ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Ordinea juridică unională vs. Ordinea juridică națională

28.05.2019 | Doru BĂJAN
Abonare newsletter
Doru Băjan

Doru Băjan

1. Constituția României, revizuită în 2003, stabilește sistemul dualist de aplicare a dreptului internațional public convențional, tratatele, ratificate de Parlament, fac parte din dreptul intern.

Revizuirea Constituției a avut loc în perioada în care România purta negocieri de aderare la Comunitatea Europeană și la Uniunea Europeană.

Constituția conține un articol distinct în care se prevede că aderarea la actele constitutive ale Uniunii Europene se face în scopul transferării unor atribuții către instituțiile comunitare, precum și al exercitării în comun cu celelalte state membre a competențelor prevăzute în aceste tratate.

Dreptul unional 

2. Dreptul unional cuprinde dreptul primar, tratatele și dreptul derivat.

Dreptul primar se aplică în dreptul național prin legea de aprobare a aderării.

Tratatele nu trebuie să încalce Constituția României, existența unor prevederi contrare impune modificarea/revizuirea Constituției, pentru a face posibilă adoptarea legii de aprobare a tratatelor.

3. Dreptul derivat conține reglementări comune pentru toate statele membre, cazul regulamentelor și directivelor și reglementări cu caracter individual, cazul deciziilor.

Regulamentele, prin efectul tratatelor, se aplică direct în dreptul național, iar în ceea ce privește directivele, statele membre au obligația să le transpună în dreptul intern prin adoptarea legislației naționale necesare.

Dreptul unional include, de asemenea, acordurile internaționale încheiate de Uniune.

În raport de competența stabilită prin dreptul primar, exclusivă sau mixtă, în cazul competenței exclusive, acordurile încheiate de Uniune se aplică direct în dreptul național, în timp ce în cazul competenței mixte acordul internațional trebuie ratificat de fiecare stat membru.

În acest al doilea caz, refuzul unui stat membru de a ratifica acordul are ca efect anularea acordului.

Există și o componentă a dreptului unional care nu face parte din dreptul național al statelor membre, ea este formată din acordurile interinstituționale încheiate între organele/instituțiile Uniunii.

4. Jurisprudența Curții de Justiție constituie o sursă a dreptului unional, ca urmare a monopolului deținut privind interpretarea dreptului unional, interpretare realizată prin hotărîrile pronunțate în soluționarea trimiterilor preliminare.

Curtea de Justiție precizează sensul dispozițiilor dreptului primar și ale dreptului derivat, jurisprudența fiind încorporată la dispoziția interpretată.

Dreptul național

5. Dreptul național, excluzînd partea comună de drept unional, care este drept infraconstituțional, diferă între statele membre ale Uniunii, începînd cu constituțiile, dreptul intern și componenta internațională reprezentată de dreptul internațional public convențional, introdus în sistemul dualist.

În plus, în afara sistemului dualist de încorporare a tratatelor, o serie de state precum Franța, Grecia, Italia, Portugalia, Germania aplică direct dreptul internațional cutumiar.

6. Pe portalul Ministerului Afacerilor Externe se găsește lista tratatelor multilaterale la care România este parte, listă ce numără 744 de poziții.

Numărul acordurilor bilaterale este și mai mare, nu exista o listă exhaustivă a acestora.

Componenta internațională diferă de la stat la stat.

Dreptul național nu face parte din ordinea juridică a Uniunii

7. A se susține că dreptul național al fiecărui stat membru ar face parte din ordinea juridică a Uniunii, ar atribui Curții de Justiție competența să se pronunțe în legătură cu compatibilitatea constituțiilor naționale cu dreptul primar și dreptul derivat și să ceară statelor membre modificarea lor dacă, de exemplu, ar considera necorespunzătoare forma de guvernare, modul de organizare a justiției, drepturile și libertățile fundamentale prevăzute în constituții, precum și obligațiile stabilite prin constituții cetățenilor statelor membre.

În conformitate cu aceiași opinie comunitaristă, ar însemna acordarea competenței Curții de Justiție de a se pronunța în legătură cu acordurile internaționale încheiate de statele membre, prin raportare la dreptul primar, dreptul derivat și, de ce nu, la jurisprudența anterioară a Curții de Justiție.

8. În aceiași logică de încorporare a dreptului național în dreptul unional, Uniunea, dar și celelalte state membre, care nu au prevăzut prin tratat, respectiv prin constituțiile naționale aplicarea directă a dreptului internațional cutumiar, ar putea fi obligate să aplice dreptul internațional cutumiar.

9. Continuînd raționamentul drept național egal drept unional, s-ar putea invoca în oricare din statele membre aplicarea dreptului intern al celorlalte state cu titlul de drept unional.

Absurdul evident este însă real și este produsul activității Curții de Justiție.

Celor interesați de dreptul unional le pot recomanda tratatele lui Jean BOULOUIS[1], Joe WERHOEVEN[2] și Paul CRAIG, Gràinne de BURCA[3].

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

10. Curtea de Justiție este cea mai veche instituție dintre actualele instituții ale Uniunii.

Ea a fost înființată în 1951 prin Tratatul de la Paris de constituire a CECA, care între timp a încetat activitatea în 2002, iar din 1957, prin Tratatele de la Roma de constituire a CEE și CEEA, a devenit instituție comună pentru toate cele 3 comunități europene.

11. În România, practica Curții de Justiție a început să fie studiată după aderarea la Uniune în 2007, un rol important în popularizarea ei în mediul juridic avînd JURIDICE.ro, inclusiv prin contribuția activă a doamnei dr. Mihaela Mazilu-Babel, căreia îi mulțumesc pe această cale pentru informațiile utile puse la dispoziție.

12. Celor interesați de detaliile activității Curții de Justiție, le recomand un interesant Index A-Z[4] ce cuprinde evidența alfabetică și numerică a afacerilor cu care a fost sesizată Curtea de Justiție de la origine și pînă la 31 august 1996. Sunt utile, de asemenea, cele două volume ale Repertoriului jurisprudenței dreptului comunitar[5], precum și cele două volume ce selectează mari hotărîri ale Curții de Justiție[6].

13. În afară de lucrările precizate, opinii interesante în legătură cu practica Curții de Justiție se regăsesc în studiile publicate de Profesorul Eleftheria NEFRAMI[7], Stanislas ADAM, Purdey DEVISSCHER și Peter VAN ELSUWEGE[8], Jean-Victor LOUIS[9], Bruno DE WITTE[10], Charlotte DENIZEANU[11], Nicolas PETIT și Joelle PIRORGE-VRANCKEN[12].

14. Emblematice pentru caracterizarea Curții de Justiție sunt două considerente dintr-o hotărîre pronunțată în 2018, cauza C-284/16.

”(…), trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, un acord internațional nu poate să aducă atingere ordinii stabilite prin tratate și, prin urmare, autonomiei sistemului juridic al Uniunii, a căror respectare o asigură Curtea. Acest principiu este înscris în special în cuprinsul articolul 344 TFUE, potrivit căruia statele membre se angajează să nu supună un diferend cu privire la interpretarea sau aplicarea tratatelor unui alt mod de soluționare decît cele prevăzute de acestea [Avizul 2/13 (Aderarea Uniunii la CEDO) din 18 decembrie 2014, EU:C:2014:2454, punctul 201 și jurisprudența citată].

Tot potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, autonomia dreptului Uniunii, atît în raport cu dreptul statelor membre, cît și în raport cu dreptul internațional, se justifică prin caracteristicile esențiale ale Uniunii și ale dreptului său referitoare, printre altele, la structura constituțională a Uniunii, precum și la natura însăși a dreptului menționat. Dreptul Uniunii se caracterizează astfel prin împrejurarea că este izvorît dintr-o sursă independentă, constituită din tratate, prin supremația sa în raport cu dreptul statelor membre, precum și prin efectul direct al unei întregi serii de dispoziții aplicabile statelor membre și resortisanților acestora”.

15. Cînd în tratatele constitutive ale celor trei comunități europene au fost stabilite competențele Curții de Justiție ca organ de control și echilibru pentru celelalte instituții în relațiile dintre ele, dar și ca organ de control și echilibru între instituțiile comunităților și statele membre, nu a fost imaginată o evoluție spre guvernarea de către judecătorii Curții de Justiție a organizației internaționale.

16. Conform informațiilor din Index A-Z, de la înființarea în 1951 și pînă în 1996, Curtea de Justiție s-a pronunțat în litigii precum Comisie vs Consiliu, Parlament vs Comisie, Parlament vs Consiliu, Consiliu vs Parlament, Parlament vs Comisie și Consiliu, Parlament vs C.E.S, Curte de Conturi vs Parlament, Comisie vs Consiliul guvernatorilor B.E.I., Comisie vs state membre, state membre vs Comisie, state membre vs Consiliu, state membre vs Consiliu și Comisie, state membre vs Parlament, state membre vs Curtea de Conturi.

89. În perioada de la înființare și pînă în 1996, la solicitarea instituțiilor comunitare, Curtea de Justiție a emis avize: nr. 1/59, nr. 1/75, nr. 1/76, 1/78, nr. 1/91, nr. 2/91, nr. 1/92, nr. 1/94, nr. 2/94, nr. 3/94.

17. Avizul nr. 2/13 poate fi citit și altfel. Curtea de Justiție invocă supremația practicii sale, respectiv Hotărîrea Costa (1964), hotărîrea Internationale Handelsgellchaft (1970), Avizul nr. 1/91, Avizul nr. 1/09, Hotărîrea Melloni, C-399/11, Hotărîrea Van Gend & Loos (1963), Avizul 1/00, Hotărîrea Comisia/Irlanda, C-459/03 pentru a declara inaplicabile prevederile articolul6 paragraful 2 din TUE și ale Protocolului 8 anexă la Tratatul de la Lisabona, care prevedeau aderarea la CEDH, operînd astfel în fapt o modificare a tratatului, modificare ce ține de competența exclusivă a statelor membre.

Motivarea din aviz este că prin aderarea la CEDH, Uniunea va fi supusă unui control extern avînd ca obiect respectarea drepturilor și libertăților pe care Uniunea se va angaja să le respecte conform articolul1 din CEDH. Controlul CEDO, prin deciziile pe care le-ar pronunța, ar putea aduce atingere repartizării competențelor între Uniune și statele sale membre.

Este o practică constantă a Curții de Justiție să pronunțe hotărîrii cu caracter preventiv.

18. Avizul nr. 2/13 este interesant de lecturat pentru că din el rezultă diferențele de opinie referitoare la tratatele Uniunii, între Comisie, Consiliu și o parte dintre statele membre interveniente, care au fost pro acord și Curtea de Justiție, care a respins încheierea acordului.

Avizul este interesant și datorită faptului că el conține inventarul practicii Curții de Justiție pe care își întemeiază conceptul de ordine juridică de tip nou.

19. Relația dintre dreptul Uniunii și dreptul național, respectiv supremația dreptului unional, este tratată de Paul CRAIG și Gràinne DE BURCA în ”Dreptul Uniunii Europene”, autorii prezentînd limitele acceptării dreptului unional de către state precum Germania, Italia, Franța, Marea Britanie, Polonia, Cehia.


[1] Jean BOULOUIS, ”Droit institutionnel de l` Union Européenne”, 5e Edition, Montchrestien, 1995
[2] Joe VERHOEVEN, ”Droit de la Communauté Européenne, Larcier, 1996
[3] Paul CRAIG, Grainne de BURCA, ”Dreptul Uniunii Europene”, Ediția a VI-a, Editura Hamangiu, 2017
[4] Cour de Justice des Communautés européennes, ”Index A-Z. Index alphabétique et numérique des affaires  dont la Cour de Justice des Communautés Européennes a été saisie depuis son origine. Etat au 31 aôut 1996”, Curia, Luxemburg, 1996
[5] Cour de Justice des Communautés européennes, ”Répertoire de jurisprudence de droit communautire CEE-CECA-CEEA, Cour de Justice et tribunal de premiére instance 1977-1990”, 2 vol., Curia, Luxemburg, 1995
[6] J. BOULOUIS, R.M CHEVALLIER, ”Grands arrêts de la Cour de justice des communautés européennes”, Tome 1 Caractères generaux du droit communautaire, droit institutionnel, contrôl juridictionnel, 6e èdition, Dalloz, 1991
[7] Eleftheria NEFRAMI, ”Jurisclasseur, Fasc.192-2; Accords internationaux. – Statut de accords internationaux dans l`ordre juridique de l` Union Européenne”, LexisNexis SA, 2011
[8] Stanislas ADAM, Purdey DEVISSCHER, Peter van ELSUWEGE, ”Jurisprudence. Chronique de jurisprudence communautaire. Les relations extérieures (ler janvier 2006 – 31 décembre 2008)”
[9] Jean-victor LOUIS, ”La cour de justice comme facteur d`integration dans les relations extérieurs des Communautés Europénnes”, Etudes internationales, 9(1), 43-56.doi.10.7202/700838 ar
[10] Bruno DE WITTE, ”Retour à Costa. La primauté du droit communautaire à la lumière du droit international”, Noi si mura, European University Institute Badia Friesolano – Firenze, 1986
[11] Charlotte DENIZEAU, ” L`autorité des arrêts de la Cour de  Justice de l` Union Européenne”, 2012
[12] Nicolas PETIT, Joëlle PILORGE-VRANCKEN, ”Avis 2/13 de la CJUE: l`obsession du controle?”, R.A.E-L.E.A. 2014/4


Avocat Doru Băjan

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate