ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Încă o Directivă pe care statul român nu a transpus-o corespunzător – interpretarea Legii nr. 67/2006 prin prisma Directivei 2001/23/CE și a jurisprudenței recente a CJUE
06.06.2019 | Andreea SUCIU, Gabriela ION


Andreea Suciu

Andreea Suciu

Gabriela Ion

Gabriela Ion

1. Rezumat:

Recent sesizată de către o instanță din Belgia cu pronunțarea unei decizii preliminare, CJUE a stabilit că legislația belgiană, similară celei din România, contravine dispozițiilor Directivei 2001/23/CE privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități („Directiva”). Aceasta a stabilit că noțiunea de „reorganizare judiciară” nu poate fi încadrată în noțiunea de „alte proceduri asemănătoare de insolvabilitate instituite în vederea lichidării bunurilor cedentului și care se află sub controlul unei autorități publice competente (care poate fi un judecător sindic autorizat de o autoritate competentă)”.

2. Dispoziții legale:

Drepturile de care beneficiază salariații în cazul transferului de întreprindere sunt amplu reglementate atât la nivelul Uniunii Europene prin Directivă, cât și la nivel național prin Legea nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora („Legea nr. 67/2006”).

Directiva este un act legislativ care stabilește un obiectiv pe care trebuie să îl atingă toate statele membre, însă libertatea de a decide asupra modalităților de îndeplinire a obiectivului stabilit aparține statelor membre.

Articolele 3 și 4 din Directivă prevăd aspecte detaliate cu privire la drepturile și obligațiile salariaților. Acestea pot fi rezumate după cum urmează: drepturile și obligațiile salariatului sunt transferate cesionarului în cazul transferului de întreprindere; transferul de întreprindere nu poate constitui motiv de concediere a salariatului; angajatorul este răspunzător pentru încetarea contractului cu salariatul dacă aceasta survine ca urmare a unei modificări substanțiale a condițiilor de muncă în detrimentul lucrătorului.

Transferul de întreprindere presupune situația în care o societate (cedentul) trece din proprietatea sa în proprietatea altei societăți (cesionarul) întreaga activitate sau o parte a activității sale cu scopul continuării activității.

Articolul 5 din Directivă prevede faptul că articolele anterior menționate nu se aplică „în cazul transferului unei întreprinderi, unități sau al unei părți de întreprindere sau de unitate, în care cedentul face obiectul unei proceduri de faliment sau al altor proceduri asemănătoare de insolvabilitate, instituite în vederea lichidării bunurilor cedentului și care se află sub controlul unei autorități publice competente (care poate fi un judecător sindic autorizat de o autoritate competentă).

Atât statul român, cât și cel belgian, când au transpus art. 5 din Directivă, au inclus în sfera situațiilor de inaplicabilitate a art. 3 și 4 din Directivă și situația în care împotriva cedentului a fost deschisă procedura de reorganizare judiciară.

În legătură cu această transpunere, CJUE a fost sesizată de către o instanță din Belgia, printre altele, pentru a stabili dacă situația de reorganizare judiciară poate fi asimilată cazurilor de inaplicabilitate a art. 3 și 4 din Directivă.

Cu privire la procedura de reorganizare judiciară, legislația din Belgia prevede, printre altele, că debitorul nu poate fi declarat în stare de faliment atât timp cât instanța nu s‑a pronunțat asupra cererii de reorganizare judiciară.

De asemenea, dacă în procedura de reorganizarea judiciară se dispune transferul de întreprindere, instanța va desemna un mandatar judiciar însărcinat cu organizarea și cu realizarea transferului în numele și pe seama debitorului.

În România, art. 5 din Legea nr. 67/2006 prevede faptul că drepturile și obligațiile cedentului care decurg din contractele individuale și/sau colective de muncă se transferă integral cesionarului, mai puțin în situația în care cedentul este subiectul procedurii de reorganizare judiciară sau faliment, potrivit legii.

Legislația din România prevede faptul că, în procedura de reorganizare judiciară, nu se urmărește lichidarea bunurilor debitorului, ci are ca scop principal redresarea activității debitorului. Și în România, legislația prevede numirea unui mandatar judiciar însărcinat cu organizarea și cu realizarea transferului în numele și pe seama debitorului.

3. Situație de fapt în C – 509/17

Instanța națională din Belgia a solicitat interpretarea normei legale în care aceasta a fost sesizată de către un fost angajat (doamna Plessers) al unei societăți din Belgia care a decis să deschidă o procedură de reorganizare judiciară.

Fostul angajator (cedentul) urma să-și transfere activitatea către societatea declarată câștigătoare (cesionarul) pentru preluarea acesteia. Societatea câștigătoare urma să preia activitatea cedentului, precum și 164 de lucrători, adică aproximativ două treimi din totalul personalului fostului angajator.

Ceilalți angajați au fost informați de către mandatarul judiciar că nu au fost preluați de societatea câștigătoare, comunicându-li-se și data de încetare a contractului. Societatea câștigătoare a fost pusă în întârziere de angajată solicitând preluarea sa. Societatea câștigătoare a respins cererea formulată de angajată motivând că legea națională permite celui care preia activitatea să aleagă lucrătorii pe care dorește să îi preia.

Împotriva deciziei emise de societatea câștigătoare, doamna Plessers a formulat o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea acesteia.

Prima instanță a înțeles să respingă ca nefondată cererea doamnei Plessers, stabilind că decizia emisă de societatea câștigătoare este în concordanță cu legislația din Belgia.

Împotriva soluției dispuse de prima instanță, doamna Plessers a declarat apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel din Belgia a adresat CJUE o întrebare preliminară prin care a solicitat să se stabilească dacă dreptul de a alege al celui care preia activitatea este conform cu art. 3 și 5 din Directivă, în măsura în care „reorganizarea judiciară prin transfer sub autoritatea instanței” este aplicată în vederea menținerii integrale sau parțiale a cedentului sau a activității acestuia.

4. Soluția CJUE prin raportare la legislația națională

CJUE statuează în Cauza C-509/17 prin Hotărârea din 16 mai 2019 că o procedură de reorganizare judiciară prin transfer sub autoritatea instanței nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute la art. 5 alin. (1) din Directivă, astfel că transferul de întreprindere efectuat în procedura de reorganizare judiciară nu intră sub incidența excepțiilor prevăzute de această dispoziție.

Prin urmare, în caz de transfer de întreprindere operată de către o societatea (cedentul) aflată în procedura de reorganizare judiciară, trebuie respectate drepturile conferite de Directivă prin art. 3 și 4.

Argumentele CJUE au fost bazate pe analiza detaliată a condițiilor cumulative ce trebuie îndeplinite pentru reținerea excepțiilor prevăzute de art. 5 din Directivă, respectiv:

(i) Cedentul să facă obiectul unei proceduri de faliment sau al altor proceduri asemănătoare de insolvență – nu este îndeplinită în cazul procedurii de reorganizare, întrucât aceasta nu duce în mod automat și sigur la faliment. Simpla împrejurare că această operațiune poate viza deopotrivă maximizarea satisfacerii creditorilor nu poate să o transforme într‑o procedură deschisă în vederea lichidării bunurilor cedentului, în sensul art. 5 alin. (1) din Directiva 2001/23 (C-126/16, paragraful 51).

Potrivit legislației din România, procedura de reorganizare presupune adoptarea unui plan care să prevadă, cu titlu exemplificativ, restructurarea operațională și/sau financiară a debitorului, restructurarea capitalului social, restrângerea activității prin lichidarea parțială sau totală a activului din averea debitorului.

Prin urmare, nici potrivit legislației din România, procedura de reorganizare judiciară nu poate fi asimilată falimentului sau altor proceduri asemănătoare de insolvență.

(ii) Procedura să fie deschisă în vederea lichidării bunurilor cedentului – nu este îndeplinită dacă procedura de reorganizare urmărește continuarea activității întreprinderii vizate.

În România, scopul principal urmărit prin deschiderea procedurii de reorganizare, potrivit Legii insolvenței nr. 85/2014, este redresarea activității debitorului, nicidecum lichidarea bunurilor acestuia.

Or, o procedură care are ca obiectiv salvarea întreprinderii aflate în faliment, astfel încât aceasta să se lichideze, nu se poate încadra la art. 5 alin. (1) din Directiva 2001/23, potrivit jurisprudenței pronunțate și anterior adoptării Legii nr. 67/2006 în materie (Cauzele C-362/89 și C‑472/93).

(iii) Procedura să se afle sub controlul unei autorități publice competente – nu este îndeplinită dacă controlul pe care mandatarul judiciar îl exercită în procedura de reorganizare este limitat la menținerea integrală sau parțială a activității întreprinderii, ținând seama totodată de drepturile creditorilor, fiind mai restrâns decât cel exercitat în procedura de faliment.

În România, procedura de reorganizare se află sub controlul unei autorități publice competente (un judecător sindic autorizat de o autoritate competentă), controlul exercitat este mai restrâns decât cel exercitat în procedura de faliment, limitându-se la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar. Astfel, atribuțiile manageriale în această procedură revin administratorului judiciar sau, în mod excepțional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea. Deciziile manageriale ale administratorului judiciar sau debitorului care și-a păstrat dreptul de administrare pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora.

5. Concluzie

Rezultă, așadar, că dispozițiile Legii nr. 67/2006 care includ în sfera excepțiilor situația în care o societate se află în reorganizare judiciară, nu respectă jurisprudența recentă a CJUE privind interpretarea Directivei 2001/23/CE.

Mai mult decât atât, Cauza C-509/17 nu reprezintă o noutate în materie, întrucât CJUE a oferit aceeași interpretare încă din anul 1991 prin Cauza C–362/89.

Consecința directă a acestui fapt este că, indiferent de legislația unui stat membru, acesta trebuie să respecte hotărârile pronunțate de către CJUE, întrucât acestea au aplicabilitate directă.

Astfel, cele statuate de CJUE în Cauza C-509/17 se aplică în România în mod direct, iar cedentul în transferul de întreprindere va fi obligat să cedeze drepturile și obligațiile sale care decurg din contractele individuale și/sau colective de muncă cesionarului, iar acesta va fi obligat să le preia în integralitate, dacă cedentul se află în procedura de reorganizare judiciară.

Rămâne de neînțeles de ce, la momentul aderării României la Uniunea Europeană, când statul român cu concursul instituțiilor europene avea obligația de a alinia legislația națională cu cea europeană, nu a transpus corespunzător Directiva și jurisprudența CJUE în materie.

De lege ferenda, propunem modificarea de către statul român a dispozițiilor legale transpuse necorespunzător pentru a respecta în totalitate drepturile angajaților și pentru a evita demararea unei eventuale proceduri de amendare a acestuia de către instituțiile Uniunii Europene.

Av. Andreea Suciu, Managing Partner
Suciu | The Employment Law Firm

Av. Gabriela Ion, Associate
Suciu | The Employment Law Firm

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate