Secţiuni » Articole
ArticoleRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Rezerva succesorală a soțului supraviețuitor. Privire comparativă între dreptul român și maghiar (III)
04.06.2019 | Andreea SIMON

Andreea Simon

Andreea Simon

» Rezerva succesorală a soțului supraviețuitor. Privire comparativă între dreptul român și maghiar (I)
» Rezerva succesorală a soțului supraviețuitor. Privire comparativă între dreptul român și maghiar (II)

VI. Calculul rezervei și a cotității disponibile

Aici cel mai important rol îl joacă masa de calcul sau, altfel spus, masa succesorală,[1] care este baza oricărui calcul, la aceasta raportându-se fracțiunile reprezentând rezerva și cotitatea disponibilă.[2] Această masă succesorală se raportează la momentul morții.[3] La fel se întâmplă în ambele legislații: pentru a putea opera cu cotele stabilite de către legiuitor și a putea stabili în concret care este partea de moștenire a fiecărui succesor trebuie stabilită masa de calcul. Pentru a putea clarifica cât mai clar modalitatea de calcul în ambele legislații vom prezenta pe rând situația din fiecare stat, iar la urmă vom trage concluzia prin care să evidențiem asemănările și deosebirile dintre cele două sisteme de drept.

Dreptul român

Sediul legal al acestei operațiuni de calcul a masei succesorale se află prevăzut la art. 1091 NCC. Conform acestui articol pentru calcularea masei succesorale trebuie parcurși următorii pași:
1. Determinarea activului brut al moștenirii: se însumează valoarea bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii moștenirii.
2. Determinarea activului net al moștenirii: se scade pasivul succesoral din activul brut.
3. Reunirea fictivă: (se face doar pentru un calcul pe hârtie) la activul net se adaugă donațiile făcute în timpul vieții de către cel care lasă moștenirea.

Observăm că atunci când se stabilește masa de calcul la pasul nr. 3 se face reunirea donațiilor cu patrimoniul defunctului. Acest calcul ”pe hârtie” este necesar deoarece rezerva nu ocrotește pe cei îndreptățiți a o primi doar de legatele pe care de cujus le-ar face, ci și de donațiile pe care le face în timpul vieții, deci este important a nu confunda masa de calcul cu bunurile aflate în patrimoniul defunctului la momentul decesului.[4]

1. Stabilirea activului brut. Această operațiune presupune identificarea valorilor de natură patrimonială care aparțin defunctului la momentul decesului: drepturi reale, drepturi de creanță, drept de proprietate intelectuală[5]. Este important a preciza că aici trebuie să avem în vedere și bunurile de care de cujus a dispus prin testament, deoarece acestea se mai află în patrimoniul succesoral.[6] În schimb, nu vor intra aici bunuri cum ar fi drepturi viagere sau asigurări de viață,[7] ori fructele bunurilor succesorale culese după deschiderea succesiunii, pentru că acestea nu au aparținut niciodată defunctului. Evaluarea[8] acestor bunuri se va face conform art. 1091 alin. (1) NCC la data deschiderii succesiunii aceasta fiind valoarea relevantă care se va adăuga la masa succesorală. 

2. Stabilirea activului net. Prin această operațiune se va indica și scade din activul brut pasivul succesoral și sarcinile moștenirii.[9] Acest pas trebuie efectuat pentru a vedea dacă moștenirea este solvabilă sau nu și pentru a putea satisface creditorii, ei fiind prioritari moștenitorilor.[10] Prin datoriile moștenirii se înțeleg acele obligații patrimoniale ale defunctului, care indiferent de izvorul lor există în patrimoniul succesoral la data deschiderii moștenirii, inclusiv datoriile defunctului față de moștenitori[11]. Aici se includ datoriile defunctului care rămân în ființă și după data decesului său.[12] Prin sarcinile moștenirii se înteleg acele obligații care fără a fi existat în patrimoniul celui care lasă moștenirea se nasc în persoana moștenitorului la deschiderea moștenirii sau ulterior, independent de voința lui sau din voința lui. Aici se includ cheltuielile de înmormântare, cheltuieli necesare pentru parastase, cheltuielile necesare pentru administrarea și lichidarea moștenirii[13]. Important este a preciza că aceste cheltuieli trebuie suportate proporțional de către fiecare moștenitor în funcție de cota sa succesorală. Ce se întâmplă dacă după scăderea pasivului ajungem la un sold negativ? În acest caz activul net se va considera fictiv a fi egal cu 0 și la acest 0 se vor adăuga donațiile pe care le-a făcut de cujus în timpul vieții. Acest lucru a fost conturat și acceptat astfel deoarece dacă la activul brut s-ar adăuga donațiile făcute de defunct în timpul vieții am ajunge la o situație de neacceptat prin care donatarii ar fi cei care ar suporta pasivul moștenirii. Această idee ar fi inacceptabilă deoarece gajul creditorilor se întinde asupra bunurilor aflate în patrimoniu și nu asupra acelora care au ieșit deja legal și definitiv din acesta.[14]

3. Reunirea fictivă. În cadrul acestei operațiuni se reunesc, doar fictiv, pentru calcul, donațiile făcute în timpul vieții de cel care lasă moștenirea. Aceasta își are esența în a vedea dacă a fost depășită sau nu cotitatea disponibilă. Sunt supuse reunirii fictive toate donațiile fără a excepta nici cele făcute către moștenitori (rezervatari sau nu), deoarece rezerva are caracter de ordine publică iar voința donatorului nu poate trece peste aceste norme.[15] Însă trebuie ținut cont de faptul că sunt anumite gratuități care nu sunt supuse reunirii fictive conform art. 1091 alin. (3) NCC: darurile obișnuite, donațiile remuneratorii și în măsura în care nu sunt excesive nici sumele cheltuite pentru întreținerea sau dacă este cazul formarea profesională a descendenților, a părinților sau a soțului supraviețuitor, și nici cheltuielile de nuntă.

În legislația noastră, în cadrul reunirii fictive, o problemă interesantă este ridicată de prezumția de donație prevăzută la art. 1091 alin. (4) NCC. Conform acestui articol, dacă defunctul face o înstrăinare cu titlu oneros către un descendent, ascendent privilegiat sau soț supraviețuitor cu rezerva uzufructului, uzului, abitației sau cu întreținere pe viață sau rentei viagere, această înstrăinare este considerată o donație dacă descendentul, ascendentul privilegiat sau soțul supraviețuitor nu a consimțit[16] la acea înstrăinare[17]. Această prezumție operează doar în favoarea rezervatarilor și ea este instituită pentru ca defunctul să nu aibă posibilitatea de a favoriza pe niciunul din cei menționați printr-o donație deghizată.

O problemă care se ridică în cazul acestei prezumții este: ce se întâmplă dacă una din persoanele menționate își dă consimțământul dar cealaltă care ar fi beneficiara prezumției nu își dă acordul. Spre exemplu: există 3 descendenți din care unul este cel care încheie un contract de rentă viageră cu tatăl său, iar unul din frați își dă acordul, iar celălalt nu știe nimic de această înstrăinare. În acest caz cel care nu și-a dat acordul poate să invoce prezumția de donație în favoarea sa[18] deoarece consimțământul celui care l-a dat nu poate suplini pe a aceluia care nu a fost de acord cu această operațiune. Astfel, efectul invocării art. 1091 alin. (4) NCC va fi de anihilare a consimțământului descendentului în cazul în care se dovedește că într-adevăr a fost vorba de o donație și nu de un act de înstrăinare cu titlu oneros, iar pe lângă aceasta bunul va fi readus la masa de calcul în vederea reîntregirii acesteia.[19] Trebuie însă să avem în vedere art. 1150 alin. (1) lit. b) NCC conform căreia această donație va fi scutită de raport și astfel va fi supusă reducțiunii doar în cazul în care depășește cotitatea disponibilă reducând rezerva celor îndreptățiți la a o primi. Dar ce se întâmplă în cazul în care bunul supus înstrăinării prezumate fictive este coproprietatea în devălmășie a soților? Se poate prezuma ca unul din ei să înstrăineze către un moștenitor rezervatar doar cota lui parte din acest bun? Conform unei decizii a tribunalului, acest lucru nu este posibil deoarece până la momentul partajului ei nu dețin nici măcar o cotă parte ideală, având un drept indiviz, astfel este imposibilă înstrăinarea propriei cote din acel bun.[20]

Dreptul maghiar

În legislația maghiară, masa succesorală, conform art. 7:80 din UPtk, se calculează prin două operațiuni. În primul rând trebuie stabilit patrimoniul succesoral negrevat de datorii și sarcini (operațiune care se confundă cu stabilirea activului net din legislația română). Aici în primul rând se vor însuma valorile bunurilor aflate în patrimoniul succesoral din care se vor scădea datoriile și sarcinile moștenirii[21]. În UPtk se precizează expres faptul că legatele și sarcinile[22] nu se vor scădea ca și datorii ale moștenirii deoarece acestea trebuie executate doar după primirea rezervelor de către cei îndreptățiți, aceste aspecte fiind expres prevăzute la art. 7:94 din UPtk[23].

În al doilea rând, are loc o operațiune care este similară reunirii fictive din dreptul român: astfel, la patrimoniul succesoral negrevat de datorii și sarcini se vor adăuga donațiile făcute de defunct în timpul vieții. Acestea vor mări doar masa succesorală a acelor moștenitori care beneficiază de proprietate deplină și nu doar de uzufruct.[24] Conform art. 7:81 alin. (1) următoarele donații vor fi excluse de la reunire: donațiile mai vechi de 10 ani, acele donații care au fost făcute înainte ca rezervatarul să fi dobândit această calitate, donațiile care nu depășesc valoarea obișnuită a liberalităților inter vivos[25], cheltuielile de întreținere pentru soțul supraviețuitor și descendenți, donații făcute cu scopul de întreținere pentru terțe persoane care erau dependente de acest ajutor în măsura în care acestea nu depășesc valoarea unei întrețineri de bază, pentru viața de zi cu zi.

Dintre donațiile menționate la art. 7:81 UPtk, unele necesită a fi detaliate. În primul rând este important a vedea ce se întâmplă cu donațiile care au fost făcute înainte ca rezervatarul să fi dobândit această calitate. În legislația maghiară această prevedere este una particulară, bazându-se pe principiul ordonării[26], foarte diferită de ceea ce cunoaștem în legislația română. Aceste donații pun probleme doar în raport cu descendenții și soțul supraviețuitor având în vedere că defunctul nu poate face donații înainte de a se fi născut, ascendenții privilegiați având calitatea de moștenitori rezervatari chiar de la data nașterii lui de cujus.

Astfel, în cazul soțului supraviețuitor aceste donații sunt cele care au fost făcute înainte de a se fi încheiat căsătoria. În cazul descendenților depinde de anumite momente: în cazul descendentului din afara căsătoriei este momentul recunoașterii paternității, în cazul descendentului din căsătorie este momentul conceperii, iar în cazul descendentului adoptat este momentul încheierii adopției.[27] Ca și o consecință al acestor momente diferite ale donațiilor putem avea mase succesorale diferite față de anumiți rezervatari.

Exemplu:
– Prima donație
– Căsătorie
– A doua donație: 200 lei
– Concepere descendent
– A treia donație: 200 lei
– A patra donație: 100 lei

În cazul în care prima dată defunctul a făcut o donație iar ulterior s-a căsătorit, masa succesorală conform căreia se va stabili rezerva soțului supraviețuitor nu va cuprinde prima donație. Însă dacă după căsătorie el încheie o altă donație și după aceasta concepe un copil cu soțul, masa succesorală a soțului supraviețuitor și a descendentului va fi diferită: masa succesorală a soțului supraviețuitor va cuprinde donația făcută în timpul căsătoriei de către defunct, însa cea a descendentului nu, ea fiind făcută înainte de conceperea lui. Și după aceasta defunctul poate face donații, dar acestea vor intra și în masa succesorală a descendentului.

Astfel, observăm cum masa succesorală a descendentului va fi mai mică având în vedere că el nu va mai cuprinde prima donație, iar patrimoniul defunctului fără donații (care este diminuată din cauza donațiilor) va fi valoarea de bază a masei succesorale a acestuia, pe când în cazul soțului supraviețuitor valoarea masei succesorale va fi mai mare având în vedere că va cuprinde și prima donație.

Este important a menționa cum prin această prevedere nu se încearcă egalizarea situației descendenților, norma legală neprotejând copii dintr-o căsătorie subsecventă sau copii care se nasc mai târziu,[28] lăsând la latitudinea lui de cujus administrarea patrimoniului său în ceea ce privește posibilitatea de a face liberalități[29]. Pe lângă acestea, dispoziția legală are ca obiectiv să dea relevanță masei succesorale față de partea de rezervă care îi va rămâne descendentului, fixând momentul de la care defunctul trebuia să se gândească la soarta patrimonială a descendentului în cauză.[30]

Concluzie: Din prezentarea calculului masei succesorale din cele două sisteme de drept se conturează anumite asemănări și mai multe deosebiri.

Ca și asemănări putem observa că operațiunile de calcul care trebuie parcurse sunt aceleași, deși au denumiri diferite, logica lor este aceeași: prima dată se stabilește un activ brut, după care din acestea se scad datoriile și sarcinile succesiunii rezultând activul net, după care vom avea o anumită reunire fictivă. Din aceste operațiuni observăm că la primele două nu avem deosebiri substanțiale, în mare parte bunurile care se adună ca și activ și datoriile și sarcinile care se scad ca și pasiv sunt aceleași. Deosebirile și evidenta diferență dintre concepții intervine în cazul reunirii fictive.

În ceea ce privește reunirea fictivă, prima dată putem vedea o concepție foarte diferită de cea a legiuitorului român: în legislația ungară nu are loc o egalizare a situațiilor descendenților de vârste diferite. Ce înseamnă acest lucru? Conform principiului ordonării din legislația ungară, este posibilă situația în care descendenții să nu primească aceeași rezervă, dacă această calitate nu li s-a născut în același timp, deoarece legiuitorul ungar, în primul rând ține cont de posibilitatea defunctului de a administra și a dispune de propriul patrimoniu. Nu îl ”taxează” prin reunirea fictivă a donațiilor pe care le-a făcut înainte de a avea descendenți, când nu avea posibilitatea de a ști că va trebui să se îngrijească și de situația patrimonială a acestora. Ba chiar se poate ivi și posibilitatea în care mama copiilor să aibă o rezervă mai mare decât propriul copilm cele menționate mai sus fiind aplicabile și soțului supraviețuitor.

În al doilea rând, putem observa că legiuitorul maghiar a înțeles a da o stabilitate mult mai mare donațiilor vechi făcute de defunct decât le conferă legiuitorul român, lucru care afectează masa succesorală și implicit rezerva celor îndreptățiți la ea. Astfel, în dreptul maghiar nu se vor include în masa de calcul donațiile mai vechi de 10 ani pe când în sistemul de drept român indiferent de vechimea lor toate donațiile trebuie reunite fictiv. În opinia mea, în această privință norma de drept din Ungaria este net superioară celei române având în vedere că nu numai dă o stabilitate donațiilor, dând efect caracterului definitiv al acestor liberalități, ci oferă și o stabilitate însuși circuitului civil. Nu este echitabil ca în cazul în care rezerva succesorilor este afectată de o donație făcută înainte cu 30 de ani de exemplu, sau poate chiar mai mult, vechime calculată de la data deschiderii moștenirii, ca aceasta să fie redusă pentru că s-ar putea ca această anihilare a ei să aibă consecințe foarte negative asupra stabilității circuitului civil având în vedere că bunul donat s-ar putea să fi trecut deja prin mâinile mai multor proprietari ori contravaloarea primită să fi fost cheltuită de beneficiarul liberalității cu mult timp în urmă. Donatarul nu avea posibilitatea să prevadă că el va trebui vreodată să returneze acel bun pentru a reîntregi rezerva moștenitorilor donatorului. Astfel în legislația noastră putem spune că se produce chiar într-un anumit grad o ”indisponibilizare” a bunului donat deoarece donatarul nu va ști niciodată când va avea loc deschiderea succesiunii donatorului și dacă va fi cazul sau nu să returneze bunul pentru o eventuală reîntregire a rezervelor succesorilor. Mai notăm și faptul că legiuitorul maghiar nu face diferență nici dacă donația este supusă raportului sau nu, ci important este dacă au trecut sau nu 10 ani de la data încheierii ei.

În ultimul rând, evidențiem diferența prin care legiuitorul maghiar îi dă posibilitatea defunctului de a face acte de caritate prin întreținerea unei persoane care nu are această posibilitate, fiind în nevoie și traiul de zi cu zi depinzând de ajutorul oferit de de cujus. Acest lucru nu ar fi posibil în legislația noastră astfel și prin acest fapt se poate întări că viziunea legiuitorului ungar este de a conferi o libertate mult mai mare defunctului de a dispune după propria voință de bunurile sale.

Concluzii

După prezentarea dreptului de rezervă al soțului supraviețuitor, în ambele legislații observăm cum două state diferite, două state care au în comun aspecte istorice, pot avea o viziune foarte diferită în ceea ce privește un domeniu al dreptului, în cauză fiind dreptul succesoral și poziția soțului supraviețuitor în cadrul acesteia.

Am văzut puțin din istoria acestui drept în ambele legislații și conturarea drepturilor succesorale legale ale soțului supraviețuitor în ambele sisteme: în România până la Legea nr. 314/1944 pentru drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor acesta practic nu avea niciun drept asupra patrimoniului succesoral lăsat de soțul său decedat. Astfel, am văzut cum prin această lege el a fost catapultat în prim planul moștenirii, primind drepturi de o largă întindere, astfel România ajungând în ”topul” celor mai moderne țări în ceea ce privește domeniul dreptului succesoral. În Ungaria soțul supraviețuitor a primit mai multe drepturi încă din anul 1861, de la actul ”Ideiglenes Törvénykezési Szabályok” (Reguli temporare de legiferare), însă marea majoritate au fost drepturi de uzufruct și am văzut cum aceste drepturi au fost reformate treptat ajungându-se la situație de astăzi reglementată de UPtk, prin care soțul supraviețuitor beneficiază de drepturi de moștenire în deplină proprietate chiar și în concurs cu descendenții.

În continuare, am văzut cum diferă chiar caracterul de bază al rezervei în cele două legislații: în România rezervatarii sunt considerați succesori ai defunctului, rezerva fiind un drept de moștenire iar în antiteză cu aceasta, în legislația maghiară, rezerva are un caracter obligațional din care se deduce că cei îndreptățiți la a o primi au situația unor creditori ai moștenirii, totuși ei nefiind prioritari altor creditori ai defunctului conform art. 7:94 UPtk. Un efect important ce îl deducem este că în legislația română rezervatarii vor trebui să primească dreptul de rezervă în natură din patrimoniul defunctului, în timp ce în legislația maghiară rezervatarii vor putea fi plătiți și prin echivalent.

În continuare, am parcurs asemănările și deosebirile în ceea ce privește dreptul de rezervă al soțului supraviețuitor în cazul în care vine la moștenire singur sau în concurs cu alți rezervatarim evidențiind diferențele cele mai importante dintre cele două legislații, cum ar fi prezența din dreptul maghiar al unei succesiuni anomale, numită succesiune lineară, sau situația concursului între soțul supraviețuitor și ascendenții privilegiați, unde am evidențiat cum diferă viziunile celor doi legiuitori: în dreptul român ascendenții întotdeauna au avut un statut bine fixat în domeniul succesiunilor, fiind prioritari soțului supraviețuitor. În comparație cu aceasta, în legislația maghiară legiuitorul a dat de înțeles că după căsătorie în viața defunctului soțul supraviețuitor devine poate mai apropiat lui de cujus decât ascendenții privilegiați, având obligații față de acesta și această viziune se poate observa în evoluția reglementării și în dispozițiile de astăzi: în RPtk în concurs cu soțul supraviețuitor ascendenții nu moșteneau din averea defunctului decât pe calea moștenirii lineare. În UPtk legiuitorul a decis totuși să le confere un minim drept de moștenire în deplină proprietate în concurs cu soțul supraviețuitor. În final am ajuns a deprinde modalitatea de calcul a masei succesorale pentru a putea înțelege chiar mai bine funcționarea drepturilor de rezervă în cadrul ambelor sisteme de drept.

Privirea comparativă a  celor două sisteme de drept ne ajută să observăm și să analizăm care sunt atuurile și care sunt dezavantajele unei reglementări, putându-ne ghida după normele străine și a ”împrumuta” viziuni care sunt benefice și în cadrul propriei legislații. Prin comparația dreptului de rezervă din cele două sisteme de drept supuse analizei, în opinia mea următoarele chestiuni ar necesita o schimbare de lege ferenda. Consider că poate cel mai important dintre acestea este nevoia de o schimbare în ceea privește masa succesorală și donațiile care sunt incluse în masa succesorală: astfel am observat cum legiuitorul maghiar a dat o stabilitate semnificativă donațiilor mai vechi de 10 ani, ele fiind excluse de la reunirea fictivă, prin aceasta fixând și stabilitatea circuitului civil. Pe lângă acestea, per ansamblu, consider că este tot un aspect pozitiv încrederea acordată defunctului de către legiuitorul maghiar prin larga prerogativă de a dispune de propriile bunuri prin liberalități, încredere care greu își găsește locul în cadrul moștenirii reglementate de legiuitorul român.

Având în vedere cele prezentate mai sus, putem concluziona că dreptul succesoral deși a avut întotdeauna propria lui stabilitate în cadrul fiecărui sistem de drept, totuși a avut un punct care a fost întotdeauna schimbător în funcție de societate și viziunea de moment asupra familiei: acest punct fiind chiar soțul supraviețuitor. De la excluderea lui totală din familie, excludere privită din prisma dreptului succesoral desigur, am ajuns ca el să primească un loc bine meritat în cadrul devoluțiunii moștenirii fixându-se drepturile acestuia, astfel începând ca și acestea să primească stabilitatea caracteristică dreptului succesoral.


[1] Conform profesorului Dan Chirică, contrar opiniei profesorului Deak, aceste două noțiuni nu se confundă: masa succesorală ar cuprinde doar bunurile care sunt la momentul decesului în patrimoniul defunctului, iar masa de calcul cuprinde și donațiile care se reunesc fictiv cu activul net. Dan Chirică, Drept civil. Succesiuni și testamente, ed. Rosetti, București 2003, pag. 324.
[2] Mai multe detalii: Francisc Deak, Romeo Popesc, Tratat de drept succesoral vol II, ed. Universul Juridic, București 2014, pag. 287.
[3] Judecătoria Mangalia, Sentința civilă nr. 544/C din data de 11.03.2008.
[4] Francisc Deak, Romeo Popesc, Tratat de drept succesoral vol II, ed. Universul Juridic, București 2014, pag. 288, Dan Chirică, Drept civil. Succesiuni și testamente, ed. Rosetti, București 2003, pag. 324.
[5] Aceste drepturi prezintă o problemă specială în cadrul devoluțiunii succesorale. Pentru mai multe detalii a se vedea: Francisc Deak, Romeo Popesc, Tratat de drept succesoral vol II, ed. Universul Juridic, București 2014, pag. 290-294.
[6] Ibidem, pag. 289.
[7] Acestea conform art. 2230 NCC vor intra în patrimoniul succesoral doar în cazul în care asiguratorul nu a desemnat un beneficiar.
[8] Evaluarea este necesară pentru a putea determina dacă liberalitățile făcute de defunct se înscriu sau nu în limitele cotității disponibile. Dan Chirică, Drept civil. Succesiuni și testamente, ed. Rosetti, București 2003, pag. 326.
[9] Francisc Deak, Romeo Popesc, Tratat de drept succesoral vol II, ed. Universul Juridic, București 2014, pag. 294.
[10] Dan Chirică, Drept civil. Succesiuni și testamente, ed. Rosetti, București 2003, pag. 326, Ibidem, pag. 295.
[11] Francisc Deak, Romeo Popesc, Tratat de drept succesoral vol II, ed. Universul Juridic, București 2014, pag. 294.
[12] Dan Chirică, Drept civil. Succesiuni și testamente, ed. Rosetti, București 2003, pag. 326.
[13] Judecătoria Sinaia, Sentința civilă nr. 256 din data de 24.02.2011, Decizia civilă nr. 277/C/08.11.2011, Francisc Deak, Romeo Popesc, Tratat de drept succesoral vol II, ed. Universul Juridic, București 2014, pag. 294.
[14] Dan Chirică, Drept civil. Succesiuni și testamente, ed. Rosetti, București 2003, pag. 327.
[15] Francisc Deak, Romeo Popesc, Tratat de drept succesoral vol II, ed. Universul Juridic, București 2014, pag. 297, Operațiunea reunirii fictive a donațiilor la masa de calcul nu trebuie confundată cu raportul donațiilor, Dan Chirică, Drept civil. Succesiuni și testamente, ed. Rosetti, București 2003, pag. 328.
[16] Acest consimțământ echivalează cu recunoașterea sincerității acelei operațiuni, ibidem, pag. 335.
[17] Doar în cazul în care se rezervă unul din drepturile menționate la art. 1091 alin. (4) se va putea invoca prezumția de către moștenitorii rezervatari deoarece aceste prevederi sunt de strictă interpretare neputând fi extinse efectele sale. Judecătoria Iași, Sentința civilă nr. 4472 din 18.03.2009.
[18] Dan Chirică, Drept civil. Succesiuni și testamente, ed. Rosetti, București 2003, pag. 335.
[19] Judecătoria Iași, Sentința civilă nr. 4472 din 18.03.2009.
[20] Tribunalul București, decizia civilă nr. 1730/A din 12.12.2008.
[21] Acestea corespund cu cele din legislația română, din această cauză nu le vom detalia.
[22] Aceste sarcini în dreptul ungar în sensul lor de bază trebuie să fie cu caracter nepatrimonial însă de cele mai multe ori ele pot fi evaluate în bani. Vékás Lajos, Magyar polgári jog. Öröklési Jog, Eötvös József Könyvkiadó 2013, pag. 20.
[23] Acest aspect se poate deduce din caracterul obligațional al rezervei din dreptul ungar conform căreia rezervatarii sunt creditori ai moștenirii.
[24] Vékás Lajos, Magyar polgári jog. Öröklési Jog, Eötvös József Könyvkiadó 2013, pag. 135.
[25] Acestea pot fi calificate ca daruri manuale, cele două noțiuni fiind similare.
[26] Kecskés L. et al., Polgári jog. Bevezető és záró rendelkezések, az ember mint jogalany, öröklés jog. Az új PTK magyarázata, HVG-ORAC Lap-és Könyvkiadó Budapest, 2013, pag. 252.
[27] Vékás Lajos, Magyar polgári jog. Öröklési Jog, Eötvös József Könyvkiadó 2013, pag. 137.
[28] Masa succesorală a acestora putând fi diferite la fel cum se întâmplă în cazul ilustrat la exemplul de mai sus între soțul supraviețuitor și descendent
[29] Kecskés L. et al., Polgári jog. Bevezető és záró rendelkezések, az ember mint jogalany, öröklés jog. Az új PTK magyarázata, HVG-ORAC Lap-és Könyvkiadó Budapest, 2013, pag. 252.
[30] Ibidem, pag. 252.


Av. Andreea Simon


Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.