Monica Livescu: Avem nevoie de oameni care să inoveze pentru binele profesiei de avocat
4 iunie 2019 | Alina MATEI
Alina Matei
Monica Livescu
Alina Matei: Mulțumesc, stimată doamnă avocat Monica Livescu, pentru că aţi acceptat să acordaţi un interviu pentru cititorii JURIDICE.ro. În proximitatea unui congresului anual al avocaților, care sunt gândurile unuia dintre avocații membri ai Comisiei Permanente a UNBR la finalul unui mandat?
Monica Livescu: Vă mulțumesc și eu pentru invitația de a comunica în această modalitate cu cititorii JURIDICE.ro – cel mai apreciat site cu profil juridic din România! Întotdeauna sfârșitul unei etape ne îndeamnă la un necesar moment de reflecție: despre cele bune, despre cele mai puțin bune, ce învățăminte extragem din toate. După care se naște în mod firesc întrebarea: cum valorificăm aceste experiențe pentru viitor?
Alina Matei: Sunteți un avocat implicat activ de mulți ani în problemele profesiei. Cum vi se pare această activitate?
Monica Livescu: Este o activitate intensă, solicitantă, care necesită alocarea unui timp și energie considerabile…, dacă dorești cu adevărat să faci ceva bine pentru profesie. Se împlinesc în acest an 20 de ani de când sunt implicată în activitățile organelor profesiei de avocat, la diferite niveluri. Am fost pe rând delegat la congres, consilier de barou, decan, membru al Consiliului UNBR, membru al Comisiei Permanente. Dobândești un tip de experiență specifică rezultată din confruntarea directă cu problematica specifică activității administrativ-organizatorice și de politică profesională a unui barou, a unei uniuni profesionale. Este o activitate în parte la fel de ”nevăzută” ca munca avocatului în pregatirea dosarelor, implicând în realitate nu numai o serie de activități de pregătire a acestora prin lectura materialelor necesare dezbaterii ordinii de zi a ședințelor, ci și documentarea adiacentă necesară pentru a putea exprima opinii pertinente asupra problemelor dezbătute și mai ales pentru a putea lua decizii adecvate care privesc profesia în ansamblu. Iar dacă te dedici unor proiecte instituționale, atunci timpul alocat acestora însumează multe zeci, sute de ore, necontabilizate decât de familia care te-ar dori mai mult acasă.
Am cumpănit întotdeauna asupra votului exprimat în diversele probleme din poziția unui ”independent”, aleasă de colegi în ciuda sistemului ”liste” care funcționează de obicei în alegerea organelor profesiei.
După atâția ani de implicare în proiectele profesiei realizez tot mai mult că sistemul altor organizații profesionale ale avocaților – cum este cel francez – este mai bun, pentru că, în perioada exercitării unei funcții în organele profesiei (2 ani), avocații sunt suspendați din exercițiul profesiei. În acest mod pot fi dedicați total problemelor cu care se confruntă profesia. E nevoie de multă disponibilitate, dedicație, un timp important care, pentru noi, avocații practicieni, care trebuie să facem față și activităților avocațiale curente, e întotdeauna prea puțin. Dacă vrei să faci cu adevărat ceva pentru ceilalți confrați, în raport de nevoile reale care există, este nevoie să te ocupi exclusiv de problemele specifice atribuțiilor unui organ de conducere al profesiei.
Ședințele trimestriale ale consiliului UNBR se țin, de regulă, în zilele de sâmbătă, iar uneori și duminica, având în vedere că membrii consiliului au obligații profesionale ca avocați practicanți în restul săptămânii. Am auzit unele voci mirate că se lucrează sâmbăta la consiliile UNBR. Da, se lucrează și încă până seara, cu o durată de până la 10 ore atunci când discutarea multiplelor probleme o impune. Efortul personal de participare la ședințe al fiecăruia dintre membrii consiliului este mult mai mare pentru colegii din țară, fiind dublat de efortul de deplasare la București. Cred ca fiecare avocat ar trebui să cunoască, să perceapă această muncă a reprezentanților lor, așa cum este de fapt.
Alina Matei: Sunteți în al 4-lea an de mandat în Comisia Permanentă a UNBR. Cum apreciați această activitate ?
Monica Livescu: Au fost multe lucruri și proiecte bune la care am participat activ și de care sunt mulțumită, precum și destule aspecte pe care le consider încă neîmplinite, neterminate sau necesitând o altă abordare în viitor pentru a răspunde în mai mare măsură nevoilor, așteptărilor, aspirațiilor avocaților, menirii lor și recunoașterii acestora de către societate.
Alina Matei: Unele hotărâri sau poziții ale UNBR au fost criticate de avocați și au generat ample dezbateri pe grupurile de socializare ale avocaților. Cum apreciați aceste opinii și percepții ale avocaților exprimate în spațiul public cu privire la activitatea UNBR?
Monica Livescu: Cunosc aceste dezbateri, de cele mai multe ori critice ale confraților. Este uneori frustrant – pentru mine cel puțin – să citesc pe site-uri cu profil juridic și pe rețele de socializare tot felul de remarci negative generalizatoare la adresa ”conducerii” profesiei, tratată într-o manieră generică și depersonalizată, chiar și atunci când, de fapt, ar putea fi personalizată. Urmăresc atent astfel de dezbateri pentru că mi se pare important să fiu conectată la acest ”puls” al profesiei, exprimat în maniera specifică site-urilor de socializare ale avocaților. Le cer scuze colegilor de pe aceste grupuri de avocați că, deși personal le-am împărtășit uneori părerile, nu am putut să interacționez în aceste dezbateri, datorită unei obligații de rezervă necesare atunci când faci parte într-un organism colegial de conducere. Am considerat că modul cel mai adecvat de a milita pentru adoptarea unor decizii corecte, care să răspundă cât mai mult intereselor și nevoilor avocaților, este să susțin aceste opinii în cadrul Consiliului UNBR și Comisiei Permanente.
Doar că democrația instituțională specifică UNBR funcționează uneori într-o manieră dirijată, pornind de la sistemul de alegere tip ”listă de partid”. Și atunci votul meu și al altor colegi care împărtășesc aceleași opinii nu sunt suficiente pentru a genera o anumită decizie sau poziție publică, care ar corespunde, poate, într-o măsură mai mare, viziunii mai largi a corpului profesional. De aceea consider că este dezastruos pentru profesie să se continue un astfel de sistem de alegeri după modele de ”partid”, care distruge orice inițiativă, orice creativitate și inovație care nu vine pe ”directiva de partid”. Observarea vieții politice românești confirmă că este o abordare dăunătoare, oamenii ajungând să nu mai aibă încredere în cei aleși astfel, care, de cele mai multe ori, sunt aceleași măști. De aceea, cred că până nu se va schimba acest tip de abordare în structurile profesiei, se va menține o ”încremenire în proiect” care nu va fi niciodată benefică intereselor reale ale membrilor profesiei. Alegerile desfășurate la nivelul barourilor ar putea aduce în noul consiliu, ce va fi ales la acest congres pentru următorii patru ani, energii creatoare ale colegilor nou aleși. Pe de altă parte, colegii care au experiența mandatelor anterioare ar trebui să nu mai repete greșelile trecutului și să mizeze pe o schimbare reală a Uniunii, care să crească încrederea în viitorul profesiei.
De asemenea, trebuie să ne punem problema identificării resorturilor interne ale dezinteresului, apatiei și neimplicării pe care le manifestă mulți colegi atunci când e vorba de participarea la adunările generale, la proiecte profesionale.
Alina Matei: Cum s-ar putea îmbunătăți receptarea muncii organelor de conducere ale UNBR de către ”destinarii” hotărârilor organelor profesiei? Care ar fi rolul comunicării publice pe acest aspect ?
Monica Livescu: Susțin permanent necesitatea dezvoltării comunicării publice ca și cea a unei transparențe decizionale. Este loc întotdeauna pentru o mai bună comunicare publică și transparență. Astfel, poate ar fi mai puține ”pietre aruncate” nemeritat asupra entității numite ”UNBR”, percepută abstract și de cele mai multe ori într-o notă negativă, din păcate, de mulți dintre colegi, fără a observa și multele lucruri pozitive prin care s-a ”construit” instituțional în ultimii ani.
Este de apreciat că în ultimii ani s-a simțit faptul că UNBR a dezvoltat un departament de comunicare, coordonat de o colegă avocat care are și experiență de jurnalist. O bună comunicare ține însă, în mod esențial, în primul rând de decizia de a comunica instituțional. Din această perspectivă, poate că nu au fost identificate cele mai bune mijloace de comunicare între organele care conduc UNBR si corpul profesional al avocaților. Barourile au un rol foarte important in diseminarea informației, în condițiile în care se constată interesul scăzut al avocaților de a se informa de pe site-ul UNBR, aspect reflectat de numărul mic de vizualizări ale unor informații. Deși site-ul UNBR este într-o permanentă actualizare și modernizare, este încă insuficient accesat, ceea ce obligă la identificarea altor mijloace de comunicare cu avocații cărora li se adresează, adaptate vremurilor si tehnologiilor actuale. Apreciem implicarea JURIDICE.ro în diseminarea informațiilor ce apar pe site-ul UNBR și sunt astfel mai ușor distribuite către cei interesați.
Am propus la un moment dat Comisiei Permanente crearea paginii UNBR pe site-urile de socializare, în condițiile în care informația circulă mult mai ușor în aceste medii on-line. Acestă idee, care nu făcea decât să urmeze drumul și deschiderea spre comunicare, pe care le identificăm în cazul altor barouri europene sau uniuni ale avocaților din Europa, nu a fost însă agreată de conducerea executivă, datorită unei atitudini refractare cu privire la aceste mijloace de promovare și diseminare a informațiilor în spațiul on-line.
Poate că în viitor această percepție eronată se va schimba, întrucât informațiile privind activitatea, problemele și preocupările corpului profesional al avocaților este necesar să fie cunoscute în egală măsură nu numai de avocați, ci și de magistrați și de întreaga societate. O bună interacțiune dintre avocați și magistrați, coroborată cu o percepție corectă de către întregul sistem judiciar precum și din partea cetățenilor a rolului avocaților în cadrul procedurilor judiciare, ar asigura o eficiență a acestora în beneficiul tuturor și mai ales de beneficiarul final al acestora – justițiabilul.
Alina Matei: Cum se descurcă o femeie-avocat într-un organ de conducere al profesiei de avocat?
Monica Livescu: Nu e ușor! Deși femeile sunt majoritare numeric în cadrul profesiei de avocat, este surprinzător cum la nivelul conducerii Uniunii avem o reprezentare mai redusă. Poate că femeile din profesie nu susțin candidații femei, așa cum par sa facă bărbații între ei. Nu este însă cazul să dezvolt acum acest subiect, deși poate că ar merita o analiză mai amplă sub forma unui studiu de ansamblu privind ”Femeia avocat în România”. Ar fi util să facem o analiză cu privire la problemele specifice ale femeilor avocat, cu privire la modul în care, într-o profesie ca cea de avocat, în care munca nenormată este la ordinea zilei, femeile avocat reușesc să îmbine munca specifică cu cea dedicată familiei și, în special, cea dedicată copiilor.
Este o dorință încă neîmplinită de a realiza și acest studiu, așa cum, de-a lungul anilor, am fost preocupată să fac diverse studii sociologice cu privire la profesia de avocat, cum au fost cele privind ”Avocatura și mediul de afaceri” și cel privind ”Opinii, preferințe și exigențe profesionale ale magistraților privind activitatea avocațială”.
Revenind la întrebarea dvs., atunci când am fost aleasă de colegii membri ai Consiliului UNBR în această demnitate profesională cred că nu a contat că sunt femeie, ci doar modul în care mi-am îndeplinit ani la rândul îndatoririle de consilier al UNBR, modul cum m-am implicat în proiectele pe care le-am considerat utile profesiei de avocat.
Unul din proiectele la care am contribuit și care mi-a dat o mare mulțumire sufletească a fost cel având ca obiect aplicarea Avizului 16 (2013) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, derulat în 2014-2015 de UNBR în colaborare cu reprezentantul României la CCJE, dna Rodica Aida Popa, cu CSM, barourile și Curțile de Apel din întreaga țară.
Experientța extraordinară a proiectului a fost reflectată de altfel și de JURIDICE.ro prin transmiterea conferințelor în cadrul secțiunii Interprofesional gazduită de JURIDICE.ro A fost o experiență acumulată în cele 8 conferințe regionale la care au participat un număr de 537 avocați și 311 magistrați și redactarea concluziilor Raportului final referitor la fundamentarea continuării Proiectului, întocmit pe baza dezbaterilor și chestionarelor distribuite participanților.
Una din neîmplinirile acestui mandat o consider insuficienta voință decizională a conducerii executive a UNBR de a pune în practică măsurile instituționale rezultate din concluziile acelei prime etape a proiectului și solicitarea cu fermitate a continuării lui. Nu pot nega și existența altor inerții instituționale ale celor cu care ar trebui să colaborăm instituțional în punerea în aplicare a măsurilor care să genereze o altă relaționare avocați – magistrați.
Este regretabil că încă nu se înțelege de către magistrați necesitatea respectării muncii și timpului avocaților, dar și al justițiabililor, prin stabilirea unor calendare orare ale ședințelor de judecată.
Problema sistemică a cenzurării nejustificate și arbitrare a onorariilor de către unii magistrați este o altă problemă care rămâne o constantă pe agenda discuțiilor dintre corpul avocaților si al magistraților.
Sunt doar două dintre elementele cele mai neplăcute cu care se confruntă colegii avocați în activitatea cotidiană și care confirmă că trebuie militat în continuare pentru respectarea unor drepturi elementare ale avocaților, prin toate mijloacele instituționale.
Orice proiect de transpunere în practică a recomandărilor Avizului (2013) 16 al CCJE trebuie să continue, pentru că desfășurarea actului de justiție într-un climat cât mai armonios și fără tensiuni interprofesionale – bazat pe comunicarea corectă interprofesională si formare profesională comună – poate conduce la îmbunătățirea imaginii justiției în ansamblul ei.
Semnarea CARTEI INTERPROFESIONALE A JUDECĂTORILOR, PROCURORILOR ŞI AVOCAŢILOR ROMÂNI în septembrie 2015, a reprezentat o confirmare a eficienței primei etape a Proiectului, dar proba relațiilor reale dintre magistrați și avocați se dă în fiecare zi în sălile de ședință și ea nu este, din păcate, în concordanță cu recomandările și dezideratele din Avizul 16 și nici cu cea din Cartă.
Or, cât timp mai auzi într-o sală de ședință a unei instanțe de judecată, ca răspuns la solicitarea unui avocat de a se face o listă de priorități cu avocați și părți prezente – ”Unde scrie că trebuie să fac o astfel de listă!?” – realizezi că nu poți rămâne pasiv, că trebuie acționat în continuare pentru a se înțelege că nu aceasta este atitudinea corectă.
Am transmis acest deziderat în cadrul întâlnirilor instituționale anuale cu reprezentanții altor entități instituționale ale sistemului de justiție (Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Public). M-a bucurat faptul că există magistrați care înțeleg și ar dori să „miște” lucrurile. Este nevoie însă de multă perseverență și determinare pentru continuarea unor proiecte comune între magistrați și avocați, care să schimbe mentalități și atitudini, altfel, așa cum am mai spus-o, ceea ce s-a întâmplat până acum a fost doar o falie într-o banchiză de gheață, ce nu trebuie lăsată să se sudeze la loc, ci dimpotrivă.
Îmi doresc să avem în societate o percepție a avocaților așa cum o exprima un ministru al justiției în expunerea de motive a Legii pentru organizarea Corpului Avocaţilor, adoptată la 12 martie 1907, prezentată în Parlamentul României [2]: „misiunea advocatului este importantă atât ca factor în distribuirea justiţiei, cât şi ca, consilier în raport cu publicul. Advocatul dă justiţiei elementele hotărârilor sale şi infiltrează în public ideile sale. Un corp de avocaţi bine organizat este necesar atât pentru concursul ce trebuie să dea justiţiei, cât şi pentru influenţa ce el o exercită asupra moravurilor ţării”.
În egală măsură, cred că avocații și structurile lor de conducere trebuie să acționeze pentru a ridica profesia la rolul subliniat în expunerea de motive a Legii profesiei de avocat adoptată la 21 februarie 1923: „Advocaţii, prin rolul social și juridic ce îndeplinesc, prin autoritatea morală ce le dă puterea verbului pusă în slujba dreptăţii imanente şi a legilor positive, sunt chemaţi (…) să fie, pe lângă factori sociali şi de progres de primă importanţă, adevărate trupe de acoperire ale consolidării noastre naţionale şi juridice. Soli ai împăciuirii, (…) ei au chemarea de a linişti spiritele îngrijorate şi agitate, netezind calea dreptăţii şi mărind prestigiul judecaţilor.”
Stă în puterea fiecăruia dintre noi de a impune respectarea acestei misiuni a avocatului şi de a avea responsabilitatea viitorului, în scopul dezvoltării durabile a societăţii.
Alina Matei: Care sunt proiectele concrete în care v-ați implicat în mod special în cadrul Uniunii și care au fost concluziile acestora?
Monica Livescu: O primă provocare a fost de a coordona primul proiect european derulat de UNBR – “Active Charter Training through Interaction of National ExperienceS” (ACTIONES), finanțat de Comisia Europeană, Programul Drepturi Fundamentale & Cetățenie. Proiectul s-a derulat în perioada 1 noiembrie 2015 – 31 octombrie 2017 și a implicat judecători din 7 state europene, instituții academice și 9 instituții naționale de formare a magistraților. UNBR a fost singura entitate a avocaților din acest proiect european. În cadrul proiectului s-au analizat și selectat din jurisprudența internă cazurile relevante din perspectiva aplicării Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, circumscrise uneia dintre următoarele arii tematice: dreptul consumatorului, migrație, inclusiv dreptul la azil, non-discriminare, cooperare judiciară în materie penală, protecția jurisdicțională efectivă.
Proiectul a avut 5 sesiuni de formare la care au participat și avocații români, cu scopul de a îmbunătăți cunoștințele în ceea ce privește domeniul de aplicare și punere în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și de a promova potențialul pe care acest dialog judiciar îl prezintă pentru judecătorii și avocații naționali. Totodată, proiectul și-a propus să ofere răspunsuri la nevoile de mai sus prin elaborarea unui set de instrumente ușor de folosit, prin care practicienii din domeniul juridic se vor familiariza cu tehnicile de interacțiune juridică verticală și orizontală, asigurând astfel implementarea efectivă a Cartei, precum și remedii adecvate cu privire la încălcările sale.
Premisa fundamentală a proiectului ACTIONES este că tehnicile de interacțiune judiciară (de exemplu, întrebare preliminară, interpretare consecventă, efect direct, test de proporționalitate și recunoaștere reciprocă) reprezintă ușile de acces ale Cartei în practica juridică națională, iar avocaților nu trebuie să le fie străine astfel de noțiuni.
Conferința națională comună, avocați și magistrați participanți la proiect, desfașurată în colaborare cu Institutul Național al Magistraturii având ca tematică ”Tehnici de interacțiuni judiciare în aplicarea Cartei UE: Azilul, migrația (necontrolată) și nediscriminarea” a contribuit la atingerea unuia dintre dezideratele proiectului ACTIONES: crearea unui forum unde judecătorii naționali și avocații au avut ocazia să interacționeze direct între ei, precum și cu reprezentanți ai mediului academic, în scopul încurajării dialogului judiciar.
Nu în ultimul rand, realizarea unei platforme on-line a acestui proiect, care conține manualele realizate pe fiecare domeniu de cercetare, constituie o sursa de documentare foarte utilă, pentru avocați și magistrați deopotrivă.
Prin diseminarea rezultatelor proiectului – manualele – se va putea asigura o mai bună formare a avocaților în domeniul dreptului european și ridicarea standardelor de asigurare a serviciilor avocațiale. Menționez în acest sens că am susținut în cadrul Comisiei Permanente și a Consiliului UNBR alocarea fondurilor necesare traducerii tuturor manualelor realizate în Proiect (având în vedere că proiectul a finanțat traducerea manualului național doar pentru un manual) și a realizării lor în forma care să reunească și toată cazuistica selectată de experții avocați și magistrați. Anul acesta vor fi finalizate și vor putea constitui o resursă de drept european foarte utilă practicienilor.
Mulțumesc și pe aceasta cale colegilor care au lucrat în acest proiect și au demonstrat că avocații români pot lucra eficient alături de magistrații naționali și europeni participanți în proiect.
Acest proiect îl consider, instituțional și personal, una din realizările acestui mandat, din ale cărui ”semințe” ale cunoașterii vor crește și generațiile viitoare. Aprecierea contribuției avocaților români în acest proiect de către coordonatorul proiectului – Institutul European din Florența – a permis cooptarea UNBR și într-un alt proiect similar, E-Nact, vizând întocmirea unei baze de date/manuale de lucru pe baza cazuisticii naționale în țările UE în domeniile: protecția datelor, protecția vieții private/familiei, drepturile sociale, libertatea de expresie.
Alina Matei: Experiența proiectului a făcut posibilă evaluarea cunoștințelor practicienilor în domeniul dreptului european?
Monica Livescu: Da, experiența proiectului bazată pe analiza jurisprudenței interne a generat concluzia că mecanismele de drept european și ale Cartei sunt insuficient cunoscute și utilizate. Am transmis concluziile rezultate din proiect Comisiei Europene la conferința finală a proiectului, în sensul de a aloca mai multe fonduri pe domeniul formării profesionale în acest domeniu, inclusiv pentru avocați, mai ales că statul român nu investește în formarea profesională gratuită a avocaților, astfel cum se întâmplă cu magistrații. Or, ar fi firesc să fie asigurată finanțarea unei formări profesionale în domeniul dreptului european pentru toți practicienii dreptului.
Am adus și în atenția Comisiei Permanente și a Consiliului de conducere a INPPA aceste concluzii, propunând regândirea programului de pregătire profesională inițială și continuă pe drept european, dezvoltat și generalizat la nivelul tuturor barourilor. Punerea in aplicare a unui astfel de program s-ar putea realiza prin: colaborare cu instituții de formare a avocaților din alte țări; realizarea unor proiecte care să se încadreze în axe de finanțare europeană; formarea formatorilor; adaptarea programei de formare inițială pe aspectele practice ale aplicării dreptului european.
Interimatul prelungit al conducerii INPPA nu a făcut încă posibilă implementarea unei strategii instituționale pentru a valorifica toată această experiență dobândită în cadrul proiectului. Cu tristețe am identificat chiar o reticență a decidenților instituționali în deschiderea către aceste domenii de formare profesională atât de necesare pentru avocați, pentru a face față provocărilor profesionale într-o realitate ce nu poate face abstracție de dreptul european, la 12 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană.
Am susținut permanent în cadrul Comisiei Permanente nevoia deschiderii instituționale a profesiei către orice proiect care permite conectarea avocaților români la realitățile profesionale europene, cu implicații în activitatea lor zilnică din România. Când spun ”susținut”, e puțin spus, căci nu am înțeles de ce, în loc să fie un firesc al unei astfel de deschideri spre inovație profesională, trebuia să demontez de fiecare dată multe idei preconcepute și reticențe nejustificate.
În acest sens, aș invoca un alt proiect cu finanțare europeană foarte apreciat de avocații participanți, proiectul ”Multilateral exchange of lawyers”, pe care l-am coordonat și în care UNBR a participat în perioda 2017-2018 alături de Fundația Europeană a Avocaților, în parteneriat cu barourile locale din Atena și Paris, consultanții juridici din Polonia și barourile naționale din România, Lituania, Spania și Republica Cehă. Scopul proiectului a fost schimbul de avocați între țările Uniunii Europene, urmărind să permită o mai mare mobilitate a avocaților în cadrul Uniunii Europene și să contribuie la dezvoltarea unei culturi judiciare europene. Astfel, 10 tineri avocați cu o experiență profesională de până la 5 ani au avut posibilitatea de a fi instruiți în străinătate în instituțiile gazdă din sectorul juridic, ecoul unei astfel de experiențe fiind pozitiv.
Succesul proiectului și interesul avocaților pentru astfel de oportunități de dezvoltare profesională a fost confirmată de numărul mare de aplicații de la ultima rundă, când au fost 26 de aplicanți pentru 4 locuri.
M-a mulțumit sufletește să citesc într-un raport de evaluare al proiectului opinia unui avocat român participant: ”Cred că cea mai bună modalitate de a descrie beneficiile plasamentului este amintirea citatului: „Lumea este o carte, iar cei care nu călătoresc citesc doar o pagină”. În timp ce lectura este cu siguranță o mare parte din a deveni avocat, consider că una dintre cele mai importante cărți pe care trebuie să le citim pentru a progresa este cea a experienței. Observarea unui sistem juridic diferit va duce în mod inevitabil la conștientizarea propriilor noastre greșeli și la îmbunătățirea lor. Aceasta poate reprezenta un avantaj nu numai pentru avocat, ci și pentru colegi și clienți.”
Sper ca viitoarea conducere a UNBR să țină cont de astfel de opinii ale tinerilor avocați, mai ales că a fost negociată participarea UNBR la o extindere a proiectului sub denumirea LAWYERIX.
Alina Matei: Cât de conectați trebuie să fie avocații la standardele europene de pregătire în domeniu?
Monica Livescu: Foarte conectați și implicați. Altfel, condițiile concrete ale competiției în piața serviciilor avocațiale îi va pune în dificultate pe mulți dintre avocații români. Există un interes crescut al avocaților europeni de a intra pe piața serviciilor avocațiale din România. De aceea, am susținut necesitatea de a crea condiții instituționale pentru o bună pregătire profesională continuă a avocaților pe domenii care să le diversifice competențele în raport de cerințele pieței. În acest sens, urmare a participării la conferința HELP din cadrul programului cu același nume organizat de Consiliul Europei, în domeniul drepturilor omului, am înțeles importanța conectării instituționale a UNBR la un astfel de program. Am susținut în cadrul Consiliului INPPA și a Comisiei Permanente necesitatea extinderii modalităților de conlucrare cu Consiliul Europei în cadrul acestui program. Prin conlucrarea pozitivă cu doamna prof. Raluca Bercea, directorul Centrului INPPA Timișoara, a fost derulat primul program HELP de formare în domeniul protectia datelor cu caracter personal în colaborare cu Consiliul Europei. Astfel de proiecte trebuie dezvoltate în viitor pentru a asigura tuturor generațiilor de avocați accesul la programe de formare pe domenii de practică ce țin de asigurarea unor servicii avocațiale la standarde europene.
Alina Matei: Ne apropiem de data Congresului avocaților. Ce mai pregătiți pentru acest an? Știu că sunteti autoarea constantă a unor rezoluții și apeluri în Congresele avocaților, ca for de dezbatere al avocaților. De unde aceasta fervoare a propunerilor?
Monica Livescu: Cred că aceasta este o datorie a oricărui reprezentant al avocaților în congresul anual! Rezoluțiile si apelurile adoptate în congresele noastre exprimă problemele care preocupă corpul profesional și care sunt destinate să tragă semnale de avertizare în sistemul judiciar, în societate, față de sistemul legislativ și executiv. Suntem datori să le propunem ori de câte ori identificăm probleme sistemice, mai ales că multe dintre acestea reflectă și probleme de încălcări de drepturi fundamentale ale justițiabililor, ai căror apărători suntem, conform menirii noastre legale.
De unde acestă fervoare? Cred că mă regăsesc în caracterizarea ce mi-a făcut-o domnul profesor Valeriu Stoica într-o dezbatere intitulată ”Între Ziua Justiției și Ziua Avocatului – Justițiabilul ”: ”căuzașă”. Când propun participanților la congresul avocaților o rezoluție o fac pentru o cauză în care cred, care răspunde unei nevoi a justițiabililor pentru că e vorba de încălcări ale unor drepturi fundamentale sau de drepturi ale avocaților. Astfel au fost:
APELUL CONGRESULUI AVOCAŢILOR din 2014 privind îmbunătățirea măsurilor administrative de aplicare a prevederilor art. 200 din Noul Cod de Procedură Civilă (NCPC) față de impactul pe care aplicarea noilor reglementari îl are cu privire la exercitarea dreptului de acces la justiție și la aplicarea garanțiilor dreptului la proces echitabil.
APELUL CONGRESULUI AVOCAȚILOR din 2015 adresat Guvernului României și Ministerului Justiției pentru asigurarea efectivității dreptului legal de folosință al barourilor asupra spațiilor din incinta instanțelor prevăzut de art. 38 din Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată[1]
Fundamentarea APELULUI CONGRESULUI AVOCAȚILOR din 2016 privind asigurarea dreptului avocaților la normarea timpului de lucru și a asigurării efectivității dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil prin modalitățile de organizare a activității judiciare[2] .
Rezoluția Congresului din 2015 privind punerea în aplicare a principiilor și recomandărilor Avizului (2013) 16 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni prin adoptarea unui protocol-cadru de colaborare între instanțe și barouri;
Apelul CONGRESULUI AVOCAȚILOR din 2017 privind asigurarea unui real acces la justiția Curții Europene a Drepturilor Omului.
Cât despre eficiența unor astfel de acte ale Congresului consider că trebuie luptat pentru respectarea dezideratelor și solicitărilor adresate autorităților decidente atât prin ferme demersuri instituționale, nu numai prin difuzarea lor în spațiul public, cât și prin atitudinile fiecărui avocat și fiecărui decan atunci când se confruntă cu încălcări ale drepturilor avocaților și cetățenilor. Semnalul pe care trebuie să îl dea și conducerea Uniunii în astfel de situații este cea mai importantă. Solidaritatea profesională este însă foarte importantă!
Alina Matei: Cum vedeți relația dintre UNBR, barouri, avocați?
Monica Livescu: Am observat existența a două concepții privind rolul UNBR și relația lor cu avocații, care ar putea fi foarte sintetic caracterizate astfel: (1) UNBR este o uniune de barouri, nu a avocaților, iar problemele avocaților sunt în sarcina barourilor; (2) UNBR, deși este o uniune a barourilor, are în sarcina sa problemele avocaților. Situarea pe pozițiile diferite menționate mai sus privind rolul UNBR, duce însă la blocarea luării unor decizii importante în interesul profesiei. Consider că aceste două abordări privind rolul UNBR nu sunt antagonice, ci se completează reciproc. Pornind de la aceste constatări, premisa care ar trebui să fie este ca UNBR acționează în sprijinul barourilor și a avocaților, respectând autonomia barourilor. Problemele avocaților sunt problemele barourilor, problemele barourilor sunt problemele UNBR; pe cale de consecință, problemele avocaților sunt și problemele UNBR, doar mijloacele de acțiune sunt diferite. Actionând coordonat – ca o unitate în diversitate, UNBR și barouri – crește eficiența soluționării problemelor profesiei în ansamblu și ale avocaților deopotrivă.
Alina Matei: Ce așteptări aveți de la viitorul Congres?
Monica Livescu: Nu foarte mari. Depinde de multe variabile. Am avut de multe ori dezamăgiri și nu vreau să le mai repet.
Aștept însă, ca mulți alți colegi, de mulți ani, să avem ocazia alegerii unor reprezentanți pe baza unor proiecte, prezentate și dezbătute în prealabil, astfel cum se întâmplă în alte organizații profesionale din alte țări.
Din păcate, se perpetuează o abordare care nu are nimic de-a face cu spiritul liber și independent al avocaților și care, sper să înceteze și să nu se mai manifeste ca o cronică anunțată, în care aceiași poli de putere și ”sateliții” lor din Uniune să își împartă ”teritoriile”.
Avocatura poate mai mult decât atât. Are nevoie de mult mai mult!
Viitorul profesiei depinde de decizia individuală a colegilor, de modul în care își vor scruta conștiința înainte de a-i vota pe cei care vor decide în următorii 4 ani politicile profesionale ale UNBR. Avem nevoie de oameni pentru care valorile etice ale profesiei de avocat să constituie repere reale, de oameni care să inoveze pentru binele profesiei, de diversitate de opinii care poate aduce schimbul real și constructiv de idei în cadrul forurilor profesionale, cât și în interacțiunea cu celelalte profesii. Numai astfel avocatura își va redobândi locul pe care de mulți ani îl caută și îl merită!
Alina Matei: Priorități ale profesiei, proiecte nefinalizate?
Monica Livescu: O prioritate este construirea pe temelii noi a unei Case de Asigurări a Avocaților bazate pe mecanisme de reglementare coerente și instituționale, care să garanteze utilizarea responsabilă a disponibilităților bănești ale fondurilor CAA și viabilitatea unui sistem cu o istorie care merită să fie consolidată.
Politica de investiții, care a generat an de an atâtea discuții, ar trebui sa conțină, similar situațiilor reglementate prin lege în sistemul privat de pensii: strategia de investire a activelor, în raport cu natura și durata obligațiilor; metodele de evaluare a riscurilor investiţionale; procedurile de management al riscului; persoanele responsabile de luarea deciziilor şi realizarea investiţiilor, procedurile pentru luarea deciziilor cu evitarea conflictelor de interese și garanțiile specifice. Nu în ultimul rând, e necesară o profesionalizare a conducerii strategice a Casei de către specialiști în gestionarea fondurilor de acest gen.
Sunt necesare în continuare demersuri instituționale pentru rezolvarea problemelor identificate în cadrul analizei privind limitele accesului la justiție în România, sintetizate în broșura „Avocatul și accesul la justiție”, rezultat al dezbaterilor din primul congres tematic al avocaților din martie 2017. În calitate de membru al comitetului de organizare am fost preocupată să obținem prin intermediul sondajului adresat barourilor și instanțelor informații cât mai relevante care să ajute definirea problemelor de limitare a acesului la justiție și mai ales a căilor de remediere a deficiențelor identificate.
Aceste probleme nu este suficient să fie identificate, ci și rezolvate prin pârghii instituționale, prin acțiuni ferme, prin luări de poziție, prin susținerea constantă și fermă a propunerilor de modificări legislative și organizatorice care să asigure accesul real la justiție, care implică în mod necesar și un acces facil și real la o apărare calificată.
Problema accesului la justiție al cetățenilor continuă să mă preocupe, așa cum am făcut-o și în anii anteriori când am scris despre unele din formele acesteia: reglementarea taxelor de timbru, lipsa accesului la asistență calificată în recurs, limitările aduse dreptului de acces la justiția europeană și, nu în ultimul rând, limitările dreptului de acces la justiție în procedura disciplinară a magistraților.
Având în vedere problemele cu care s-au confruntat mai multe barouri în privința spațiilor deținute în incinta instanțelor, este necesară o acțiune constantă și fermă în raport cu Ministerul Justitiei pentru cuprinderea acestei necesități de spații pentru avocați în obiectivul B5 –Îmbunătățirea infrastructurii de la nivelul instanțelor și parchetelor din cadrul Planului de acțiune aferent Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2015-2020. Numai în acest mod va fi respectată obligația legală a statului de a asigura spații pentru toate barourile, obligație concretizată și în emiterea unor acte administrative de atribuire a acestor drepturi de folosință gratuită asupra spațiilor de către titularul dreptului de administrare (Ministerul Justiției) pentru fiecare Barou. În acest mod, barourile nu vor mai fi expuse la măsuri discreționare ale conducerilor instanțelor locale.
Consider că pentru viitorul profesiei este deosebit de important să se acționeze instituțional și individual pentru asigurarea recunoșteriii și respectării “rolului esenţial al avocaților în administrarea corectă a justiţiei” și a faptului că este un „participant indispensabil la administrarea echitabilă a justiţiei” în spiritul recomandărilor Consiliul Consultativ al Judecatorilor Europeni conținute în Avizul nr. (2013) 16 privind relațiile dintre judecători și avocați în vederea asigurării calității și eficienței justiției.
Nu în ultimul rând, consider că unul din proiectele care trebuie să stea pe masa de lucru a viitorului consiliu UNBR trebuie să fie finalizarea Proiectului ”Avocatura 2025” la care am lucrat și care nu a putut fi terminat datorită lipsei finanțării pentru realizarea studiilor sociologice prealabile. Este necesară redefinirea proiectului – ”Avocatura 2030” și efectuarea unei ample investigații de tip sociologic și interdisciplinar privind viitorul profesiei, cu un grup de specialiști din mai multe domenii, cât și prin implicarea grupului de lucru al celor mai tineri consilieri ai barourilor, dar și a întregului corp profesional. Decanii și barourile au un rol esențial în realizarea unei astfel de analize. Astfel de predicții ale profesiei constituie preocupări ale corpurilor profesionale ale avocaților din mai multe țări, fiind util și pentru avocații români să-și ajusteze strategiile de organizare și formare adaptat sistemelor și evoluției viitoare ale mediului economic, tehnologiei, mentalităților, societății în ansamblu. Este o analiză care asigură – asemenea unui studiu de piață – adaptarea noastră la viitor sau o modalitate de a ne verifica puterea de a crea viitorul în raport de visele și aspirațiile fiecărui avocat.
Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii JURIDICE.ro.
Monica Livescu: Ca avocați, să ne regăsim întotdeauna puterea şi înţelepciunea de a o lua de la capăt în lunga şi anevoioasa luptă pentru Drept!
Evocându-l pe Papa Francisc voi spune: să fim inspirați în ”dorința de a fi răbdători cultivatori de comuniune, care nu ostenesc în a face să încolțească semințele unității, în a face să dospească binele, în a lucra mereu alături de frații lor: fără suspiciuni, fără a sta la distanță, fără exagerări și fără conformism.”
De așa ceva avem nevoie în aceste timpuri!
Alina Matei: Vă mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine.
Monica Livescu: Și eu vă mulțumesc.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
