profesionalism și nu își îndeplinesc corespunzător atribuțiile. Se aduce o atingere serioasă imaginii justiției din România.

De asemenea, deși prin Hotărârea Plenului nr.1138/31.10.2017 s-a constatat afectarea independenței, prestigiului și credibilității sistemului judiciar, deși putea avea un rol activ, CSM nu a trimis un punct de vedere Curții Constituționale în cadrul conflictului juridic de natură constituțională ce viza aspectele în cauză. Plenul CSM a reținut că ”singurele acte întocmite de ofițerii Serviciului Român de Informații au fost notele de informare care au un regim clasificat și se găsesc la dosar doar dacă procurorul de caz a solicitat declasificarea lor sau unele note de redare a convorbirilor telefonice, care nu constituie acte de urmărire penală decât cu respectarea art.143 din Codul de procedură penală, respectiv dacă se întocmește proces-verbal de redare de ofițerul de poliție judiciară desemnat de procurorul de caz sau de acesta din urmă. S-au prezentat, așadar, informații false care au condus la subminarea independenței justiției și la slăbirea încrederii publice în magistrați putând avea drept consecințță o afectare a independenței acestora și pot induce o presiune asupra activității procurorilor, care să le afecteze atât imaginea proprie, cât și a instituției.”

Separarea carierelor, care a stat la baza împărțirii unor competențe ale Plenului între secțiile CSM, a oferit deja prilejul unor hotărâri contradictorii.

Spre exemplu, prin Hotărârea Secției pentru procurori nr.699/13.11.2018 s-a dispus respingerea cererii de apărare a reputației profesionale formulată de Gheorghe Stan (procuror, inspector șef adjunct al Inspecției Judiciare), cu privire la un articol în care se prezenta un comunicat emis de Asociația Procurorilor din România – Filiala Brașov (”prelungirea mandatului conducerii Inspecției Judiciare, prin emiterea unei ordonanțe de urgență, a fost apreciată de majoritatea magistraților ca fiind o măsură deosebit de periculoasă deoarece, în acest fel, s-a ajuns ca puterea politică să numească direct conducerea Inspecției Judiciare, situație care nu este conformă cu principiile statului de drept”). Secția pentru procurori a apreciat că articolul de presă se referă la puncte de vedere privind OUG nr.77/2018, nevizând aspecte concrete din activitatea petentului.

Prin Hotărârea Secției pentru judecători nr.1358/27.11.2018 a fost admisă cererea de apărare a reputației profesionale formulată de Lucian Netejoru (judecător, inspector șef al Inspecției Judiciare) cu privire la același articol. Secția pentru judecători a reținut că luarea de poziție a Asociației Procurorilor din România – Filiala Brașov nu cuprinde o relatare obiectivă asupra modului în care s-a asigurat mandatul funcției de inspector șef al Inspecției Judiciare, în baza OUG nr.77/2018. Se sugerează o numire care ar eluda dispozițiile legale și ar încălca statul de drept, deși aceasta a fost criticată de Comisia Europeană și face obiectul unei trimiteri preliminare aflate pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza C-83/19, Asociația Forumul Judecătorilor din România), pentru care s-a stabilit procedură prioritară de soluționare.

Poate cea mai inexplicabilă soluție pentru publicul larg pare cea pronunțată prin Hotărârea Secției pentru judecători nr.507/21.03.2019, prin care s-a respins cererea de apărare a reputației profesionale pentru o postare a unui jurnalist pe Facebook: ”Ni-nooo, ni-nooo, ni-nooo! Camelia Bogdan: „87% dintre magistrați sunt membri ai Marii Loji Masonice”. Deci, 87%, nu 86%, nu 88%! Nu mă pot abține de la a-mi aminti iar și iar: Camelia Bogdan, Livia Stanciu și Laura Codruța Kovesi erau idolii cimpanzeilor pe care i-am găsit în redacție aplaudând arestări transmise la televizor, acum trei ani, când am venit la EvZ. Nu m-ar mira să aflu că pentru a-i executa pe adversarii lui Băsescu, generalul Coldea a luat-o pe Bogdan direct de la ”Obregia”. Cu același creier și cu aceeași înțelegere a realității înconjurătoare a dat mii de ani de pușcărie în 12 ani de activitate. […]! Și pe alelalte două!” Secția pentru judecători a reținut că aceste comentarii realizate de jurnaliști, deși pe alocuri tendențioase, vin în susținerea preocupării legitime a presei de a contribui activ la dezbaterea asupra funcționării justiției. Este adevărat că, pe alocuri, limbajul utilizat de jurnalist (a luat-o pe Bogdan direct de la ”Obregia”. Cu același creier și cu aceeași înțelegere a realității înconjurătoare a dat mii de ani de pușcărie în 12 ani de activitate; aceasta se va întoarce din nou la paradit oameni) ori aprecierile (Bogdan e procesomană) pot fi percepute ca o reacție disproporționată a presei față de persoana magistratului, însă, în sprijinul unei societăți democratice și pluraliste, presei îi este tolerată o marjă de exagerare sau chiar de provocare. Secția pentru judecători a omis să se pronunțe asupra expresiilor finale: ”[…]! Și pe alelalte două!”…

Notăm și existența unei plângeri prealabile admise (Hotărârea Plenului nr.412/19.04.2018), formulată de Tudorel Toader, ministrul justiției, prin care s-a dispus revocarea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.1472/19.12.2017, prin care fusese dispusă apărarea reputației sistemului judiciar în cazul Belina (după aproximativ trei luni de la data faptei defăimătoare). Plenul a avut în vedere faptul că, în considerentele Deciziei nr.757/2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 33/15.01.2018, așadar ulterior adoptării hotărârii contestate, Curtea Constituțională a apreciat că: „în privința oportunității emiterii actului administrativ individual, unitatea de parchet nu are competența de a începe urmărirea penală, însă are competența de a cerceta faptele de natură penală săvârșite în legătură cu emiterea acestuia (…) nu există nici un mecanism de control al oportunității emiterii actului administrativ. Prin urmare, dacă legea permite realizarea unei anumite operațiuni administrative în sensul în care o lasă în marja de apreciere a organului administrativ, nu poate fi pusă în discuție cenzurarea oportunități aprecierii acestuia din urmă.”.

Competența cercetării legalității actelor administrative aparține instanței de contencios administrativ și numai cu titlu incidental acestea pot fi cercetate de instanța care judecă în materie penală în măsura în care în cauză este adusă o acuzație în materie penală cu privire la acte/fapte săvârșite în legătură cu emiterea actului respectiv. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a mai reținut că, prin răspunsurile date reporterilor, Tudorel Toader, ministrul justiției, s-a referit strict la modalitățile de contestare a legalității unor hotărâri a guvernului, iar nu la infracțiunile și persoanele care au fost precizate în comunicatul de presă al Direcției Naționale Anticorupție din data de 22 septembrie 2017. De asemenea, a prezentat de principiu, modalitatea și competențele pentru stabilirea legalității unui act emis de guvern, precum și categoriile de acte normative ce pot fi supuse unui astfel de control.

Deși Consiliul Superior al Magistraturii a încheiat un Protocol de colaborare cu Consiliul Naţional al Audiovizualului la 17 noiembrie 2011, acesta este nefuncțional, CSM nesesizând vreodată instituția publică cu atribuții în audiovizual în perioada 2017-2019, deși acest fapt era realizat constant în perioada mandatului fostului CSM (potrivit art.4, ”CNA poate sesiza CSM cu privire la prezentarea în cadrul programelor audiovizuale a opiniilor exprimate de magistraţi cu privire la procese aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul. (2) CNA verifică cu celeritate sesizările CSM privind posibile cazuri de nerespectare de către posturile de radio sau televiziune a dispoziţiilor Legii nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, a prevederilor art. 38, 42, 43 şi 44 sau a oricăror altor dispoziţii incidente din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual. (3) CNA verifică sesizările CSM privind furnizarea datelor nereale menţionate la art. 5 de către posturile de radio sau televiziune şi, în cazurile în care decide că acestea sunt întemeiate, exercită atribuţiile legale pentru asigurarea transmiterii către public a informaţiilor corecte şi complete prin exercitarea dreptului la rectificare, atunci când este vorba de erori evidente şi semnificative, sau a dreptului la replică.”).

IV. Concluzii

Prin Avizul Biroului Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni din 25 aprilie 2019, emis la cererea Asociației Forumul Judecătorilor din România, în ceea ce privește situația independenței sistemului judiciar în România, a fost confirmat dreptul legitim al judecătorilor din România şi de pretutindeni de a protesta împotriva oricăror politici sau acţiuni care le afectează independenţa, într-un context bazat pe respect reciproc şi de o manieră care să răspundă nevoii de menţinere a independenţei şi imparţialităţii justiţiei.

Independența justiției este esențială pentru ca statul de drept și sistemul judiciar să funcționeze. Garanțiile de independență trebuie asigurate, iar atacurile la adresa instituțiilor judiciare și a unor judecători și procurori pot avea efecte negative, dacă nu există o abținere de la criticarea hotărârilor judecătorești, de la subminarea credibilității magistraților sau de la exercitarea de presiuni asupra acestora.

În România, există numeroase mijloace de informare în masă care exercită presiuni asupra sistemului judiciar (a se vedea tabelul atașat), ridicându-se îndoieli legitime cu privire la eficacitatea activității de supraveghere desfășurată de Consiliul Național al Audiovizualului.

Încă din anul 2013, prin Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și de verificare, dat publicității la 30 ianuarie 2013, se recomanda ”introducerea unui cadru clar privind interdicția de a critica hotărâri judecătorești și de a submina activitatea magistraților sau de a face presiuni asupra acestora și asigurarea aplicării eficiente a acestor cerințe, precum și revizuirea standardelor existente pentru a se garanta existența unor mijloace de informare în masă libere și pluraliste, asigurându-se, totodată, măsuri reparatorii eficiente împotriva încălcării drepturilor fundamentale ale omului și împotriva exercitării de presiuni nejustificate și a recurgerii la acte de intimidare de către mijloacele de informare în masă asupra sistemului judiciar și a instituțiilor implicate în combaterea corupției. Ar trebui să se dea asigurări Consiliului Național al Audiovizualului cu privire la independența sa efectivă, iar acesta ar trebui să își îndeplinească pe deplin rolul prin instituirea și aplicarea unui cod de conduită în această privință”.

Pe lângă utilitatea unor campanii de informare în presă, pentru a se cunoaşte şi evita, pe cât posibil, formele de obstrucţionare a justiţiei (spre exemplu, denunţurile calomnioase), societatea românească are nevoie, în principal, de instituții care să respecte conduite minimale ale statului de drept, eficiente și stabile.

Din nefericire, Consiliul Superior al Magistraturii nu a demonstrat nici stabilitate și nici rol activ și promptitudine cu privire la apărarea corpului magistraţilor împotriva actelor de natură a aduce atingere independenţei, imparțialităţii sau reputației profesionale a acestora,[24] în perioada ianuarie 2017 – aprilie 2019, cu excepția unor situații punctuale, în unele dintre acestea fiind atacată însăși imaginea unor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, mai ales a actualului președinte.

Chiar dacă zilnic magistrații sunt linșați în emisiunile diverselor posturi de televiziune, pe site-uri și în presa tipărită, reacțiile Consiliului Superior al Magistraturii sunt aproape inexistente, deși rolul său este și acela de a comunica public realitatea faptică în cazul prezentării unor informații false. Mai mult, CSM comunică public, aproape în orice situații, prin cel puțin patru-cinci voci distincte (Plenul CSM, secțiile, președintele CSM și membrii reprezentând societatea civilă etc.), cei din urmă emițând comunicate personale și extraordinare, de parcă instituția ar fi individuală, iar nu un organ colectiv. [25]

Deși aproape toți membrii aleși ai actualului CSM și-au asumat prin proiectele de candidatură un rol activ și prompt în ceea ce privește apărarea corpului magistraţilor împotriva actelor de natură a aduce atingere independenţei, imparțialităţii sau reputației profesionale a acestora, acest angajament pare că a rămas o simplă vorbă așternută pe hârtie.

CSM nu a întreprins niciun fel de măsuri suplimentare pentru a furniza un sprijin adecvat magistraților împotriva cărora sunt îndreptate critici ce subminează independența justiției (spre exemplu, ajutor financiar sau juridic magistraților care solicită daune morale prin acțiuni introduse pe rolul instanțelor judecătorești).

Comunicatele emise în cazuri foarte rare în perioada ianuarie 2017 – aprilie 2019 nu sunt acoperite de presă într-un mod echivalent celui în care s-au difuzat criticile inițiale, iar, așa cum reiese din hotărârile publicate de CSM în materie, Consiliul Național al Audiovizualului nu a fost sesizat nici măcar o singură dată pentru corectarea informației de canalul radio/TV care distribuise dezinformarea sau efectuase linșajul mediatic.

Neîndoielnic, pentru îndeplinirea obligației constituționale de garant al independenței justiției, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să apere corpul magistraţilor împotriva actelor ce aduc atingere independenţei, imparțialităţii sau reputației profesionale a judecătorilor și procurorilor.

Pentru ca acest deziderat să capete efectivitate, în starea actuală de lucruri prezentată în acest studiu, este nevoie de reglementarea legală rapidă a unor termene ferme și extrem de scurte pentru sesizarea din oficiu, pentru soluționarea acestor cereri/sesizări, pentru motivarea hotărârilor de apărare a independenţei, imparțialităţii sau reputației profesionale, dar și pentru difuzarea soluției dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii în presă, mai ales de publicația, postul de radio ori canalul TV care a găzduit fapta defăimătoare, reglementându-se prin lege ”dreptul la replică” în astfel de cazuri.

Tot prin modificarea cadrului legislativ, CSM ar putea fi însărcinat să sesizeze direct instanțele judecătorești în vederea apărării imaginii publice a magistraților față de care au fost admise cererile de apărare a independenţei, imparțialităţii sau reputației profesionale sau măcar să susțină, din bugetul CSM, cheltuielile necesare pentru formularea unor acțiuni judiciare de judecătorii și procurorii vizați.[26]

De asemenea, pentru o reflectare fidelă a analizei cererilor de apărare a independenţei, imparțialităţii sau reputației profesionale, de către fiecare membru al CSM, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii ar trebui să permită şi motivarea opiniilor separate pentru toate hotărârile pronunțate cu majoritate, în baza art.30 din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

[1] A se vedea punctele de vedere întocmite de Asociația Forumul Judecătorilor din România, disponibile aici [consultată ultima dată la 05.05.2019].
[2]  Aspectele jurisprudențiale din prezentul studiu sunt preluate din Vasile Bozeşan, Dragoş Călin, Florin Mihăiţă, Ionuţ Miltaru, Dorin Pană, Politicieni, jurnaliști, magistrați. Limitele libertății de exprimare. Comentarii şi jurisprudenţă, Editura Hamangiu, București, 2014, pag.63 și următoarele.
[3] Datele sunt preluate din Rapoartele anuale privind activitatea CSM, publicate aici [consultată ultima dată la 12.05.2019].
[4] Pentru mai multe amănunte, a se vedea aici [consultată ultima dată la 05.05.2019].
[5] A se vedea aici [consultată ultima dată la 05.05.2019].
[6] A se vedea aici [consultată ultima dată la 05.05.2019].
[7] A se vedea aici [consultată ultima dată la 05.05.2019].
[8] A se vedea aici [consultată ultima dată la 05.05.2019].
[9] A se vedea aici [consultată ultima dată la 05.05.2019]. Proiectul se încheie în felul următor: ”Voi fi, așadar, un reprezentant al tuturor judecătorilor, corect, nepărtinitor, curajos, asumat și implicat.”
[10] A se vedea aici [consultată ultima dată la 05.05.2019].
[11] A se vedea aici [consultată ultima dată la 05.05.2019].
[12] A se vedea aici [consultată ultima dată la 05.05.2019].
[13] A se vedea aici [consultată ultima dată la 05.05.2019].
[14] Publicate aici [consultată ultima dată la 12.05.2019].
[15] Disponibil aici [consultată ultima dată la 12.05.2019].
[16] A se vedea Avizul Comisiei de la Veneția privind modificările aduse Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, CDL- AD (2018) 017, par. 15 și 157.
[17] A se vedea Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate în România în cadrul mecanismului de cooperare și verificare (Strasbourg, 13.11.2018 COM (2018) 851 final), secțiunea 2 (Situația generală), pag. 2.
[18] A se vedea și Avizul CCJE nr. 18 (2015) privind poziția sistemului judiciar și relația acestuia cu celelalte puteri de stat într-o democrație modernă, par. 52.
[19] Spre exemplu, din toate datele publice existente, nu rezultă că membrul CSM Nicoleta Țînț ar fi propus vreodată sesizarea din oficiu a Consiliului Superior al Magistraturii sa măcar a Secției pentru judecători.
[20] Pentru mai multe amănunte, a se vedea aici [consultată ultima dată la 05.05.2019].
[21] Pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza Bogdan c. României, nr.36889/18, Statul român trebuie să răspundă, între altele, întrebării Curții dacă ”refuzul din 11 ianuarie 2018 al Plenului CSM, cu privire la cererea formulată de reclamantă, în temeiul art.30 din Legea nr. 317/2004, în scopul de a-și proteja reputația profesională din cauza campaniei de presă la care a fost supusă, precum și comunicarea către presă a informațiilor confidențiale din dosarul de cercetare disciplinară, în timpul desfășurării investigației, au constituit o ingerință în dreptul sau la respectarea vieții sale private în sensul art.8 par.1 din Convenție? În caz afirmativ, ingerința era conformă exigențelor art.8 par.2 din Convenție (Axel Springer AG c. Germaniei [MC], nr. 39954/08, par.83-84, hotărârea din 7 februarie 2012 ; Von Hannover c. Germaniei (nr. 2) [MC], nr. 40660/08 și 60641/08, par.106)?”
[22] Termen colocvial care, pentru o anumită parte a presei din România, desemnează colaborarea dintre Serviciul Român de Informații (SRI) și Direcția Națională Anticorupție (DNA).
[23] A se vedea aici [consultată ultima dată la 12.05.2019].
[24] CSM nu a solicitat sprjinul Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni sau al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni, spre exemplu. De asemenea, putea avea un rol activ în cadrul Rețelei Europene a Consiliilor Judiciare, în ceea ce privește situația independenței sistemului judiciar în România. CCJE a condamnat ”atacurile repetate și fără precedent ale actorilor politici împotriva judecătorilor din România”, doar după sesizarea Asociației Forumul Judecătorilor din România, dată fiind lipsa de implicare a CSM.
[25] A se vedea, cel mai recent, comunicatul intitulat ”Lecțiile istoriei sunt Adevăr”, disponibil aici [consultată ultima dată la 16.05.2019]. O parte din afirmațiile cuprinse, care aparțin unui membru al CSM, creează impresia unor grave dezechilibre în magistratură, de natură a minimaliza însuși rolul constituțional al Consiliului Superior al Magistraturii. Surprinzător, sunt permise de ceilalți membri, fără explicații publice adecvate.
[26] În Franța, în baza unei legi din 1958, Ministerul Justiției plătește costurile aferente avocaților, pentru a le permite magistraților în cauză să introducă o acțiune în instanță. Judecătorii care au fost atacaţi personal ezită cel mai des să se apere, în special în situaţii care presupun un dosar aflat pe rol, pentru a-şi menţine independenţa şi pentru a demonstra că vor rămâne imparţiali.

:: Anexa

Cuvinte cheie: Andrea Chis, Bogdan Mateescu, Camelia Bogdan, Codrut Olaru, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), Cristian BAN, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), Evelina OPRINA, FJR, Florin Deac, Gabriela Baltag, Gheorghe Stan, Laura Codruta Kovesi, Lia Savonea, Livia Stanciu, Lucian Netejoru, magistrati, Mariana Ghena, Mihai Bălan, Nicolae Solomon, Nicoleta Țînț, Simona Camelia Marcu, Tatiana Toader, Tudorel Toader

Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, detalii aici!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Puteţi prelua gratuit în website-ul dumneavoastră fluxul de noutăţi JURIDICE.ro:
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro

Newsletter JURIDICE.ro

Am citit, am înţeles şi sunt de acord cu Politica privind protecţia datelor şi condiţiile procesatorului de newsletter Privacy Policy

Da, vreau să primesc newsletter

Abonare

Login | Nu aveti cont? Click aici pentru abonare!