ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Hotărîrea Achmea

04.06.2019 | Doru BĂJAN
Abonare newsletter
Doru Băjan

Doru Băjan

Dispozitivul hotărîrii 

1. ”Articolele 267 și 344 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții cuprinse într-un acord internațional încheiat între statele membre, precum articolul 8 din Acordul privind promovarea și protecția reciprocă a investițiilor între Regatul Țărilor de Jos și Republica Federală Cehă și Slovacă, potrivit căruia un investitor din unul dintre aceste state membre, în cazul unui litigiu referitor la investiții în celălalt stat membru, poate introduce o procedură împotriva acestui stat membru în fața unui tribunal arbitral, a cărui competență acest stat membru s-a obligat să o accepte”. 

Articolul incriminat

2. Articolul 8 din Acord prevede:

”1) Orice diferend între o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante referitor la o investiție a acestuia din urmă este, în măsura posibilului, soluționat pe cale amiabilă.

2) Fiecare parte contractantă consimte prin prezentul Acord ca un diferend în sensul alineatului 1) al prezentului articolul să fie supus unui tribunal arbitral, în cazul în care nu a fost soluționat pe cale amiabilă în termen de 6 luni de la data la care una dintre părțile la diferend a solicitat soluționarea pe cale amiabilă a acestuia.

3) Tribunalul arbitral vizat la alin. 2) al prezentului articol este constituit pentru fiecare caz, după cum urmează: fiecare parte la diferend desemnează un arbitru, iar cei doi arbitri astfel desemnați aleg împreună un al treilea arbitru, resortisant al unui stat terț, care va fi președintele tribunalului. Fiecare parte la diferend își desemnează arbitrul în termen de două luni de la data la care investitorul a notificat celeilalte părți contractante decizia sa de a se supune diferendului unui tribunal arbitral, iar președintele este desemnat în termen de trei luni de la aceiași dată.

4) În cazul în care numirile nu au avut loc în termenele indicate mai sus, fiecare parte la diferend îl poate invita pe președintele Institutului de Arbitraj de pe lîngă Camera de Comerț din Stockholm să procedeze la numirile necesare. În cazul în care președintele este resortisant al unei părți contractante sau în cazul în care se află în imposibilitatea de a exercita funcția respectivă pentru orice alt motiv, vicepreședintele este invitat să procedeze la numirile necesare. În cazul în care vicepreședintele este un resortisant al unei păriți contractante sau se află, de asemenea, în imposibilitatea de a exercita funcția respectivă, membrul cel mai în vîrsta al Institutului de Arbitraj care nu are cetățenia unuia dintre părțile contractante este invitat să procedeze la numirile necesare.

5) Tribunalul arbitral stabilește propriul regulament de procedură în conformitate cu regulamentul de arbitraj al Comisiei Națiunilor Unite pentru Drept Comercial Internațional (UNCITRAL).

6) Tribunalul arbitral statuează în drept, ținînd seama în special, dar nu exclusiv, de: dreptul în vigoare al părții contractante în cauză; dispozițiile prezentului acord și ale oricărui alt acord relevant între părțile contractante; dispozițiile unor acorduri speciale cu privire la investiții; principiile generale ale dreptului internațional.

7) Tribunalul se pronunță cu majoritate de voturi; decizia sa este definitivă și obligatorie pentru părțile la diferend.

Trimiterea preliminară

3. O hotărîre preliminară, pronunțată în baza unei trimiteri preliminare, întemeiată pe articolul 267 TFUE, este determinată de situația juridică supusă analizei Curții de Justiție.

Prin hotărîrile pronunțate în soluționarea trimiterilor preliminare, Curtea de Justiție precizează sensul dispozițiilor dreptului primar și dreptului derivat, jurisprudența fiind încorporată la dispoziția interpretată.

4. În cazul Achmea este pusă în discuție existența legală a unui tribunal arbitral.

Litigiul arbitral dintre Achmea și Slovacia s-a desfășurat în două etape.

În primă fază a procedurii arbitrale, Slovacia a invocat excepția de necompetență a tribunalului arbitral, motivînd că urmare a aderării sale la Uniune, recurgerea la un tribunal arbitral este incompatibilă cu dreptul Uniunii. Este pronunțată o hotărîre arbitrală interlocutorie la 26 octombrie 2010 prin care este respinsă excepția. Cererea de anulare a hotărîrii introdusă în fața instanțelor germane de prim grad și de apel a fost respinsă.

Hotărîrea arbitrală interlocutorie prin care tribunalul arbitral și-a declarat competența, conform dreptului german aplicabil procedurii arbitrale în cauză, beneficia de autoritate de lucru judecat.

Prin Hotărîrea arbitrală din 7 decembrie 2012 Slovacia a fost obligată la plata de despăgubiri către Achmea.

Împotriva hotărîrii finale, Slovacia a introdus acțiune în anulare, motivînd că este contrară ordinii publice și că convenția de arbitraj, care a condus la această hotărîre, este de asemenea nulă și contrară ordinii publice.

Tribunalul Regional Superior din Frankfurt am Main a respins acțiunea.

Slovacia a formulat recurs la Curtea Federală de Justiție, care a formulat trimiterea preliminară.

5. Instanța germană, invocînd prevederile articolul18, 267 și 344 din TFUE, pune în discuție primatul dreptului Uniunii asupra TBI.

Motivarea din considerentele hotărîrii

6. Pentru a pronunța hotărîrea Achmea, Curtea de Justiție pleacă de la premisa că situația litigioasă dintre Achmea BV și Slovacia se regăsește reglementată în TFUE la libera circulație a capitalurilor.

Tribunalul arbitral, înființat potrivit prevederilor TBI intracomunitar, regulamentul de procedură arbitrală fiind UNCITRAL, la stabilirea dreptului aplicabil s-a pronunțat asupra dreptului unional, fără ca să poată exista un control asupra hotărîrii arbitrale în cadrul sistemului juridic al Uniunii. Tribunalul arbitral nu poate formula trimiteri preliminare către Curtea de Justiție.

Curtea de Justiție a încălcat competențele stabilite de dreptul primar

7. TUE și TFUE conțin 3 tipuri de referințe atunci cînd se referă la acte convenționale internaționale, respectiv ”tratatele”, ”acordurile” și ”convențiile”

”Tratatele” se referă exclusiv la TUE și TFUE, conform articolul1 din TUE.

”Acordurile” sunt cele încheiate de Uniune cu terțe tări sau organizații internaționale, conform articolelor 209, 216, 217 și 218 din TFUE. Ele fac parte din dreptul derivat și, în raport de competențele de încheiere, se aplică direct sau după ratificare în dreptul național al statelor membre.

Articolul 351 din TFUE se referă la ”convențiile” încheiate de statele membre pînă la 1 ianuarie 1958 sau, pentru statele membre aderente înainte de data aderării acestora, între unul sau mai multe state membre pe de o parte și unul sau mai multe state terțe pe de altă parte și reglementează raporturile dintre tratate și respectivele convenții.

În cazul ”convențiilor”, articolul 351 prevede că în măsura în care aceste covenții nu sunt compatibile cu tratatele, statul sau statele membre recurg la toate mijloacele corespunzătoare pentru a elimina incompatibilitățile constatate.

Adoptarea de către state a convențiilor se face corespunzător prevederilor Convenției de la Viena privind dreptul tratatelor.

Regularizarea convențiilor încheiate de statele membre cu prevederile tratatelor, obligație asumată, se poate cere de către Comisia Europeană, cu aplicarea procedurii prevăzute la articolele 258, 259 și 260 din TFUE.

În cazul Convențiilor încheiate de statele membre, Curtea de Justiție poate pronunța hotărîrii prin care să sancționeze neîndeplinirea de către statele membre a obligației notificate de regularizare a convențiilor cu tratatele, nu are competența de a se pronuța asupra efectelor convențiilor.

8. Potrivit articolul 267 din TFUE, Curtea de Justiție este competentă să se pronunțe cu titlu preliminar doar cu privire la interpretarea tratatelor, validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii.

Prevederea se aplică și acordurilor internaționale încheiate de Uniune.

9. Curtea de Justiție, conform articolul 273 TFUE, este competentă să se pronunțe asupra oricărui diferend dintre statele membre în legătură cu obiectul tratatelor, în cazul în care este sesizată cu privire la acest diferend în temeiul unui compromis.

În acest caz Curtea de Justiție, și în conformitate cu prevederile Convenției de la Viena privind dreptul tratatelor, pronunță o hotărîre arbitrală.

Nu cunosc de existența vreunei astfel de hotărîri arbitrale pronunțate de Curtea de Justiție.

10. Complementar articolul 273, este articolul 344 din TFUE, în conformitate cu care statele membre se angajează să nu supună un diferend cu privire la interpretarea sau aplicarea tratatelor unui alt mod de soluționare decît cele prevăzute de tratate.

Spre deosebire de articolul 273, solicitarea privind interpretarea tratatelor se poate face prin trimitere preliminară într-un litigiu în care una dintre părți este statul membru.

11. Articolul 345 TFUE prevede că tratatele nu aduc atingere regimului proprietății în statele membre, care rămîne un domeniu exclusiv al statelor membre.

Or, ceea ce se invocă în cele mai multe acțiuni arbitrale aflate pe rolul tribunalelor arbitrale ale CIRDI este tocmai încălcarea prevederilor TBI prin afectarea regimului proprietății.

Dacă Uniunea, prin tratate, nu are competențe în ceea ce privește regimul proprietății, Curtea de Justiție nu poate interzice acțiunile investitorilor străini împotriva statului gazdă, promovate conform TBI, pentru repararea prejudiciilor aduse proprietății.

12. Articolul 3 alineatul (5) din TUE prevede că în relațiile sale cu restul comunității internaționale, Uniunea contribuie la respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite.

Respectarea dreptului internațional nu se aplică însă între relațiile dintre Uniune și statele membre, acestea din urmă avînd doar obligația de loialitate față de Uniune, echivalentă unei vasalități în raport cu instituțiile Uniunii.

Statele membre sunt obligate să adopte orice măsură generală sau specială pentru a asigura îndeplinirea tuturor obligațiilor ce decurg din tratate, sau care rezultă din actele instituțiilor Uniunii, între acestea din urmă regăsindu-se și hotărîrile Curții de Justiție.

13. Hotărîrea Achmea reprezintă pentru Curtea de Justiție ”perla coroanei”, reușită în demersul constant de formare a unei ”noi ordini juridice”.

Prin această hotărîre, Curtea de Justiție își manifestă autoritatea și controlul, contrar tratatelor Uniunii și prevederilor dreptului cutumiar internațional, asupra unei părți din dreptul internațional public ce nu intră în sfera sa de competență, respectiv asupra unei părți din convențiile încheiate de statele membre, în cazul în speță TBI intracomunitare, sensul restrîns și TBI încheiate de statele membre cu state terțe, sensul larg.

Curtea de Justiție a pronunțat hotărîrea Achmea pentru că poate și nimic nu i se poate opune. Poate doar o revizuire a tratatelor.

Imunitatea de jurisdicție privind statele și bunurile lor produsă de hotărîre

14. Prin dezlegarea dată, în interiorul Uniunii, Curtea de Justiție a creat, de facto și nu de jure, o imunitate absolută de jurisdicție și imunitate absolută a bunurilor statelor membre, prin anularea jurisdicțiilor arbitrale stabilite în TBI încheiate între statele membre, jurisdicții prin care un investitor străin să poată obține repararea prejudiciului produs de statul gazdă prin săvîrșirea unui fapt internațional ilicit ce rezultă dintr-o încalcare a TBI.

Avocat Doru Băjan

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Hotărîrea Achmea”

  1. O hotărâre foarte previzibilă. Nu e vina lui CJUE că instituțiile UE implicate nu știu drept UE de bază.

    • Mă refer aici la Comisie:

      39. Și teza Comisiei ne atrage atenția în mod deosebit.

      40. Astfel, pentru o foarte lungă perioadă, teza instituțiilor Uniunii, inclusiv a Comisiei, consta în a declara că, departe de a fi incompatibile cu dreptul Uniunii, TBI‑urile erau instrumente necesare pentru a pregăti aderarea la Uniune a unor țări ale Europei Centrale și Orientale. Acordurile de asociere semnate între Uniune și țările candidate cuprindeau de altfel dispoziții care prevedeau încheierea de TBI‑uri între statele membre și țările candidate(41).

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week