Proiectarea – Startul pentru execuţia construcţiilor
23 mai 2019 | Ioana CIOBOTĂ
Ioana Ciobotă
Proiectarea este o noţiune de impact în domeniul construcţiilor, ce s-a dovedit a fi o adevărată provocare atât pentru autorităţile contractante, cât şi pentru executanţi, prin prisma modalităţilor în care aceasta devine incidentă în procedura de atribuire a unui contract de lucrări.
Pentru obţinerea unor construcţii calitative, potrivit reglementărilor în domeniu[1], sunt obligatorii realizarea şi menţinerea, pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor, a cerinţelor fundamentale aplicabile[2], factorii implicaţi în asigurarea acestor cerinţe făcând obiectul unei enumerări clare în conţinutul art. 6 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 10/1995[3].
Deşi dispoziţiile legislative în domeniu par să se mai clarifice, în practică încă sunt des întâlnite consecinţele ajungerii la momentul execuţiei cu un proiect defectuos. Vom încerca lămurirea acestei situaţii, pornind de la momentul declanşării procedurii de atribuire şi continuând cu derularea contractului de achiziţie publică, privind atât din punctul de vedere al autorităţii contractante, dar şi cel al ofertantului.
I. Cerinţele de proiectare – posibilităţile autorităţii contractante
Viabilitatea unui contract supus procedurii de atribuire este oglinda necesităţii autorităţii contractante, tradusă prin cerinţele propriei documentaţii de atribuire[4].
În considerarea prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/1995[5] şi prin raportare la art. 17 alin. (4) lit. b)[6] din HG nr. 395/2016[7], achizitorului îi revine prima alegere a modalităţii în care va jongla cu beneficiile serviciilor de proiectare: va opta pentru atribuirea unui singur contract (proiectare şi execuţie) sau pentru atribuirea unor contracte separate. Oricare dintre variantele alese trebuie să asigure achizitorul de îndeplinirea obiectivului contractat cu respectarea condiţiilor licitate: specificaţii tehnice, parametrii calitativi, menţinerea tehnologiei ofertate, a preţului şi a duratei de execuţie.
În prima variantă, de atribuire a unui singur contract, pachetul ″proiectare şi execuţie″, achizitorul se rezumă la prezentarea unui studiu de fezabilitate[8] sau a unei documentaţii de avizare a lucrărilor de intervenţie[9], după caz. Anterior contractării serviciilor sus-enunţate, beneficiarul este obligat fie la întocmirea notei conceptuale şi a temei de proiectare, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 şi art. 4[10] din HG nr. 907/2016[11], fie la prezentarea unei expertize, fără însă ca acest fapt să limiteze proiectantul în activitatea sa de prestare a unor servicii calitative[12].
Cerinţa practicii în construcţii, nelimitarea proiectantului, respectiv asigurarea libertăţii depline a activităţii acestuia, este susţinută prin abrogarea, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 85 din 13 septembrie 2018, a unor dispoziţii legale în domeniul investiţiilor finanţate din fonduri publice, respectiv a standardelor de cost. Astfel, în prezent, în cadrul investițiilor finanţate de la buget, standardele se stabilesc pe propria răspundere de ordonatorii principali de credite, iar în cazul proiectelor finanţate din fonduri europene, standardele sunt stabilite de autorităţile de management ale diferitelor programe.
Pentru toate cele enunţate, apreciem că există cadrul legal suficient pentru postarea de autoritatea contractantă, în cadrul documentaţiei de atribuire a informaţiilor esenţiale, ce ar permite tuturor ofertanţilor întocmirea unui proiect tehnic, aplicabil în execuţie, fără impedimente cauzate de diferenţe semnificative ale cantităţilor şi/sau categoriilor de lucrări, de la momentul întocmirii studiului de fezabilitate şi data începerii execuţiei efective.
Alegerea primei variante descrise mai sus poate prezenta următoarele avantaje pentru autoritatea contractantă: implicare restrânsă, în măsura în care proiectarea este un domeniu greu accesibil acesteia; limitarea răspunderii la nivelul impus prin faza incipientă a studiului de fezabilitate; confortul transmiterii spre implementare a unui contract de achiziţie publică, în care majoritatea riscurilor sunt ale contractantului, acesta fiind proiectant şi executant.
Totodată, se pot face resimţite şi dezavantaje[13], cauzate de întocmirea defectuoasă a studiului de fezabilitate sau a documentaţiei de avizare a lucrărilor de intervenţie: neconcordanţe între situaţia reală din teren şi studiul de fezabilitate, imposibilitatea adaptării studiului de fezabilitate într-un proiect tehnic de execuţie conform cu terenul, schimbarea soluţiei tehnologice aplicabile, schimbarea condiţiilor de licitaţie, anularea procedurii de atribuire.
Cea de-a doua variantă a autorităţii contractante este cea de atribuire separată: iniţial, contractul de proiectare şi, ulterior, cel de execuţie lucrări. În această situaţie, în completarea celor afirmate mai-sus, autoritatea contractantă, la momentul iniţierii procedurii de atribuire, având ca obiect execuţie lucrări, trebuie să fie în posesia întregii documentaţii tehnico-economice aferentă obiectivului de investiţii, conform art. 5 alin. (1) din HG nr. 906/2017[14].
Avantajele acestei opţiuni pot fi: implicarea directă a autorităţii contractante în activitatea de proiectarea, posibilitatea aplicării unor măsuri coercitive sau punitive direct către proiectant, în calitate de semnatar unic al contractului, definitivarea proiectului prin clarificarea tuturor problemelor ce ţin de amplasament, anterior începerii execuţiei lucrărilor.
Dezavantaje ce pot apărea: prelungirea perioadei pentru depunerea ofertelor (executantul trebuind să evalueze toate riscurile proiectului), asumarea răspunderii totale de către autoritatea contractantă asupra proiectului, ce poate facilita executantului o conduită excesivă, de justificare a majorităţii sincopelor din execuţie prin invocarea proiectării beneficiarului.
Separat de cele două variante, însă în cadrul aceleiaşi structuri, se ridică problema verificării de proiect. În sarcina cărei părţi se află această atribuţiune? Dacă ar fi să căutăm răspunsul în practică, nu puţine ar fi cazurile în care verificarea proiectului se face chiar de către cel care a întocmit şi proiectul, prin contractarea serviciului în cauză cu o terţă parte, nesocotindu-se astfel dispoziţiile art. 8 din Regulamentul privind verificarea şi expertizarea tehnică a proiectelor, expertizarea tehnică a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, precum şi verificarea calităţii lucrărilor executate.[15] Această soluţie este contrară prevederilor HG nr. 742/2018[16], în conformitate cu care: verificarea tehnică a proiectelor se realizează potrivit legii, prin grija şi responsabilitatea investitorului/proprietarului/administratorului, după caz, pe domenii/subdomenii de construcţii şi specialităţi pentru instalaţiile aferente construcţiilor, corespunzător cerinţelor fundamentale aplicabile stabilite de proiectant/proiectanţi şi precizate în proiect.[17]
Varianta stabilită prin lege este cea care definitivează necesitatea autorităţii contractante şi garantează acesteia[18] corelarea cu succes a tuturor elementelor esenţiale ale investiţiei: soluţia tehnică descrisă în memoriile tehnice pe specialităţi, tehnologia de execuţie propusă pentru realizarea obiectivului de investiţii, caietele de sarcini corespunzătoare, inclusiv listele de cantităţi de lucrări din proiectul tehnic de execuţie.
II. Proiectarea în ofertare – posibilităţile operatorului economic într-un contract de proiectare şi execuţie
În funcţie de prevederile documentaţiei de atribuire şi în limitele cadrului legal, operatorul economic alege varianta cea mai avantajoasă de participare la procedura de atribuire. Pentru asigurarea admisibilităţii şi conformităţii ofertei sale, acesta optează fie pentru depunerea unei oferte unice, apelând la un subcontractant[19] pentru serviciile de proiectare, fie pentru depunerea unei oferte comune[20], caz în care proiectantul are calitatea de asociat.
Dintre cele două încadrări, proiectarea sub forma subcontractării a fost cea primită şi implementată cu rezerve, fiind venită după o lungă perioadă de obişnuire a autorităţilor contractane cu ofertarea în asociere, ce asigură acestora beneficiile punerii în aplicare a răspunderii solidare a contractantului. Însă, practica a fost cea care a demonstrat şi menţinut validitatea acestei modalităţi de ofertare. În acest sens, s-a pronunţat şi Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC), în jurisprudenţa căruia, am identificat o decizie[21] definitorie pentru problematica expusă:
– SC … SRL, prin prezentarea experienţei sale în proiectare, devine, în înţelesul art. 182 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, entitatea pe ale cărei capacităţi tehnice se bazează ofertantul;
– prin prezentarea acordului de subcontractare, SC … SRL are calitatea de terţă parte implicată în propunerea tehnică, respectiv execuţia viitorului contract;
– existenţa acordului de subcontractare dovedeşte că SC … SRL va avea acces în orice moment la resursele subcontractantului, conform angajamentului dat de cel din urmă, în acordul desubcontractare (prestarea serviciilor de proiectare), conform art.182 alin. (3) din Legea nr. 98/2016;
– între ofertant şi SC … SRL (terţa parte) există o relaţie juridică, materializată în acordul de subcontractare, aşa cum impune art.182 alin. (1) din Legea nr. 98/2016;
– SC … SRL s-a angajat prin acordul de subcontractare să desfăşoare, efectiv, serviciile în legătură cu care este necesară respectiva calificare (cerinţa de calificare referitoare la experienţa similară), conform art. 182 alin. (2) din Legea nr. 98/2016;
– SC … SRL, prin completarea DUAE cu informaţii privind contractele aferente serviciilor de proiectare, face dovada că e un subcontractant pe care se bazează ofertantul, din punct de vedere al experienţei similare, respectând, astfel, prevederile art. 193 alin. (3) teza 2 din Legea nr. 98/2016.
Din cele de mai sus, Consiliul ia act că operatorul economic SC … SRL este un subcontractant a cărui capacitate tehnică poate fi luată în considerare, pentru îndeplinirea cerinţei de experienţă similară, în conformitate cu prevederile art. 172 alin. (4) din Legea nr. 98/2016.
Invocarea prevederilor deciziei CNSC sus-citată nu este întâmplătoare. Raţionamentul Consiliului în speţa dedusă soluţionării se bazează atât pe legislaţia naţională, dar mai cu seamă, pe cea europeană, venind ca o invitaţie către autoritatea contractantă şi ofertant spre analiză a legislaţiei naţionale, prin prisma şi cu ajutorul directivei[22]: Această interpretare îşi are temeiul în art. 63 Utilizarea capacităţilor altor entităţi, din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile publice şi de abrogare a Directivei 2004/18/CE:(1) În ceea ce priveşte criteriile referitoare la situaţia economică şi financiară stabilite în conformitate cu articolul 58 alineatul (3) şi criteriile privind capacitatea tehnică şi profesională stabilite în conformitate cu articolul 58 alineatul (4), un operator economic poate, dacă este cazul şi pentru un anumit contract, să recurgă la capacităţile altor entităţi, indiferent de natura juridică a legăturilor pe care le are cu acestea. În ceea ce priveşte criteriile referitoare la calificările educaţionale şi profesionale stabilite la anexa XII partea II litera (f) sau la experienţa profesională relevantă, operatorii economici pot, cu toate acestea, să se bazeze doar pe capacităţile altor entităţi atunci când acestea din urmă vor desfăşura activităţile sau serviciile pentru îndeplinirea cărora sunt necesare respectivele capacităţi. În cazul în care un operator economic doreşte să se bazeze pe capacităţile altor entităţi, acesta dovedeşte autorităţii contractante că va avea la dispoziţie resursele necesare, de exemplu prin prezentarea unui angajament din partea respectivelor entităţi în acest sens.
Tot în cuprinsul aceleiaşi decizii CNSC, se regăsesc trimiteri către jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene[23] întregindu-se, astfel, reperele ce trebuie avute în vedere de părţi, în aplicarea corectă a legislaţiei în achiziţiile publice.
În afara încadrărilor clasice de mai-sus, sunt situaţii în care proiectantul poate apărea şi în poziţia furnizorului. Această ipoteză poate fi aplicabilă în cazul contractelor cu obiect complex, spre exemplu, atribuirea unui contract de execuţie staţie de epurare, în a cărei procedură se identifică necesităţi de proiectare, execuţie dar şi de furnizare echipamente. În acest caz, fiind vorba, la nivel de proiectare, de optimizarea şi respectarea unui anumit proces tehnologic, este recomandat ca proiectantul de specialitate să aibă, totodată, şi calitatea de furnizor echipamente, situaţie în care întreaga dimensionare a ofertei ar putea atinge maximul necesar implementării cu succes a investiţiei.
O altă posibilitate ce poate fi utilizată de ofertant este participarea operatorului economic care a întocmit studiul de fezabilitate aferent unui obiectiv de investiţii, în calitate de subcontractant declarat al ofertantului executant, în cadrul procedurii de atribuire, având ca obiect “servicii de proiectare PT, DE și execuţie lucrări”.
În acord cu prevederile art. 167 alin. (1) lit. f)[24] şi art. 170 alin. (1) şi (2)[25] din Legea nr. 98/2016, această modalitate de ofertare nu este interzisă în mod expres, dar obligă autoritatea contractantă la verificare, sub aspectul unui potenţial conflict de interese, ce ar putea conduce la denaturarea concurenţei. În aceste limite, dovedirea necontestabilă de către autoritatea contractantă a împiedicării, restrângerii sau denaturării concurenţei în atribuirea acestui contract prin acceptarea ofertei, ar fi singurul temei ce ar justifica respingerea acesteia.
III. PROIECTAREA ÎN IMPLEMENTAREA CONTRACTULUI
Eficienţa proiectării în derularea contractului de execuţie îşi are izvorul chiar în modalitatea în care aceasta a fost solicitată sau îndeplinită, la nivel de cerinţă a documentaţiei de atribuire. Alegerile făcute de ofertant, cu privire la proiectare, la momentul depunerii ofertei, îşi dovedesc eficacitatea la momentul execuţiei lucrărilor. Consecinţele unui proiect defectuos, în realizarea unui obiectiv de investiţii se suportă diferenţiat, după cum urmează:
a) În cazul derulării unui contract de lucrări, având la bază proiectul pus la dispoziţie de beneficiar, achizitorul este cel care va trebui să garanteze pentru conformitatea proiectului pus la dispoziţie, executantului putându-i fi opuse doar aspecte ce ţin strict de execuţie. De exemplu, eventuale costuri suplimentare ar fi, prima dată, în sarcina beneficiarului, în calitate de proiectant şi, doar ulterior şi întemeiat, în sarcina executantului.
b) În cazul derulării unui contract de lucrări, în sistem de proiectare şi execuţie, se disting consecinţe diferite, prin raportare la modalitatea în serviciile de proiectare au fost atribuite: în subcontractare sau în asociere.
Pentru beneficiar, răspunderea este limitată la nivelul SF-ului, raportul juridic fiind cu antreprenorul, în calitatea sa dublă: de proiectant şi executant. Antreprenorul, la rândul său, este obligat faţă de Beneficiar să proiecteze şi să execute, urmând ca, acţiunea sa în regres să fie particularizată pe subcontractare sau asociere. Riscul acestei ipoteze este născut din dificultatea de îndeplinire a tuturor obligaţiilor faţă de beneficiar de către o singură parte contractantă, executantul rămânând obligat faţă de beneficiar să finalizeze obiectivul la termen, cu respectarea parametrilor tehnici şi calitativi licitaţi, în pofida proiectului defectuos.
Însă, nu trebuie neglijat nici faptul că, beneficiarul este cel care aprobă proiectul, anterior începerii execuţiei lucrărilor, fiind obligat la verificarea acestuia prin personal de specialitate. De asemenea, urmărirea execuţiei, în conformitate cu proiectul, este atributul autorităţii contractante, exercitat prin dirigenţia de şantier[26]. Completarea tuturor acestor obligaţii cu interpretarea europeană a noţiunii de entitate[27]în domeniul achiziţiilor publice, ar putea să egaleze şansele executantului cu cele ale achizitorului în contractul de proiectare şi execuţie. Asemenea abordare ar demonstra, totodată şi faptul că, alegerea comodă de transmitere a majorităţii riscurilor către executant, s-ar putea întoarce chiar împotriva beneficiarului, prin nefinalizarea investiţiei.
Având în vedere scopul comun al părţilor implicate, de a finaliza obiectivul contractat, fiecare partener este dator să se raporteze la ceea ce legea permite, însă, totodată, trebuie să existe înţelegere pentru faptul că, minimul acceptat de lege nu este echivalentul necesităţii autorităţii contractante.
[1] Legea nr. 10/1995 republicată privind calitatea în construcţii.
[2] Art. 5 din Legea nr. 10/1995 republicată privind calitatea în construcţii: 1) Pentru obţinerea unor construcţii de calitate sunt obligatorii realizarea şi menţinerea, pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor, a următoarelor cerinţe fundamentale aplicabile: a) rezistenţă mecanică şi stabilitate; b) securitate la incendiu; c) igienă, sănătate şi mediu înconjurător; d) siguranţă şi accesibilitate în exploatare; e) protecţie împotriva zgomotului; f) economie de energie şi izolare termică; g) utilizare sustenabilă a resurselor naturale.
[3] Art. 6 (1) Obligaţiile privind asigurarea cerinţelor fundamentale prevăzute la art. 5, în toate etapele prevăzute la art. 2, revin factorilor implicaţi, potrivit responsabilităţilor fiecăruia stabilite în condiţiile legii.
(2) În sensul prezentei legi, factorii implicaţi prevăzuţi la alin. (1) sunt: investitorii, proprietarii, administratorii, utilizatorii, executanţii, cercetătorii, proiectanţii, verificatorii de proiecte atestaţi, experţii tehnici atestaţi, auditorii energetici pentru clădiri atestaţi, responsabilii tehnici cu execuţia autorizaţi, diriginţii de şantier autorizaţi, producătorii/fabricanţii de produse pentru construcţii, reprezentanţii autorizaţi ai acestora, importatorii, distribuitorii de produse pentru construcţii, organismele de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii, organismele de evaluare tehnică europeană în construcţii, organismele elaboratoare de agremente tehnice în construcţii, laboratoarele de analize şi încercări în construcţii, universităţile tehnice şi institutele de cercetare în domeniul construcţiilor şi asociaţiile profesionale de profil.
[4] Art. 3 alin. (1) z) din Legea nr. 98/2016: documentatia de atribuire – documentul achiziţiei care cuprinde cerinţele, criteriile, regulile si alte informaţii necesare pentru a asigura operatorilor economici o informare completă, corectă şi explicită cu privire la cerinţe sau elemente ale achiziţiei, obiectul contractului si modul de desfăşurare a procedurii de atribuire, inclusiv specificaţiile tehnice ori documentul descriptiv, condiţiile contractuale propuse, formatele de prezentare a documentelor de către candidaţi/ofertanţi, informaţiile privind obligaţiile generale aplicabile.
[5] Art. 23. – Proiectanţii de construcţii răspund de îndeplinirea următoarelor obligaţii principale referitoare la calitatea construcţiilor: a) precizarea prin proiect a categoriei de importanţă a construcţiei; b) asigurarea prin proiecte şi detalii de execuţie a nivelului de calitate corespunzător cerinţelor, cu respectarea reglementărilor tehnice şi a clauzelor contractuale; c) prezentarea proiectelor elaborate în faţa specialiştilor verificatori de proiecte atestaţi, stabiliţi de către investitor, precum şi soluţionarea neconformităţilor şi neconcordanţelor semnalate; d) elaborarea caietelor de sarcini, a instrucţiunilor tehnice privind execuţia lucrărilor, exploatarea, întreţinerea şi reparaţiile, precum şi, după caz, a proiectelor de urmărire privind comportarea în timp a construcţiilor. Documentaţia privind postutilizarea construcţiilor se efectuează numai la solicitarea proprietarului; e) stabilirea, prin proiect, a fazelor de execuţie determinate pentru lucrările aferente cerinţelor şi participarea pe şantier la verificările de calitate legate de acestea; f) stabilirea modului de tratare a defectelor apărute în execuţie, din vina proiectantului, la construcţiile la care trebuie să asigure nivelul de calitate corespunzător cerinţelor, precum şi urmărirea aplicării pe şantier a soluţiilor adoptate, după însuşirea acestora de către specialişti verificatori de proiecte atestaţi, la cererea investitorului; g) participarea la întocmirea cărţii tehnice a construcţiei şi la recepţia lucrărilor executate; h) asigurarea asistenţei tehnice, conform clauzelor contractuale, pentru proiectele elaborate, pe perioada execuţiei construcţiilor sau a lucrărilor de intervenţie la construcţiile existente; i) asigurarea participării obligatorii a proiectantului coordonator de proiect şi, după caz, a proiectanţilor pe specialităţi la toate fazele de execuţie stabilite prin proiect şi la recepţia la terminarea lucrărilor.
[6] Art. 17 (1) Autoritatea contractantă alege procedura de atribuire în funcţie de următoarele aspecte:
4) Fără a afecta celelalte prevederi ale prezentului articol, pentru contractele de achiziţie publică de lucrări sau de servicii al căror obiect vizează realizarea obiectivelor de investiţii publice noi sau a lucrărilor de intervenţie asupra celor existente, autoritatea contractantă alege procedura de atribuire în funcţie de următoarele considerente:
b) valoarea estimată a contractului având ca obiect prestarea serviciilor de proiectare tehnică şi asistenţă din partea proiectantului pentru fiecare obiectiv de investiţii în parte, cumulată cu cea a lucrărilor aferente obiectivului de investiţii, indiferent dacă acestea fac obiectul aceluiaşi contract sau se atribuie contracte diferite.
[7] Hotărârea nr. 395/2016 din 2 iunie 2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice.
[8]Art. 7 din HG nr. 907/2016: Studiul de fezabilitate este documentaţia tehnico-economică prin care proiectantul, fără a se limita la datele şi informaţiile cuprinse în nota conceptuală şi în tema de proiectare şi, după caz, în studiul de prefezabilitate, analizează, fundamentează şi propune minimum două scenarii/opţiuni tehnico-economice diferite, recomandând, justificat şi documentat, scenariul/opţiunea tehnico-economic(ă) optim(ă) pentru realizarea obiectivului de investiţii.(2)Scenariul/Opţiunea tehnico-economic(ă) optim(ă), recomandat(ă) potrivit alin. (1), cuprinde: a) soluţia tehnică; b) principalii indicatori tehnico-economici aferenţi obiectivului de investiţii; c)certificatul de urbanism, avizele conforme pentru asigurarea utilităţilor, precum şi avize, acorduri şi studii specifice, după caz, în funcţie de specificul obiectivului de investiţii; d) strategia de implementare, exploatare/operare şi de întreţinere a investiţiei.
[9] Art. 9 din HG nr. 907/2016: 1) Documentaţia de avizare a lucrărilor de intervenţii este documentaţia tehnico-economică, similară studiului de fezabilitate, elaborată pe baza expertizei tehnice a construcţiei/construcţiilor existente şi, după caz, a studiilor, auditurilor ori analizelor de specialitate în raport cu specificul investiţiei.
[10] Art. 4 (1) Tema de proiectare exprimă intenţiile investiţionale şi nevoile funcţionale ale beneficiarului investiţiei, evidenţiate în nota conceptuală, determinând concepţia de realizare a obiectivului de investiţii, în funcţie de condiţionările tehnice, urbanistice generale ale amplasamentului, de protecţie a mediului natural şi a patrimoniului cultural sau alte condiţionări specifice obiectivului de investiţii.(2) Tema de proiectare se elaborează de către beneficiarul investiţiei sau, după caz, de către proiectanţi/consultanţi care prestează servicii de proiectare/consultanţă în domeniu şi se aprobă de către beneficiar.(3) Conţinutul temei de proiectare este prevăzut în anexa nr. 2 şi se adaptează de către beneficiar, în funcţie de specificul/categoria şi clasa de importanţă, precum şi de complexitatea obiectivului de investiţii propus.
[11] Hotărâre nr. 907 din 29 noiembrie 2016 privind etapele de elaborare şi conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnico-economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiţii finanţate din fonduri publice.
[12] Idem 8.
[13] Articolul: Importanţa realizării SF-ului sau DALI-ului corect şi complet. Disponibil aici.
[14] (1) Documentaţiile tehnico-economice se elaborează pe faze de proiectare, astfel: a) în cazul obiectivelor noi de investiţii: (i)studiu de prefezabilitate, după caz; (ii)studiu de fezabilitate; (iii)proiect pentru autorizarea/desfiinţarea executării lucrărilor; (iv)proiect tehnic de execuţie; b) în cazul intervenţiilor la construcţii existente: (i)documentaţie de avizare a lucrărilor de intervenţii; (ii)proiect pentru autorizarea/desfiinţarea executării lucrărilor; (iii)proiect tehnic de execuţie; c) în cazul obiectivelor mixte de investiţii: (i)studiu de prefezabilitate, după caz; (ii)studiu de fezabilitate, completat cu elementele specifice din documentaţia de avizare a lucrărilor de intervenţii; (iii)proiect pentru autorizarea/desfiinţarea executării lucrărilor; (iv)proiect tehnic de execuţie.
[15] Art. 8 În conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1), coroborate cu art. 26 alin. (1) şi art. 30 din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare, potrivit domeniului/domeniilor şi/sau subdomeniului/subdomeniilor de construcţii şi/sau specialităţii/specialităţilor pentru instalaţiile aferente construcţiilor pentru care a fost atestat, verificatorul de proiecte:
a) nu poate verifica, semna şi ştampila proiectul/proiectele întocmite de el, proiectul/proiectele la a căror elaborare a participat sau proiectul/proiectele pentru care, în calitate de expert tehnic atestat, a elaborat raportul de expertiză tehnică.
[16] Hotărâre privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 925/1995 pentru aprobarea Regulamentului de verificare si expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor si a construcţiilor.
[17] Art. 6 alin.(2) din Regulamentul privind verificarea şi expertizarea tehnică a proiectelor, expertizarea tehnică a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, precum şi verificarea calităţii lucrărilor executate.
[18] Art. 6 alin.(3) din Regulamentul privind verificarea şi expertizarea tehnică a proiectelor, expertizarea tehnică a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, precum şi verificarea calităţii lucrărilor executate: Verificatorul de proiecte este angajat al investitorului/proprietarului/administratorului şi efectuează verificări numai pentru domeniile/subdomeniile de construcţii şi specialităţile pentru instalaţiile aferente construcţiilor pentru care este atestat, corespunzător cerinţelor fundamentale aplicabile.
[19] Art. 3 lit yy) din Legea nr. 98/2016: subcontractant – orice operator economic care nu este parte a unui contract de achiziţie publică şi care execută şi/sau furnizează anumite părţi ori elemente ale lucrărilor sau ale construcţiei ori îndeplinesc activităţi care fac parte din obiectul contractului de achiziţie publică, răspunzând în faţa contractantului de organizarea şi derularea tuturor etapelor necesare în acest scop.
[20] Art. 53 din Legea nr. 98/2016: Orice operator economic are dreptul de a participa la procedura de atribuire în calitate de ofertant sau candidat, individual ori în comun cu alţi operatori economici, inclusiv în forme de asociere temporară constituite în scopul participării la procedura de atribuire, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
[21] BO2018_7053, care se regăsește aici.
[22] Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 94 din data de 28.03.2014.
[23] C-324/14, Partner Apelski Dariusz împotriva Zarząd Oczyszczania Miasta (49) şi C 131/16, Archus, Gama Jacek Lipik împotriva Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo SA (36 şi 37).
[24] Autoritatea contractantă exclude din procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică/acordului-cadru orice operator economic care se află în oricare dintre următoarele situaţii: (…) f) participarea anterioară a operatorului economic la pregătirea procedurii de atribuire a condus la o distorsionare a concurenţei, iar această situaţie nu poate fi remediată prin alte măsuri mai puţin severe; (…)”.
[25] 1) Autoritatea contractantă are obligaţia de a verifica inexistenţa unei situaţii de excludere prevăzute la art. 164, 165 şi 167 în legătură cu subcontractanţii propuşi.
(2) În cazul în care este identificată o situaţie de excludere, cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor art. 171, autoritatea contractantă solicită ofertantului/candidatului o singură dată să înlocuiască un subcontractant în legătură cu care a rezultat, în urma verificării, că se află în această situaţie”.
[26] Art. 13 şi art. 14 alin. 2) din Regulamentul privind verificarea şi expertizarea tehnică a proiectelor, expertizarea tehnică a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, precum şi verificarea calităţii lucrărilor executate: Verificarea calităţii lucrărilor executate la construcţiile noi şi la intervenţiile la construcţiile existente în vederea asigurării nivelului de calitate corespunzător cerinţelor fundamentale prevăzute de Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare, se efectuează de către: a) executanţi, prin responsabili tehnici cu execuţia autorizaţi; b) investitori, prin diriginţi de şantier autorizaţi.
Dirigintele de şantier îşi desfăşoară activitatea ca angajat al investitorului în vederea verificării execuţiei corecte a lucrărilor de construcţii, pe tot parcursul lucrărilor, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare.
[27] Art. 63 alin. (1) Utilizarea capacităţilor altor entităţi, din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile publice şi de abrogare a Directivei 2004/18/CE:(1).
Jurist Ioana Ciobotă
Expert achiziții publice
* Mulțumim Revistei de Achiziţii Publice
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
