Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că esențial pentru determinarea instanței competente teritorial este sediul unităţii ce are calitatea de reclamantă, iar nu sediul unităţii fără personalitate juridică, care acţionează ca mandatar al reclamantei, chiar dacă raportul de muncă s-ar fi derulat la sediul mandatarului. În speță, sediul reclamantei este în mun. Bacău (jud. Bacău), iar aceasta figurează în proces în calitate de reclamantă, calitatea de mandatar şi instituţia reprezentării neavând efecte juridice în planul competenţei, ele reprezintând mijloace procedurale prin care părţile înţeleg să figureze în proces, iar art. 269 alin. 2 C. muncii stabilește o competenţă teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată nici de alegerea reclamantului şi nici de dreptul comun în materie de competenţă teritorială. (Decizia nr. 1624 din de 3 mai 2018, pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție)