ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Proiect referitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere pentru funcția de Procuror-șef al SIIJ
29.05.2019 | Bogdan-Ciprian PÎRLOG


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Bogdan-Ciprian Pîrlog

Conform art. I pct. 45 din Legea nr.207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.636 din 20 iulie 2018, s-a introdus, după articolul 88, o nouă secțiune ce reglementează Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție – cuprinzând art. 881-889. Aceste prevederi încalcă prevederile art.131 alin. (1), art.11 alin.(1), art.148 alin.(2)  din Constituție.

Cu toate că, prin Decizia nr. 33/2018, Curtea Constituțională a respins unele dintre criticile de neconstituționalitate referitoare la instituirea acestei noi structuri de parchet, prin Avizul nr.934 din 13 iulie 2018, CDL-PI(2018)007, Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneția) a sugerat reconsiderarea înființării unei secții speciale pentru anchetarea magistraților (ca alternativă, s-a propus folosirea unor procurori specializați, simultan cu măsuri de salvgardare procedurale eficiente).

Prin Raportul ad hoc privind România (Regula 34) adoptat de Grupul de state împotriva corupției (GRECO), la cea de-a 79-a Reuniune Plenară (Strasbourg, 19-23 martie 2018), s-a indicat faptul că secția pare ca ”o anomalie în actuala structură instituțională, în special datorită (i) faptului că nu au existat date sau evaluări specifice care să demonstreze existența unor probleme structurale în justiție care să justifice o astfel de inițiativă; (ii) datorită modului în care este desemnată conducerea și a (iii) faptului că această secție nu ar avea la dispoziție anchetatori și instrumente de investigație adecvate, spre deosebire de alte organe de urmărire penală specializate. De asemenea, s-a subliniat faptul că acest organism ar fi supraîncărcat imediat datorită (proiectelor de) dispoziții care prevăd transferul imediat al multor cauze de la alte parchete, în timp ce numărul mic de personal nu este corespunzător pentru soluționarea acestora (15 în total, conform proiectului de lege).

Raportul Comisiei Europene, în cadrul Raportului MCV dat publicității la data de 13.11.2018, reține faptul că legile justiției modificate conțin o serie de măsuri care slăbesc garanțiile juridice privind independența sistemului judiciar, fiind de natură să submineze independența efectivă a judecătorilor și a procurorilor și, prin urmare, încrederea opiniei publice în sistemul judiciar. Reacțiile de contestare din partea sistemului judiciar și a societății civile s-au îndreptat în această direcție. Printre principalele dispoziții problematice se numără, în special crearea unei secțiuni speciale de urmărire penală pentru anchetarea infracțiunilor comise de magistrați. Modificarea nu corespunde recomandărilor MCV.

Potrivit art.11 din Constituția României, Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

România a aderat la Consiliul Europei (CE) ca urmare a deciziei de la 4 octombrie 1993, formulată prin Rezoluția nr. 37/1993 a Comitetului de Miniștri al CE. Aderarea la CE, organizație fondată pe principiile respectului pentru drepturile și libertățile fundamentale ale omului, pentru valorile democrației și ale statului de drept, a constituit o etapă obligatorie în promovarea demersurilor României de aderare la Uniunea Europeană (UE) și la Organizația Tratatului Nord-Atlantic (NATO).

Comisia de la Veneția reprezintă un organ consultativ al Consiliului Europei în chestiuni constituționale, fiind recunoscută pe plan internațional drept o instanță de reflectare independentă, care contribuie, în egală măsură, la diseminarea și dezvoltarea patrimoniului constituțional comun, jucând un rol unic în acordarea promptă a unor soluții constituționale pentru statele în tranziție, conform standardelor și bunelor practici în domeniu.

Executarea obligațiilor internaționale care rezultă dintr-un tratat în vigoare pentru un anumit stat revine tuturor autorităților statale, inclusiv Curții Constituționale. Dacă dispozițiile constituționale contravin tratatului, care face deja parte din ordinea juridică națională, revine tuturor autorităților statului obligația de a găsi soluții adecvate pentru a concilia acele prevederi ale tratatului cu Constituția (spre exemplu, prin interpretare sau chiar prin revizuirea Constituției), altfel responsabilitatea internațională a statului va fi angajată, cu toate consecințele care decurg din aceasta, inclusiv sancțiuni (a se vedea Comisia de la Veneția, Avizul interimar privind amendamentele la Legea constituțională federală privind Curtea Constituțională a Federației Ruse, par.47, CDL-AD (2016) 005). De asemenea manieră procedează cvasitotalitatea curților constituționale din statele membre ale Consiliului Europei ori chiar din afara acestuia (a se vedea, cu titlu de exemplu, Curtea Constituțională a Federației Ruse – cel mai recent, Hotărârea din 17 octombrie 2017 ori Curtea Constituțională din Azerbaidjan – Decizia din 29 octombrie 2010).

Recomandările formulate de Comisia de la Veneția nu sunt utile doar legiuitorului, în procedura parlamentară de elaborare sau modificare a cadrului legislativ, ci și Curții Constituționale, la efectuarea unui control de conformitate a actului normativ adoptat de Parlament cu Legea fundamentală, ținând seama de dispozițiile art.11 alin.(1) din Constituția României.

De asemenea, prin OG nr.46/1999 a fost aprobată participarea României la Grupul de state împotriva corupției (GRECO), instituit prin Rezoluția Consiliului Europei nr.(99)5 din 1 mai 1999, deoarece fenomenul corupției reprezenta și reprezintă în continuare o amenințare serioasă împotriva statului de drept, democrației, drepturilor omului, echității și justiției sociale, împiedicând dezvoltarea economică, punând în pericol stabilitatea instituțiilor democratice și bazele morale ale societății.

GRECO veghează la punerea în practică a angajamentelor statelor membre de a-și uni eforturile, de a-și împărtăși experiențele și de a acționa împreună în acest domeniu, prin intermediul unui proces dinamic de evaluare și presiune reciproce.

Rapoartele de evaluare sunt întocmai respectate de statele membre, în cadrul cooperării loiale și al evaluării reciproce dintre acestea. Spre exemplu, Curtea Constituțională a României face referire (Decizia nr.138/2008) la rapoartele GRECO în motivarea respingerii unor critici de neconstituționalitate. De asemenea, deseori, Parlamentul României a legiferat în dorința respectării concluziilor raportorilor GRECO. Inclusiv modificările aduse legilor justiției au avut un astfel de fundament, Comisia Specială Comună fiind creată și pentru ”punerea în acord a rapoartelor GRECO cu prevederile Codului penal și Codului de procedură penală (Raportul de evaluare a României privind incriminările, 3 decembrie 2010, pct. 23, 24, 111, 112; Raportul de conformitate privind România, 7 decembrie 2012, Regretul efectiv, caracterul total automat și obligatoriu al clauzei de nepedepsire a denunțătorului, pct. 34, 37-42; Al doilea raport de conformitate a României, 12 decembrie 2014, pct. 35-37, 40, 41), așa cum reiese din Hotărârea nr. 69/2017 privind constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru sistematizarea, unificarea și asigurarea stabilității legislative în domeniul justiției.

1. Neconstituționaliatatea disp. art. 883 alin. 2 lit. b din Legea 304/2004 care prevede următoarele:

”(2) Componența comisiei de concurs este următoarea:
– 3 membri judecători, care fac parte din Secția pentru judecători;
– Un membru procuror, care face parte din Secția pentru procurori și a funcționat la un parchet de grad de cel puțin parchet de pe lângă curtea de apel, desemnat de Secția pentru procurori.”

În primul rând, trebuie subliniat că membrii CSM au vot egal, fiind de esenţa acestei instituţii fundamentale a statului (art. 133 din Constituţie), indiferent de instanţele sau parchetele de la care provin, şi au competenţa de a decide, în condiţiille legii organice, cu privire la numirea în funcţii de conducere a judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre exemplu. Or, în măsura în care nu există astfel de impedimente în cazul numirii unor judecători în funcţii de conducere, nu este justificată obiectiv excluderea unor membri CSM din Comisia de concurs pentru proba constând în prezentarea unui proiect referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere din cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie. Aceeaşi situaţie este valabilă şi în privinţa procurorilor, din moment ce aceştia pot decide cu privire la numirea în funcţii de conducere a procurorilor la nivelul Parchetului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre exemplu, însă nu pot face parte din Comisia de concurs pentru numirea unui procuror-şef al unei secţii speciale din cadrul aceluiaşi parchet.

În al doilea rând, textul impune condiţia ca membrii CSM să fi „funcţionat” la instanţele menţionate, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României, deoarece sunt negate beneficiile gradului profesional obţinut în condiţiile legii.

2. Nelegalitatea selecției tuturor procurorilor care activează în present în secție.

Comisia desemnată pentru selectarea procurorului șef nu s-a constituit legal, nefiind desemnat și un membru CSM procuror conform disp. art. 883 alin. 2 lit. b din Legea 304/2004(vezi textul supra).

Art. II alin. 3 din OUG 90/2018 prevede că respectiva comisie de concurs își desfășoară activitatea în prezența a cel puțin 3 membri. Aceasta se referă la funcționarea și nu la constituire comisiei de concurs. Pentru a fi legal constituită, trebuie desemnați cei 4 membri. Pentru a funcționa legal este suficientă prezența a 3 dintre cei 4 membri desemnați. Ori, prin nedesemnarea unuia dintre membrii, suntem în prezența unei nelegale compuneri a comisiei, care în fapt are 3 membri în loc de 4, după cum prevede legea.

Comisia desemnată pentru numirea procurorilor în cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție nu s-a constituit legal nefiind desemnat în comisie un membru CSM procuror și nici desemnat legal procurorul-șef al Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție conform disp. art. 885 alin. 5 lit. a din Legea 304/2004 care prevede următoarele:

”(5) Concursul prevăzut la alin. (2) constă în:
Un interviu, transmis direct și ulterior arhivat pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, susținut în fața comisiei prevăzute la art. 883 (2) din care face parte de drept și procurorul șef secție.”

Din conținutul reglementării rezultă obligativitatea desfășurării anterioare a interviului pentru numirea procurorului-șef al Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție. Organizarea concomitentă a concursului pentru numirea procurorului-șef cu cel pentru numirea procurorilor în cadrul secției, face imposibilă legala compunere a comisiei prevăzută la art. 885 alin. 5 din Legea 304/2004.

3. Nelegalitatea preluării dosarelor de la DNA, DIICOT și PCA-uri.

Art. 881 generează eronat o suprapunere de competențe ale structurilor existente cu noile competențe atribuite Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, ceea ce poate genera o serie de dificultăți reale în buna desfășurare a activității acestor entități. Art. 881 din lege, care prevede că Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție „are competența exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile săvârșite de judecători și procurori, inclusiv judecătorii și procurorii militari și cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii”, a fost interpretat în sensul că noua secție va prelua din atribuțiile Direcției Naționale Anticorupție și din cele ale Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Interpretarea este eronată. Eroarea este generată de incapacitatea legiuitorului de a-și transpune voința în textul legii. Este de principiu că legea generală se aplică în orice materie și în toate cazurile, mai puțin în acelea în care legiuitorul stabilește un regim special și derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări speciale, care sunt prioritare față de norma de drept comun, ce în astfel de situații se aplică numai unde legea specială nu dispune. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că înlăturarea de la aplicare a legii generale ori de câte ori există o dispoziţie specială într-o materie dată, nu trebuie să fie expresă, fiind de la sine înţeleasă, întrucât este consecinţa directă a principiului specialia generalibus derogant (Decizia nr. 962 din 12 martie 2014 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie). Caracterul prioritar al normei speciale decurge din însăşi finalitatea adoptării ei, dovedind voinţa legiuitorului de a deroga de la legea de drept comun, prin prevederi de strictă interpretare şi aplicare.

LEGE nr. 24 din 27 martie 2000 republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede următoarele:

Articolul 15

(1) O reglementare din aceeași materie și de același nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special față de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie.

(2) Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie.

(3) Reglementarea este derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.

Lex posterior generalis non derogat legi priori specialis. Conform acestui principu, legea generală mai recentă nu are prioritate faţă de legea specială anterioară, dacă aceasta din urmă conţine reglementarea specială, iar legea mai nouă nu conţine o prevedere referitoare la aplicarea legii în timp. Totuși, în cazul de față, nu suntem în situația unei veritabile lex posterior, legea generală fiind Legea nr. 304/2004 și nu Legea nr.207/2018 care, conform articolului 62 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta (art.62: Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază).

Legea generală poate să modifice sau să înlăture incidenţa legii speciale numai când cuprinde prevederi exprese în acest sens. Legea nr.207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 nu cuprinde vreo dispoziție privind modificarea sau abrogarea articolulului 11 din OUG 78/2016 sau  a articolulului 13 din OUG 43/2002, astfel încât cele două dispoziții derogatoare cuprinse în respectivele legi speciale, rămân în vigoare în forma anterioară modificării Legii nr. 304/2004.

Astfel, reglementările aparent concurente sunt următoarele:

Legea 304/2004, Articolul 881:

(1) În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se înființează și funcționează Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție care are competența exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile săvârșite de judecători și procurori, inclusiv judecătorii și procurorii militari și cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.

OUG 78/2016, Articolul 11:

(1) Sunt de competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, indiferent de calitatea persoanei: (…)

(4) Procurorii specializați din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute la alin. (1).

OUG 43/2002, Articolul 13: 

(1) Sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 , cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în una dintre următoarele condiții: (…)

b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise de către: (…) judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Curții Constituționale; ceilalți judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; (…)

 (4) Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute la alin. (1)-(3). (…)

 (6) Urmărirea penală în cauzele privind infracțiunile prevăzute la alin. (1)-(3), săvârșite de militarii în activitate, se efectuează de procurori militari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, indiferent de gradul militar pe care îl au persoanele cercetate.

Astfel Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Direcția Naționale Anticorupție își păstrează competența, în cauzele în care sunt investigați magistrați pentru infracțiuni de competența celor două direcții, conform dispozițiilor articolulului 11 din OUG 78/2016, respectiv  a articolulului 13 din OUG 43/2002.  Articolul 88^1 din Legea 304/2004, din cauza modului defectuos în care a fost redactat, nu poate fi interpretat decât în sensul că Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, are competența exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile săvârșite de judecători și procurori, în cauzele în care competența aparține Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără a include cauzele în care competența aparține Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Direcției Naționale Anticorupție. De asemenea, urmărirea penală pentru infracțiunile săvârșite de judecători și procurori, în cauzele în care competența de judecată aparține curților de apel, va fi efectuată de către parchetele de pe lângă curțile de apel.

4. Obiective operaţionale pentru viitorul mandat, ținând cont de cele expuse mai sus. 
– Sistarea imediată a activității Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție ca urmare a constituirii nelegale a acesteia.
– Sistarea imediată a activității procuroriilor din cadrul secției ca urmare a procedurii vădit ilegale de desemnare.
– Restituirea dosarelor către parchetele de la care au fost preluate ilegal.
– Restituirea dosarelor nou formate către parchetele competente potrivit legii.
– Sesizarea unităților de parchet competente a efectua urmărirea penală față de procurorii din cadrul secției, care au comis infracțiuni în activitatea desfășurată în cadrul secției (de ex. efectuarea cercetărilor în cadrul dosarului „Timmermans”).

Bogdan Ciprian Pîrlog
Prim-procuror militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate