ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

O analiză (subiectivă) a stării profesiei de avocat
05.06.2019 | Ion TURCULEANU


Ion Turculeanu

Ion Turculeanu

„Am numărat anii mei și am descoperit că am mult mai puțin timp de trăit decât am trăit până acum. (…) În fond, nu mai am timp pentru ședințele interminabile, unde se discută de statute, de reguli, de proceduri şi norme interne știind că nu va ieşi nimic… Nu vreau să mă aflu la întâlniri unde se expun persoane supradimensionate de egoul lor. Nu îi tolerez pe manipulatori si pe oportuniști. Mă deranjează invidioșii care încearcă să-i discrediteze pe cei mai pricepuți, pentru a le lua locul, imită talentul și fură succesele.

Urăsc, dacă mi se întamplă să văd, defectele care generează lupta pentru un post important.

Persoanele nu discută conţinutul, abia dacă citesc titlurile. Timpul meu este prea redus pentru a discuta titlurile. Vreau să traiesc alături de oameni plini de umanitate, de multă umanitate, care știu să surâdă în fața propriilor erori, care nu se umflă de succese, care nu se consideră aleși, cu mult înainte de a fi, care apără demnitatea umană și care își doresc să fie numai de partea cinstei și a adevărului.

Important este ca prin ceea ce faci, viața să merite cu adevărat să fie trăită.”

Am început cu acest citat din poeziaTimpul prețios al persoanelor mature”, a poetului brazilian Mario de Andrade, apreciind că profesia trebuie să își valorifice timpul prețios pe care-l risipește cu nonșalanță la atâtea ședințe de consiliu și congrese.

De aceea, nu am să mă refer la trecutul și la viitorul profesiei, ci am să încerc o analiză (subiectivă) a situației actuale a profesiei, încercând să identific vulnerabilități rezultate din activitatea unui avocat.

O primă vulnerabilitate, care face ca de foarte multe ori exercitarea profesiei să cadă în derizoriu, este reglementarea prevăzută de Legea 51/1995, modificată și republicată de prea multe ori și Statutul profesiei, la fel, de prea multe ori modificat și republicat.

Aceste dese modificări și republicări au făcut ca reglementările profesiei să se îndepărteze de filosofia avută în vedere de părinții fondatori ai UNBR.

Apreciată la vremea respectivă ca un succes al profesiei, la 24 de ani de la adoptarea ei și la 12 ani de la aderarea României la UE, legea și statutul au ajuns un cumul de reglementări care uneori se contrazic.

De la bun început însă, legea a avut câteva carențe, care au ajuns să afecteze modul de desfășurare al congreselor UNBR. În acest sens, este de observat faptul că legea, ca și statutul, nu reglementează suficient modul în care se desfășoară congresul electiv, aplicându-i-se acestuia regulile de la congresul anual ordinar, ceea ce permite unui consilier ales o singură dată ca delegat la un congres electiv să participe perpetuu, dacă este ales membru al consiliului, la toate congresele ordinare sau elective.

În acest fel, se încalcă norma de reprezentare a fiecărui barou, discutabilă și ea, în condițiile în care legea și statutul reglementează funcționarea UNBR și nu a uniunii avocaților.

O altă carență a legii o reprezintă nelimitarea mandatelor Președintelui UNBR, fapt care determină la fiecare 4 ani concentrarea energiilor avocaților participanți la congresul electiv să fie pe înlocuirea președintelui și nu asupra problemelor reale ale profesiei.

De altfel, unicat în peisajul profesiilor juridice europene, această nelimitare a mandatelor ridică suspiciuni serioase în ceea ce privește democrația profesiei de avocat.

Din păcate, legea are și alte lacune, apărute de-a lungul timpului, fie ca urmare a unor decizii ale CCR (problema nedemnității, nerezolvată nici astăzi, ceea ce a permis o practică neunitară în ceea ce privește condamnările penale ale avocaților), fie ca urmare a evoluției sociale, fie ca o consecință a intrării României în UE.

Aș face referire aici la proiectul privind avocatul specializat, a cărui necesitate este din ce în ce mai mare pe piața avocațială (a se vedea reglementările din Germania și Italia), problema cumulului de funcții care nu apare nici în lege și nici în statut, problema incompatibilităților apărută tot ca urmare a unor instituții aparținând UE, problema competențelor avocatului care au făcut ca art. 3 din Lege să rămână aproape lipsit de conținut.

Din păcate, la carențele legislative care reglementează profesia se adaugă și o imobilitate a organelor de conducere ale profesiei, ceea ce a condus la un sentiment de dezamăgire și inutilitate a activității fiecărui avocat. Într-un fel sau altul, fiecare avocat are acest sentiment ori de câte ori apare în fața unui funcționar public (dacă este de la fisc este chiar dezastruos).

Evident, lipsa de mobilitate ar putea fi justificată prin faptul că, în felul acesta profesia a fost ferită de marasmul care a cuprins justiția în ultimii ani.

S-ar putea să fie așa, dar, consecința a fost faptul că, prin neimplicare, nu am fost prezenți acolo unde se legiferează, constatând ulterior că acest lucru afectează interesele cetățenilor, accesul la justiție și dreptul la apărare.

De altfel, această lipsă de implicare și mobilitate este o consecință independenței profesiei noastre, independență care ne-a ferit de amestecul statului, prin MJ în interiorul profesiei, dar în același timp a creat posibilitatea luării unor hotărâri și a unor reglementări care nu au putut fi cenzurate și care, în ultimă instanță, au afectat imaginea profesiei (a se vedea, în acest sens, nenumărate hotărâri apărute sub egida UNBR, dar care nu au fost niciodată discutate în Consiliul UNBR).

Căci, cum altfel am putea defini modificarea Legii prin Legea 46/2019 privind participarea de drept la Congres a președintelui CAA, sau cum am aprecia faptul că intrarea în profesia de avocat este reglementată nu numai de Legea 51/1995, dar și de Legea ÎCCJ sau Legea CCR? (poate ar trebui și noi să prevedem în Legea 51/1995 că putem deveni magistrați, notari, sau, de ce nu, directori de spitale?!).

Probabil tot independența greșit înțeleasă ne-a făcut să nu avem raporturi instituționale cu celelalte profesii juridice cu care am fi putut organiza anual o conferință sau lipsa unor avocați din CSM, unde, întâmplător, sunt numiți de Parlament, uneori și avocați.

De puține ori profesia a reacționat în folosul ei și unul dintre exemplele fericite este al semnării protocolului cu MJ și MP, fapt datorat reacției celor 14 decani de barouri care a determinat și reacția MJ.

Din păcate, nici când s-au modificat codurile, profesia nu a fost prezentă și nici când în cadrul Comisiilor Juridice ale Parlamentului, au fost puse în discuție acte normative care, ulterior s-a dovedit că afectează activitatea avocaților prin încălcarea unor drepturi constituționale, uitându-se că, de fapt, la baza acestor modificări ar fi trebuit să stea în primul rând practica judiciară.

Dacă s-ar fi întâmplat așa poate am fi determinat legiuitorul să modifice coduri și să își pună semne de întrebare atunci când ar afla că există instanțe de judecată în care, pe perioada 2013-2018, au fost anulate zeci de mii de cereri de chemare în judecată, pe motive care mai de care mai subiective, uneori procentul anulării cererilor de chemare în judecată la o instanță fiind de 17% din totalul cererilor!!!

Nici nu poate să fie altfel câtă vreme găsim în asemenea încheieri de anulare exprimări de genul „scopul regularizării cererii de chemare în judecată îl reprezintă degrevarea instanțelor de judecată”.

Profesia are nevoie de redobândirea demnității, care să treacă de la stadiul declarativ la unul efectiv. Și când spun acest lucru nu pot să nu mă gândesc la faptul că, în numeroase situații, într-un dispreț total față de Constituție, de ceea ce ea numește dreptul la apărare, multe instanțe și parchete au încetat activitatea ca o dovadă a sindicalizării luptei pentru drepturi a magistraților. Tot pentru a intra într-un conflict care n-a făcut decât să ducă la scăderea încrederii în justiție, profesia de avocat a acceptat starea de fapt, dar cum rămâne cu justițiabilii, cu procesul echitabil, cu dreptul la apărare, cu accesul la justiție? Sau sunt numai simple texte cărora li se dă eficiență doar când au unii un interes?

Sau situația funcționarilor publici, care refuză împuternicirea avocațială îndemnându-i și pe avocați și pe clienții lor să meargă la notar pentru încheierea unei procuri? Profesia nu a reacționat nici atunci când instituția ANAF-ului a emis decizii de impunere pentru contribuția la pensiile publice, neștiind că există o casă de pensii separată a avocaților!!!

Casa de Pensii a Avocaților – devenită o saga a consiliilor și congreselor UNBR, în ciuda faptului că, relativ recent, a fost adoptată Legea 72/2017 care se voia o lege modernă, transparentă și care să garanteze pensiile avocaților.

Istoria desfășurării consiliilor și a congreselor UNBR este concentrată pe neîncrederea corpului profesional față de cei care de-a lungul timpului au condus Casa Centrală, indiferent de cum s-au numit ei. Faptul că, în conturile CAA s-au adunat în timp mulți bani și pe prezumția că acolo unde sunt bani mulți sunt și unii care îi folosesc în scopuri personale, au condus profesia până acolo încât am plătit peste 100.000 de euro unei firme pentru un audit.

Dacă propunerea mea privind înființarea unor burse ale UNBR prin care, pe baza unei selecții, tineri avocați să beneficieze de stagii de pregătire la CJUE, ar fi ajuns pe ordinea de zi a Consiliului UNBR, probabil ar fi fost respinsă.

Așa, pentru a afla ceea ce știm cu toții, am plătit o sumă mare de bani care nu va ajuta foarte mult profesia. (La ora la care scriu aceste rânduri, nu cunosc conținutul raportului de audit, dar cred că mai importantă decât auditul ar fi fost o analiză a proiecției financiare a CAA în timp).

Cu privire la audit, UNBR are experiența auditării centrelor teritoriale ale INNPA, auditare care a avut un singur efect pozitiv: onorariile percepute de auditori! (nici astăzi Consiliul UNBR nu cunoaște conținutul acestor rapoarte)

Din păcate, noua lege inspirată din legea sectorului public al pensionării și bazată pe același principiu al contributivității nu a luat în calcul scăderea masivă a numărului celor intrați în profesie, potențiali contributori.

Poate că, dacă așa cum Legea 51/1995 este de inspirație franceză și legea pensiilor ar fi fost de inspirație franceză, avocații ar fi avut mai multă siguranță în ceea ce privește fondul de pensii și mai multă transparență în ceea ce privește veniturile declarate.

De remarcat faptul că în Franța există o Casă Națională de Asigurare pentru profesii liberale și o Casă Națională a Barourilor din Franța, unde la un moment dat erau 63.500 de cotizanți și 15.000 de beneficiari, aceasta în condițiile în care profesia de avocat a absorbit profesia de consilier juridic!

Deși fondurile de pensii sunt la filialele de pe lângă barouri, problema principală care s-a ridicat în consilii și congrese a fost aceea a folosirii contribuției la funcționarea CAA, contribuție datorată de fiecare barou.

Rareori s-a pus problema fondurilor aflate la filiale care sunt, în realitate, resursele financiare din care sunt plătite pensiile avocaților.

Căci, de-a lungul anilor, aceste contribuții au dus la o capitalizare a CAA care nu a fost privită cu ochi buni, pe bună dreptate, de majoritatea barourilor.

Sumele acumulate în timp, ajunse la milioane de euro, au determinat necesitatea investirii acestor sume în activități comerciale producătoare de profit.

Din păcate, acest profit s-a capitalizat la Corpore Sano fără ca avocaților să li se întoarcă banii cu care au contribuit la aceste investiții.

Cum se puteau întoarce la avocați acest profit? Apreciez că prin două modalități:
– prima, prețuri reduse pentru toți avocații care beneficiau de serviciile Corpore Sano (propunere pe care am făcut-o în toate congresele și consiliile în care am participat și care n-a fost însușită!)
– a doua metodă, întoarcerea profitului către avocați prin includerea lui în Fondul de Rezervă sau întoarcerea către filiale, proporțional cu contribuția la fondul CAA.

Din păcate, noua lege a pensiilor nu a prevăzut și aceste posibilități, stabilind că fondul de pensii este constituit din contribuția exclusivă a avocaților, iar fondul de rezervă din contribuția filialelor.

De altfel, constatăm în ultimul timp că foarte multe filiale sunt în dificultate, unele dintre ele devenind deja abonate la fondul de rezervă din care deja plătesc pensiile avocaților din barourile de care aparțin (în ciuda faptului că decanii acestor barouri au primit aprecierea conducerii UNBR).

INPPA-ul este mai degrabă o problemă a profesiei în ceea ce privește forma și nu conținutul.

Rezultat al unor idei generoase, dezbătute la congresul din 2008, INPPA și-a pierdut treptat vocația pentru care a fost înființat, devenind o instituție paralelă cu UNBR în ceea ce privește pregătirea profesională inițială și continuă.

Organizarea INPPA a avut darul să redea demnitatea examenului de intrare în profesia de avocat, de desfășurare a activității de pregătire profesională inițială pe centre teritoriale și parțial de pregătire profesională continuă.

În ciuda rigorii examenului de admitere în profesie, a pregătirii profesionale a avocaților, profesia s-a ferit să aducă în discuție posibilitatea intrării în profesia de magistrat cu scutire de examen și numai în baza unui interviu, sau poate a unui examen comun și unitar pentru toate profesiile juridice care ar duce la căderea tuturor barierelor artificiale care separă astăzi aceste profesii. (exemplu, Germania, Olanda, etc.)

Spun parțial pentru că, deși barourile erau obligate să stabileasă un calendar anual pe care conducerea INPPA să îl avizeze, în realitate și INPPA și barourile s-au mulțumit să colaboreze punctual pe mega-conferințe în care prezența invitaților de la „Centru” au garantat succesul.

Nu este lipsit de importanță faptul că, de 4 ani, INPPA lucrează în provizorat, Consiliul de Administrație desființându-se, prerogativele fiind preluate de Comisia Permanentă, confirmând faptul că provizoratul este cea mai sigură treabă! (ceea ce, până la urmă, este corect dacă mă gândesc că în locul institutului central activitatea ar fi preluată de Comisia Permanentă care ar comunica direct cu centrele teritoriale).

De altfel și reglementarea INPPA-ului este una criticabilă întrucât, deși este stabilită prin statutul profesiei de avocat, i s-a mai adăugat un regulament de funcționare a INPPA și un statut al INPPA, care conțin, de multe ori, reglementări contradictorii.

Ideea generoasă de înființare a centrelor teritoriale în care decanii barourilor din raza teritorială a acestora să îl aleagă pe directorul executiv al centrului a fost înlocuită de un centralism exagerat, care a răpit barourilor posibilitatea de a hotărî și modul în care se face pregătirea profesională.

Nu mai vorbesc de faptul că neefectuarea orelor de pregătire profesională continuă reprezintă abatere disciplinară!!!, deși, în foarte multe situații activitățile de pregătire profesională continuă nu asigură posibilitatea fiecărui avocat de a participa și a îndeplini numărul de ore.

În acest fel, dispoziția privind abaterea disciplinară a devenit caducă și de multe ori avocații participă numai pentru a bifa prezența.

De altfel, se observă că în afara conferințelor cu centru, învățământul profesional s-a realizat prin efortul unor decani care, din proprie inițiativă, au reușit organizarea a astfel de activități, unele dintre el cu caracter internațional.

Însă, în opinia mea, cea mai mare problemă pe care o are profesia în acest moment este ruptura dintre conducerea UNBR și barourile membre, ruptură care afectează și sentimentul de castă al profesiei, ducând la o lipsă de solidaritate între noi.

Acest sentiment este amplificat și de modul în care este organizat actualul congres electiv, în locații diferite, cu cazări diferite pentru decani și delegații la Congres (nu fac referire la membrii de drept ai congresului electiv, întrucât aceștia nu sunt reglementați și, prin urmare, nu există), cu prețuri diferite, ceea ce creează un sentiment de indiferență față de aceștia.

De foarte mult timp nu am auzit vorbindu-se în structurile de conducere de asociațiile profesionale ale avocaților, asociații constituite pentru a promova interesele profesiei. Din păcate, aceste asociații au fost privite ca inamici ai conducerii UNBR, structuri care lucrează împotriva intereselor profesiei și care promovează cine știe ce interese!

Îmi permit să fac această constatare pentru că, pe de-o parte, am o comunicare continuă cu avocații, iar pe de altă parte, îmi aduc aminte de starea profesiei pe care o constatam nu cu mulți ani în urmă la congrese.

Sunt convins că există și alte probleme ale profesiei care ar putea fi aduse în discuție. Probabil că ele vor fi abordate de alți participanți la Congresul UNBR.

De aceea, cred că profesia are nevoie de o schimbare a modului de a fi condusă (din păcate, constatăm din ce în ce mai mult că șmecherismul politic a ajuns și în structurile noastre de conducere), în care transparența și buna credință să înlăture sentimentul de neîncredere pe care îl constat de ceva vreme în interiorul profesiei.

Și aceasta în condițiile în care este evident faptul că profesia nu mai poate rămâne în tiparele ei clasice în fața progresului tehnologic și social, când se pune problema dispariției dosarului în format material, înlocuirea hârtiei cu suportul electronic.

Și în nici un caz conducerea UNBR nu trebuie să devină o instituție de drept succesoral!

Pentru aceasta, însă, este nevoie ca cei care vor conduce destinele profesiei în următoarea perioadă să fie conștienți de faptul că o funcție de conducere nu este o recompensă, ci este o mare responsabilitate.

Este nevoie de dedicație, de sacrificiu și de asumare, aceasta în condițiile în care, pe lângă activitatea curentă de avocat, cel care ocupă o funcție de conducere va trebui să-și sacrifice timpul și uneori interesele pentru corpul profesional, pentru ca prin aceasta profesiei să îi fie redate demnitatea și respectul întregii societăți!

Prof. univ. dr. av. Ion Turculeanu
Vicepreşedinte UNBR

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate