E-Evidence. Directiva privind obținerea probelor electronice. De la deziderat la realitate
27 mai 2019 | Adrian ŞANDRU
Adrian Șandru
Context
La data de 17 aprilie 2018, Comisia Europeană a propus un pachet legislativ sub forma unui regulament[1] și unei directive[2] corelativă acestuia, care vizează îmbunătățirea accesului transfrontalier al organelor statelor de aplicare a legii la probele electronice.
Regulamentul propus privind ordinele europene de divulgare și de păstrare a probelor permite unei autorități judiciare dintr-un stat membru să obțină probe electronice în materie penală direct de la un furnizor de servicii dintr-un alt stat membru. Directiva completează regulamentul, întrucât stabilește normele de numire a reprezentanților legali ai furnizorilor de servicii, al căror rol este să primească și să răspundă la ordinele judiciare. Noile norme vor asigura un acces rapid la probele electronice, furnizorii de servicii fiind obligați să răspundă la ordinele judiciare în termen de 10 zile și în cazuri de urgență în termen de 6 ore, comparativ cu 10 luni în cadrul procesului actual de asistență juridică reciprocă.
Proiectul de directivă
În urmă cu două luni, Consiliul și-a exprimat poziția cu privire la proiectul de directivă, care stabilește norme precise privind numirea reprezentanților legali de către furnizorii de servicii internet în scopul colectării de probe în cadrul procedurilor penale.
Directiva este un instrument esențial pentru aplicarea regulamentului, cu privire la care Consiliul European și-a exprimat poziția în decembrie 2018. Numirea unor reprezentanți legali era necesară din cauza lipsei unei cerințe legale generale pentru furnizorii de servicii din afara UE care să fie fizic prezenţi în UE atunci când furnizează servicii în cadrul uniunii. Reprezentanții legali desemnați în temeiul directivei ar putea fi, de asemenea, utilizați și pentru procedurile interne.
În expunerea de motive a directivei s-a susținut că prin introducerea acestor noi obligații către furnizorii de servicii de internet s-ar asigura o mai bună funcționare a pieței interne, într-un mod care ar permite totodată dezvoltarea unui spațiu comun de libertate, securitate și justiție.
În sfera de aplicare a directivei vor intra furnizorii de servicii de comunicații electronice, furnizorii de servicii ale societății informaționale care stochează date în cadrul serviciilor furnizate utilizatorului, inclusiv rețelele de socializare, piețele online și alți furnizori de servicii de găzduire, precum și furnizorii de nume și adrese IP.
Aceste reglementări vor afecta furnizorii de servicii de internet sub două importante aspecte:
– Furnizorii de servicii de internet vor fi obligați să desemneze în mod public reprezentanții legali pentru primirea, respectarea și executarea ordinelor emise de autoritățile competente ale UE
– Furnizorii de servicii de internet și reprezentanții lor legali vor fi răspunzători în mod solidar pentru neconformorarea la aceste dispoziții
Probleme actuale privind accesul transfrontalier la probele electronice
Legislația propusă reprezintă un demers mult așteptat de organele de urmărire penală ale statelor europene care s-au luptat cu mecanismele învechite de accesare a probelor electronice stocate în serverele din UE de ani de zile. În prezent, principala metodă de obținere transfrontalieră a probelor este reprezentată de ordinul european de anchetă, care a înlocuit cunoscuta comisie rogatorie internațională.
Ordinul european de anchetă presupune un instrument de cooperare judiciară internațională care a cunoscut unele critici in doctrină datorită necorelărilor procedurale cu legislația procesual penală română, dar durata executării acestuia nu este una atât de redusă, raportat la scopul instituirii acestui instrument.
În contextul evoluţiei digitale accelerate a societăţii, spectrul infracțional nu a fost exceptat de la această metamorfoză. Atât legiuitorul european, cât și cel național sunt obligaţi să intervină și să adapteze legislația penală și procesual penală raportat la această nouă lume digitală, pentru a menține și spori eficiența mecanismelor de tragere la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni.
Ce impact vor avea noile reguli?
Esența noilor reglementări este că ele vor opera în tandem cu mecanismele deja existente. Instituirea unui ordin european de divulgare a probelor în temeiul regulamentului propus va permite organelor de urmărire penală dintr-un stat membru să ordone divulgarea și păstrarea probelor electronice într-un alt stat membru pentru investigațiile penale.
Reprezentanții legali stabiliți de furnizorii de servicii de internet în temeiul directivei vor fi obligați să răspundă la ordinul european de obținere a probelor în termen de zece zile de la primirea acestuia, dar există o dispoziție de urgență prin care răspunsurile vor fi solicitate în termen de șase ore. Numai IMM-urile vor beneficia de un regim atenuat.
Conform regulamentului, IMM-urile vor putea să adune împreună și să aibă același reprezentant legal pentru primirea cererilor. În plus, orice sancțiuni financiare impuse IMM-urilor vor fi obligate să ia în considerare capacitatea financiară a întreprinderii de a plăti, conform principiului proporționalității.
Această legislație va majora semnificativ sarcina companiilor private, adesea văzută în mass-media ca fiind prea lejeră în tratarea datelor cu caracter personal, pentru a verifica cererile și a determina informațiile pe care le vor furniza, respectând în același timp protecția acordată datelor personale în cadrul GDPR. Protecția datelor cu caracter personal va fi un subiect dezbătut din ce în ce mai mult în sfera dreptului penal.
Creșterea cererii de divulgare a probelor electronice va continua pe măsură ce organizațiile criminale și teroriste devin mai avansate din punct de vedere tehnologic, răspândindu-se în mai multe state UE pentru a evita identificarea acestora și tragerea la răspundere penală.
Toate aceste reforme de ordin procesual penal vor avea consecințe majore, nu doar asupra actualelor norme de procedură penală.
Rămâne în sarcina legiuitorului și a doctrinei de a răspunde următoarelor întrebări:
– Care va fi impactul acestei directive asupra regimului admisibilității probelor în procesul penal?
– Cum va opera instituția nulității probelor în ceea ce privește transmiterea transfrontalieră a probelor electronice?
– Care va fi confluența dintre GDPR și procesul penal, în condițiile în care persoanele implicate în transmiterea unor probe sunt operatori de date cu caracter personal?
– Va fi afectat dreptul la viață privată de instituirea acestor reglementări?
[1] Disponibil aici.
[2] Disponibil aici.
Adrian Șandru
Avocat MAREȘ DANILESCU MAREȘ în asociere cu DAN LUPAȘCU
