ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Imposibilitatea antrenării răspunderii personale patrimoniale în procedura falimentului unui debitor persoană fizică comerciant acționând individual și neînregistrat în registrul comerțului
22.05.2019 | Paul-Augustin PUȘCAȘ


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice
Paul-Augustin Pușcaș

Paul-Augustin Pușcaș

Tribunalul Specializat Cluj, extras din Sentinţa Civilă nr. 234/2019 din data de 13 februarie 2019:

“ Verificând incidenţa inadmisibilităţii în prezenta cauză [având ca obiect antrenarea răspunderii patrimoniale personale solidare a pârâţilor M.D.I., M.S.R., S.M.V., pentru suma de 13.358.434,90 lei(RON), reprezentând pasivul debitorului M.D.I.în faliment], cu prioritate faţă de celelalte excepţii invocate de părţi, judecătorul sindic reţine următoarele:

Legea aplicabilă prezentului litigiu este, din punct de vedere material, Legea nr. 85/2006 şi, din punct de vedere procedural, Legea nr. 85/2006, completată cu Codul de procedură civilă din 1865.

Inadmisibilitatea nu a fost niciodată reglementată expres de Codul de procedură civilă din 1865 şi nici de Legea nr. 85/2006, însă doctrina şi practica judiciară au fost unanime în a califica inadmisibilitatea ca „fine de neprimire”, respectiv ca motiv de respingere a unei cereri în justiţie fără a se ajunge la analiza fondului, atunci când o cale procedurală nu era deschisă titularului cererii pentru valorificarea dreptului material dedus judecăţii.

În prezenta cauză, cererea formulată de lichidatorul judiciar tinde la antrenarea răspunderii patrimoniale personale a pârâtului M. D. I. pentru creanţele înscrise în tabelul definitiv al creanţelor împotriva averii sale, născute din activitatea sa de persoană fizică comerciant neînregistrat în registrul comerţului, respectiv la antrenarea răspunderii patrimoniale personale a pârâtului M. S. R. şi a pârâtei S. M. V. pentru aceleaşi creanţe.

Antrenarea acestei răspunderi este posibilă doar în condiţiile limitativ prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006: „(1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; […] d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

Astfel cum s-a arătat mai sus, debitorul M.D.I. este o persoană fizică comerciant neînregistrat în registrul comerţului.

Legea nr. 85/2006 se aplică şi comercianţilor persoane fizice acţionând individual, prin normele care reglementează procedura simplificată, aşa cum rezultă din art. 1, alin. 2 lit. a a acestui act normativ. Prin urmare, posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale personale pentru creanţele neacoperite împotriva averii unui debitor persoană fizică comerciant trebuie să fie prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/2006, aplicarea prin analogie a unor dispoziţii ale Legii nr. 85/2006 referitoare la debitorii persoane juridice fiind exclusă.

Interpretarea gramaticală a dispoziţiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 relevă faptul că în cuprinsul frazei „judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte…”, legiuitorul se referă exclusiv la debitorul persoană juridică. Textul foloseşte prima dată termenul debitor urmat de apoziţia persoană juridică tocmai pentru a explica, în sens restrictiv, categoria de debitori cărora li se aplică norma cuprinsă în art. 138 din Legea nr. 85/2006: debitorilor persoane juridice. Utilizarea a doua oară a termenului debitor apare în propoziţiile subordonate „/să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană / care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte/”, unde legiuitorul se referă la acelaşi debitor pe care l-a descris în propoziţia principală: „/judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă /”. Fiind vorba despre acelaşi debitor, acesta nu poate fi decât un debitor persoană juridică.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din interpretarea sistematică a dispoziţiilor „…să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte…”. După ce textul precedent „judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă” se referă exclusiv la debitorul persoană juridică, textul subsecvent analizat face trimitere expresă la „organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii”, care nu pot fi altele decât organelor de conducere şi/sau supraveghere ale unei persoane juridice şi, în fine, extinde sfera persoanelor a căror răspundere poate fi antrenată la „orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului”.

Interpretând sistematic dispoziţiile analizate, debitorul este acelaşi în toate cele trei situaţii: o persoană juridică.

Mai mult, extinzând interpretarea sistematică şi asupra faptelor limitativ prevăzute de literele a – g ale art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, se observă faptul că în descrierea celor 7 fapte legiuitorul s-a referit în 5 situaţii la persoana juridică:
„a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;
d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;
g) în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.”

Coroborând aceste 5 referiri exprese la persoana juridică cu absenţa oricărei referinţe la debitorul persoană fizică, judecătorul sindic, aplicând metoda interpretării sistematice la textul art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, concluzionează că dispoziţiile mai sus citate sunt aplicabile doar în situaţia unui debitor persoană juridică.

La aceeaşi concluzie se ajunge şi prin aplicarea metodei interpretării logice. Debitorul M.D.I. a desfăşurat comerţul său fără a se înregistra în vreuna dintre formele de organizare impuse de lege comerciantului persoană fizică acţionând individual: persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală. Potrivit art. 20 şi art. 26 din OUG nr. 44/2008, în forma în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenţei debitorului M.D.I., persoana fizică (PFA sau titulară a întreprinderii individuale) răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, iar în caz de insolvenţă, va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare.

Fiind supus procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006, debitorul M.D.I. a parcurs etapa declarării de către creditori a creanţelor împotriva averii sale şi a întocmirii tabelului definitiv al creanţelor împotriva averii sale. Acest tabel conţine toate creanţele pe care debitorul M.D.I. va trebui să le plătească din averea sa, indiferent dacă bunurile sau drepturile valorificabile din averea sa ar fi cunoscut vreo afectaţiune specială (în speţă debitorul M.D.I. nu şi-a constituit un patrimoniu afectat comerţului său).

Prin urmare, sentinţa civilă nr. X pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. X, irevocabilă prin constatarea ca fiind nul a recursului formulat împotriva sa prin decizia civilă nr. X pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. X, prin care s-a definitivat tabelul preliminar al creanţelor împotriva averii debitorului M.D.I., reprezintă titlul executoriu în baza căruia creditorii îşi pot realiza creanţele admise în tabelul definitiv din întreaga avere a debitorului M.D.I., în cadrul procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006.

În speţă apare lipsit de interes orice demers care tinde la obţinerea unui al doilea titlu executoriu împotriva debitorului M.D.I., pentru aceleaşi creanţe înscrise în tabelul definitiv. Scopul antrenării răspunderii patrimoniale personale a persoanei fizice sau juridice care a adus debitorul (persoană juridică) în stare de insolvenţă este acela de a trage la răspundere, în favoarea creditorilor, tocmai persoana care a golit patrimoniul debitorului de active valorificabile în procedura de insolvenţă, cu titlu de sancţiune pentru o conduită culpabilă. Or, în condiţiile în care în prezenta speţă debitorul se identifică cu persoana fizică care a condus / desfăşurat activitatea comercială, demersul de atragere a răspunderii apare lipsit de orice finalitate, deoarece întreaga avere a debitorului, identic cu persoana fizică care a condus / desfăşurat activitatea comercială, este la dispoziţia lichidatorului, pentru a fi lichidată pentru a acoperi creanţele înscrise în tabelul definitiv.

În acest context, judecătorul sindic nu poate primi susţinerile lichidatorului judiciar referitoare la incidenţa prevederilor art. 137 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Potrivit art. 137 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, prin închiderea procedurii de faliment, debitorul persoană fizică va fi descărcat de obligaţiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment, însă sub rezerva de a nu fi găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăţi ori transferuri frauduloase; în astfel de situaţii, el va fi descărcat de obligaţii numai în măsura în care acestea au fost plătite în cadrul procedurii, cu excepţia cazului prevăzut la art. 76 alin. (1) pct. 3. Aceste dispoziţii permit supravieţuirea răspunderii patrimoniale personale a debitorului persoană fizică după închiderea procedurii simplificate doar în situaţiile în care debitorul persoană fizică se face vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăţi ori transferuri frauduloase; în astfel de situaţii, el va fi descărcat de obligaţii numai în măsura în care acestea au fost plătite în cadrul procedurii, cu excepţia cazului prevăzut la art. 76 alin. (1) pct. 3. Situaţiile prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu sunt cuprinse în sfera de incidenţă a dispoziţiilor art. 137 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, astfel încât potenţiala antrenare a răspunderii patrimoniale personale a debitorului persoană fizică M.D.I. pentru datoriile din tabelul definitiv, în scopul de a furniza creditorilor un titlu executoriu care să poată fi pus în executare împotriva debitorului M.D.I. după închiderea procedurii simplificate, nu are nicio justificare, deoarece efectul de descărcare de obligaţiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment, prevăzut de art. 137 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, se va produce faţă de debitorul M.D.I. la momentul închiderii procedurii simplificate, indiferent dacă împotriva sa există sau nu o hotărâre pronunţată în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006. Dată fiind natura prezentei proceduri colective concursuale, aceea de faliment comercial, aceasta se încheie prin lichidarea integrală a patrimoniului comerciantului, spre deosebire de procedura executării silite individuale de drept comun, care, condusă diligent de către creditor(i), poate dura până la decesul debitorului, iar în anumite situaţii şi după acest moment, împotriva moştenitorilor.

Cât priveşte atragerea răspunderii patrimoniale personale a altor persoane pentru ajungerea debitorului în stare de insolvenţă, în speţă pârâţii M.S.R. şi S.M.V., interpretarea logică a dispoziţiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 conduce la concluzia imposibilităţii antrenării unei atare răspunderi faţă de terţe persoane în situaţia din speţă, aceea a unui debitor persoană fizică comerciant acţionând individual.

Întreaga teorie a răspunderii civile este fundamentată pe principiul autonomiei de voinţă, care porneşte de la premisa naşterii raportului obligaţional în sarcina unui debitor care îşi exprimă voinţa în plan juridic în mod independent şi autonom. Având capacitate de folosinţă şi de exerciţiu depline, persoana fizică răspunde pentru propriile manifestări de voinţă. Câtă vreme nu sunt incidente vicii ale consimţământului, manifestările de voinţă ale persoanei fizice atrag răspunderea acesteia pentru faptele proprii, indiferent de influenţele exercitate de alte persoane.

Dimpotrivă, în cazul persoanei juridice, actele şi faptele acesteia sunt întotdeauna încheiate, respectiv realizate de persoana sau persoanele fizice care au calitatea de organe de conducere, având prerogativele de supraveghere, direcţie şi control. În consecinţă, persoanele fizice care deţin prerogativele de supraveghere, direcţie şi control asupra persoanei juridice răspund pentru actele şi faptele încheiate, respectiv săvârşite de persoana juridică în numele căreia au acţionat.

Astfel, în speţă, câtă vreme debitorul persoană fizică M.D.I. s-a manifestat în plan juridic în calitate de comerciant acţionând individual, el poartă toată răspunderea pentru acţiunile şi inacţiunile sale.

Ceilalţi pârâţi, M.S.R. şi S.M.V. nu au avut şi nu puteau avea faţă de debitorul M.D.I. calitatea de organe de conducere, prin urmare răspunderea lor nu poate fi antrenată în condiţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Cât priveşte ipoteza finală a dispoziţiilor din partea introductivă a art. 138 din Legea nr. 85/2006, „…orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului”, judecătorul sindic are în vedere că producerea stării de insolvenţă a debitorului trebuie să aibă loc prin una dintre următoarele fapte (invocate de lichidatorul judiciar):
„a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; …
d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;”

Faptele descrise la literele a şi e se referă exclusiv la persoane juridice, astfel încât incidenţa lor în cauza de faţă nu poate fi reţinută, ipoteza de aplicare a normelor juridice respective nefiind îndeplinită.

Faptele prevăzute la litera d: „au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea” trecând peste faptul că textul se referă tot la persoane juridice, aşa cum s-a arătat mai sus, presupun existenţa unei obligaţii de a ţine contabilitatea debitorului persoană fizică comerciant (neînregistrat) M.D.I. Or, în conformitate cu prevederile art. 15 din OUG nr. 44/2008, persoana fizică autorizată, titularul întreprinderii individuale … vor ţine contabilitatea în partidă simplă, potrivit reglementărilor privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Obligaţia de a ţine contabilitatea debitorului persoană fizică comerciant (neînregistrat) M.D.I. nu a aparţinut şi nu putea să aparţină vreunuia dintre pârâţii M.S.R. sau S.M.V., astfel încât, oricare ar fi fost acţiunile sau inacţiunile acestora, acestea nu prezintă vreo relevanţă în ceea ce priveşte actele contabile ale debitorului persoană fizică comerciant (neînregistrat) M.D.I., deoarece pârâţilor M.S.R. şi S.M.V. nu le-a incumbat niciodată vreo obligaţie în legătură cu aceste acte.

În concluzie, oricare dintre metodele de interpretare mai sus arătate ar fi aplicată dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reţine că cererea lichidatorului judiciar este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, conform dispozitivului (soluție de respingere definitivă și irevocabilă prin nerecurare).

Paul-Augustin Pușcaș

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate