Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Banking
DezbateriCărţiProfesionişti
CMS CMK
 
Print Friendly, PDF & Email

Mugur Isărescu: Subiectul Tezaurului României transportat la Moscova pare să rămână mereu în actualitate
27.05.2019 | JURIDICE.ro


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

În perioada 23-34 mai 2019, a avut loc Simpozionul de istorie şi civilizaţie bancară „Cristian Popişteanu”. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României a avut un cuvânt de deschidere, potrivit unui comunicat.

Mugur Isărescu: „Subiectul Tezaurului României transportat la Moscova în timpul Primului Război Mondial pare să rămână mereu în actualitate. La ediția de anul trecut a Simpozionului „Cristian Popișteanu”, vorbind despre Banca Națională a României în anul Marii Uniri, spuneam că, după anunțul de confiscare a tezaurului de către Puterea Sovietelor, „problema tezaurului a fost una dintre marile griji ale Băncii Naționale de-a lungul întregului an 1918 și, după cum știți, un secol de-atunci încoace”. Constat că anul acesta inaugurăm al doilea secol în care această problemă ne va reține atenția.

Banca Națională a României a anunțat, la 8 martie 2019, că, având în vedere interesul opiniei publice față de ceea ce s-a numit „Dosarul Moscova 2”, finalizarea cercetării acestuia de către specialiștii noștri va fi urmată de informarea publicului cu privire la datele importante oferite de cele 242 de file ale acestei unități arhivistice. În consecință, am să prezint astăzi concluziile rezultate în urma analizei detaliate a documentelor cuprinse în cel de-al doilea dosar despre evacuarea Tezaurului României la Moscova.

Pentru o analiză sistematică a Dosarului „Moscova 2”, am procedat la gruparea documentelor în trei categorii, după criteriul cronologic. În prima categorie am inclus documentele din perioada 1916 – 1931, în cea de-a doua, documente din anii 1933 și 1935 și în cea de-a treia documente din anii 1941 – 1942.

În prima categorie am introdus documentele referitoare la transportul Tezaurului BNR la Moscova și la evoluția acestei probleme în cadrul Conferinței de pace de la Paris și ulterior, adică documentele din perioada 1916 – 1931.

Documente care se află atât în Dosarul „Moscova 1”, cât și în Dosarul „Moscova 2”, respectiv:

– protocoalele de predare – primire, întocmite la Iași, în decembrie 1916 și în iulie 1917.

– inventarul tezaurului BNR, realizat la Moscova, în ianuarie – februarie 1917, de reprezentanții BNR, pe de o parte, și de cei ai Ministerului de Finanțe Rus și ai Băncii de Stat a Rusiei, pe de altă parte, precum și protocolul de predare a valorilor din cel de-al doilea transport, încheiat la Moscova, în august 1917.

– telegrama din 11 ianuarie 1918, transmisă de ministrul român de Finanțe, Nicolae Titulescu, lui Victor Antonescu, la Paris, cu privire la acordarea garanției colective tezaurului nostru de la Moscova de către Marile Puteri.

– materialul întocmit de Constantin Conțescu, ministru plenipotențiar și directorul cabinetului ministrului Afacerilor Străine, în august 1918, cu titlul Istoricul strămutării la Moscova a tezaurului Băncei Naționale și valorilor celorlalte instituțiuni financiare.

Aceste documente au fost cunoscute de mai multă vreme specialiștilor în problematica Tezaurului României de la Moscova din Dosarul „Moscova 1” și au fost invocate în cadrul celor patru întâlniri ale Comisiei comune româno – ruse.

Tot în categoria documentelor din perioada 1916 – 1931, am inclus documente originale, unele inedite, aflate în Dosarul „Moscova 2”, dar nu total necunoscute specialiștilor, precum:

– corespondența dintre Banca Națională a României și Ministerul Afacerilor Externe în legătură cu misiunea ministrului Conțescu la Kiev și Moscova.

– Documentul intitulat Raport de cele făcute de mine în Moscova în ultimul voiaj – august 1918, întocmit de inginerul Gheorghe Dobrovici, la 1 octombrie 1918, după ce revenise la Iași de la Moscova, și copiile răspunsurilor primite de acesta în urma demersurilor făcute pe lângă Consulatul Norvegiei din Moscova și pe lângă noile autorități sovietice.

Aici vă rog să-mi îngăduiți să introduc o paranteză și să spun că, în februarie 1917, inginerul Gheorghe Dobrovici, care era șeful Serviciului fabricarea biletelor din BNR, și controlorul Mina G. Vidrașcu au fost trimiși la Petrograd, pentru ca, având sprijinul Băncii de Stat a Rusiei, să imprime biletele de 1 leu, 2, 5 și 100 lei. În urma evenimentelor din Petrograd, Banca Rusiei n-a mai putut asigura condițiile pentru imprimarea biletelor BNR, fapt pentru care Gheorghe Dobrovici a cumpărat și pus în funcțiune o tipografie BNR la Moscova, unde lucrurile păreau, pentru moment, mai liniștite.

În august 1918, „pentru o continuă și de aproape supraveghere a tezaurului băncii aflat la Moscova”, Consiliul general al BNR a dat celor doi „mandate de a reprezenta interesele băncii pe lângă organele oficiale ale guvernului Republicii Ruse și de a lua […] toate măsurile necesare în acest scop”. Potrivit mandatului, care se află în Dosarul „Moscova 1”, cei doi aveau „dreptul de a trata și a obține de la autoritățile rusești, cât și de la alte puteri reprezentate în Rusia restituirea și transportul valorilor pe care Banca Națională a României le-a depus la Kremlin (Sala Armelor), cât și din compartimentele separate ale Casei de Depuneri din Moscova (Sudnaia Casa)”.

Revenit la Iași, în septembrie 1918, Dobrovici scria în raportul menționat mai sus că, după arestarea consulului francez, „am insistat și obținut ca cheile să rămână la Consulatul Danemarcei pentru a nu se arăta autorităților rusești că ultimele evenimente au decis Franța și Anglia să se dezintereseze de tezaurele noastre”.

Rămas la Moscova după plecarea lui Gh. Dobrovici, controlorul Mina Vidrașcu a trimis în țară patru scrisori rămase necunoscute, deși la una dintre ele se face referire în procesul-verbal al ședinței Consiliului general al BNR din 7 decembrie 1918 și, la rândul meu, în intervenția de anul trecut din cadrul Simpozionului „Cristian Popișteanu”, am folosit aceste informații cu privire la faptul că tezaurul BNR era încă intact în acel moment.

Aceste patru scrisori originale se dovedesc a fi, într-adevăr, importante, dar numai din perspectiva informațiilor cu privire la situația de la Moscova din anul 1917 și 1918, ele nu aduc nimic în plus din punct de vedere juridic la ceea ce se știa până acum.

Iată câteva extrase din aceste epistole. În scrisoarea din 14 noiembrie 1918, reprezentantul BNR la Moscova informa că „Tezaurul de la Kremlin, precum și valorile depuse la Sudnaia Kassa sînt, până în prezent, intacte și la locurile unde au fost depuse. Personalul în măsură de a cunoaște bine despre soarta tezaurelor noastre mi-a declarat cele de mai sus. În privința ridicării și transportului în țară a valorilor noastre nu este speranță să se poată face curând.”

În scrisoarea următoare, care a fost redactată la 11 februarie 1919, Vidrașcu menționa situația de la sfârșitul lui noiembrie 1918, când însoțise pe secretarul Consulatului norvegian, care aplicase sigiliul pe ușile unde se aflau valorile românești, prilej cu care examinase „cu toată atențiunea vechile sigilii și pot să vă afirm că erau în bună stare și că n-am putut observa nicio urmă că s-ar fi deschis acele uși și directorul Sudnaia Kassa mi-a afirmat în modul cel mai categoric că nu s-a umblat la aceste tezaure. În Kremlin, n-am putut pătrunde cu toate încercările făcute, numai anumite persoane cunoscute autorităților de aci pot pătrunde”. În plus, adăuga Vidrașcu, „pe aici a circulat svonul că (!) casetele cu aurul din Kremlin ar fi fost luate și transportate la Kazan sau Samara, de unde cea mai mare parte ar fi căzut în mâinile cehoslovacilor, când au ocupat acele orașe. Dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, sînt sigur că guvernul nostru și, prin urmare, și Dvs. ați fi fost puși în curent despre acest fapt de către conducătorii cehoslovaci. Am speranța și credința că acesta va rămâne un simplu svon”.

În aceeași scrisoare, Mina Vidrașcu descria situația în care se găsea el însuși la Moscova, astfel: „Să-mi dați voie să vă mai scriu câteva cuvinte despre mine. Fondurile pe cari le-am avut la dispoziție și cari au fost destul de importante sunt spre sfârșite și, de voi fi nevoit să mai stau mai mult aci, mă voi găsi într-o situație destul de critică, viața aci fiind de o greutate și de o scumpete pe care mintea omului e greu să și-o poată închipui, afară de aceasta, în Moscova, nu mai este absolut nimeni căruia să mă pot adresa, despre consuli nu mai sunt în Moscova decât cel mexican, cel grec și al Persiei, despre consulul norvegian nu știu cât va mai sta aici și nici nu mai știu dacă aș putea obține ceva de la Domnia sa.”

Se pare că mesajul lui Vidrașcu a impresionat conducerea Băncii Naționale, căci, la 24 mai 1919, Consiliul de administrație a decis să i se plătească „prima de scumpete ce s-a acordat funcționarilor Băncii aflați în timpul ocupațiunei la Iași, întrucât familia sa a rămas în acel oraș până la înapoierea Centralei Băncei la București, iar cu diurna ce i s-a dat la Moscova abia a putut să preîntâmpine cheltuielile sale”. Am făcut această corelație între un document din Dosarul „Moscova 2” și alte documente din Arhiva BNR, pentru a arăta caracterul de complementaritate al acestui dosar în raport cu fondul arhivistic al instituției noastre.

Un alt document original din Dosarul „Moscova 2” este cererea, din august 1918, a sergentului Mihai Geogea, care solicita Băncii Naționale a României un sprijin financiar, din cauza pierderilor pe care le suferise în timpul celor doi ani petrecuți la Moscova, unde îi fuseseră furate „revolverul și cizmele statului”, precum și pe drumul de întoarcere. Dincolo de conținutul acestei solicitări și de cei șase sute lei, pe care sergentul i-a primit, pentru analiza de față se dovedește foarte importantă notița „Dosarul «Moscova»”, care ne arată că, încă din august 1918, fusese creat un dosar „Moscova”.

Cea mai consistentă parte a documentelor din perioada 1916 – 1931 din Dosarul „Moscova 2” este reprezentată de documente circumscrise dimensiunii diplomatice a Tezaurului României de la Moscova, respectiv de documente care ilustrează cum a fost tratată această problemă în cadrul Conferinței de pace de la Paris și ulterior.

După această sistematizare, se mai impun câteva observații:

– Pe adresa Ministerului Afacerilor Externe din 6 septembrie 1921, a fost făcută mențiunea „Dosar aur Moscova”, ceea ce întărește, încă o dată, ideea existenței acestuia.

– Unele din aceste documente au fost publicate în cartea lui Mihail Gr. Romașcanu din anul 1934, iar altele au fost identificate și în dosare din Arhiva BNR, în special din Fondul Secretariat.

În cea de-a doua categorie am inclus documente din anii 1933 și 1935, între care se află:

– Solicitarea din iunie 1933, adresată de Mihail Gr. Romașcanu, în acel moment funcționar la Serviciul secretariat din BNR, guvernatorului Constantin Angelescu, prin care propunea elaborarea și tipărirea unei lucrări dedicate tezaurului BNR evacuat la Moscova, ca urmare a publicării memoriilor căpitanului George Hill, din cadrul Serviciilor secrete engleze. Traduse în franceză, sub titlul Ma vie d’espion, memoriile făceau cunoscut opiniei publice europene că George Hill și colonelul Boyle au repatriat în România aproximativ o treime din tezaurul de la Moscova.

Rezoluția scrisă cu un creion albastru de guvernatorul Constantin Angelescu a fost următoarea: „Se va comunica M.(inisterului) de Externe situația spre a desminți prin agentura oficială. Secretariatul va strânge actele respective și referi spre a comunica guvernului. Broșura domnului Romașcanu nu este utilă în acest moment. Pentru moment, nici nu putem fixa dacă este bine să aibă un caracter de publicitate.” Așadar, guvernatorul Angelescu n-a aprobat proiectul lui Romașcanu, dar ne-a lăsat o precizare foarte importantă, anume că „Secretariatul va strânge actele respective”, ceea ce ne sugerează că acesta este contextul în care a început constituirea Dosarului „Moscova 2”, dar asupra acestui aspect o să revenim și cu alte elemente. În aceeași cerere, Romașcanu arăta că a început să se documenteze, adunând ceea ce s-a publicat cu privire la Tezaurul de la Moscova, dar solicita și accesul la Arhiva BNR, precizând că „nu fac altceva decât să îndeplinesc o datorie de conștiință față de instituțiunea pe care o servesc”. Ulterior, s-a revenit asupra rezoluției lui Constantin Angelescu, așa cum apare menționat într-o a doua rezoluție de pe același document și cum demonstrează tipărirea cărții lui Romașcanu în 1934. […]

La sfârșitul anului 1941, în cadrul Serviciului studii din BNR, a început cea de-a doua etapă de creare a Dosarului „Moscova 2”, adică exact în perioada în care avea loc corespondența BNR cu Consiliul de Miniștri și cu instituțiile publice și private care își transferaseră valori la Moscova. Acesta a fost contextul în care Aneta Coca, ca urmare a rezoluției lui Mihail Romașcanu, a adăugat în Dosarul „Moscova 2” documentele din anii 1941 – 1942 despre care am vorbit mai sus.

Desigur, nu putem decât să presupunem cum și când a avut loc transferul Dosarului „Moscova 2” în misteriosul scrin în care a dormit, probabil, mai bine de o jumătate de secol.

În 1955, când a început reorganizarea fondului arhivistic al BNR, sub coordonarea Arhivelor Statului, Dosarul „Moscova 2” nu mai era în Bancă, deoarece eticheta cu noul nume al instituției „Banca RPR – Bancă de Stat” apare numai pe coperta Dosarului „Moscova 1”. Ceea ce putem documenta este faptul că, în februarie 1948, Serviciul studii a fost transformat în Serviciul planificarea circulației monetare, al cărui șef a devenit Nicolae Roșca.

Devenit celebru în presa ultimelor luni, Nicolae Roșca a fost funcționar al BNR din 1938 până în 1952, când i s-a desfăcut contractul de muncă, prin restructurarea schemei de personal a băncii, în contextul generat de arestarea lui Aurel Vijoli, președintele Băncii de Stat. Numit, în 1949, șef al Serviciului planificarea circulației monetare, a avut-o drept subalternă timp de câteva luni pe Aneta Coca. Atunci, probabil, Nicolae Roșca a intrat în contact cu cele două dosare.

Nu știm exact cum a ajuns ulterior Dosarul „Moscova 2” în scrinul misterios, dar credem că rigoarea documentelor vine să demonstreze fără nicio îndoială că Dosarul „Moscova 2” a fost creat în Banca Națională a României în perioada 1933 – 1942. De aceea, mulțumim în mod deosebit domnilor polițiști din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate București, care au recuperat acest dosar.

Este adevărat că istoria noastră zbuciumată a făcut ca apartenența acestuia la fondul arhivistic al instituției noastre să fie pusă sub semnul întrebării, situație în care, conformându-ne legilor în vigoare, suntem deschiși dialogului instituțional în vederea stabilirii statutului juridic al Dosarului „Moscova 2”. Deocamdată, vă invităm să-l vedeți, astăzi, în expoziția temporară „Documente, carte și aur la Banca Națională a României”, pe care am deschis-o în cadrul Muzeului BNR.

Mulțumindu-vă pentru atenție, urez mult succes dezbaterii de astăzi, invitându-l pe domnul Cristian Păunescu să preia rolul de moderator, și dumneavoastră, tuturor, vă doresc să petreceți două zile interesante la Banca Națională a României.”

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate