BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
CRAZNIC
Print Friendly, PDF & Email

CJUE. C-58/18 Schyns. Contract de împrumut. Îndoiala creditorului. Prof. univ. dr. Camelia Toader, judecător raportor

06.06.2019 | JURIDICE.ro
Abonare newsletter

Trimitere preliminară – Protecția consumatorilor – Directiva 2008/48/CE – Obligații precontractuale – Articolul 5 alineatul (6) – Obligația creditorului de a identifica creditul cel mai bine adaptat – Articolul 8 alineatul (1) – Obligația creditorului de a se abține de la încheierea contractului de împrumut în cazul unor îndoieli referitoare la bonitatea consumatorului – Obligația creditorului de a aprecia oportunitatea creditului

Judecător raportor a fost prof. univ. dr. Camelia Toader, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Prezenta cerere de decizie preliminară are ca obiect interpretarea Directivei 2008/48 privind contractele de credit pentru consumatori în ceea ce privește obligația creditorului de a furniza informații precontractuale consumatorului (articolul 5, paragraful 6 al Directivei), precum și obligația de a verifica bonitatea consumatorului (articolul 8 al Directivei).

Domnul Schyns, consumatorul în cauza, a contractat un împrumut de la Dexia Banque, devenit ulterior Belfius Banque, în vederea finanțării unor instalații de panouri fotovoltaice de către o societate cu răspundere limitată. Deși domnul Schyns a vărsat suma împrumutată acestei societăți, instalarea nu a avut loc niciodată, deoarece societatea a devenit insolvabilă. Domnul Schyns a plătit ratele lunare ale împrumutului timp de 4 ani, până la 21 decembrie 2016, dată la care a sesizat Tribunalul de pace din cantonul Visé, Belgia solicitând, cu titlu principal, rezilierea contractului de împrumut în cauză din culpa Belfius și exonerarea sa de orice obligație de rambursare. În subsidiar, el a solicitat modificarea acestui contract pentru a reduce la 20 000 de euro datoria sa totală, rambursabilă în rate lunare în valoare de 150 de euro.

Domnul Schyns reproșează în special Belfius că i-a împrumutat o sumă prea mare ținând seama de veniturile sale, încălcând astfel articolul 10 și următoarele din Legea belgiană privind creditul de consum. Instanța de trimitere se întreabă dacă Directiva 2008/48 se opune unei legislații naționale care prevede, pe de-o parte, o obligație de a prezenta consumatorului contractul de credit cel mai bine adaptat nevoilor sale, iar pe de altă parte, o obligație de a se abține de la încheierea contractului de credit în cazul în care constată că, având în vedere verificarea bonității, acesta nu va fi în măsură să ramburseze creditul.

Curtea a amintit că Directiva 2008/48 realizează o armonizare completă a anumitor aspecte ale contractelor de credit pentru consumatori. În consecință, nu ar trebui să li se permită statelor membre să mențină sau să introducă alte dispoziții de drept intern decât cele prevăzute de prezenta directivă. Cu toate acestea, o astfel de limitare nu ar trebui să se aplice decât în cazul dispozițiilor armonizate din prezenta directivă. Statele membre pot lua anumite măsuri atunci când directiva le acordă o marjă de manevră sau atunci când măsurile respective țin de un aspect care nu a fost armonizat de directivă. Prin urmare, Curtea a statuat:
1. Articolul 5 alineatul (6) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale cum este cea în discuție în litigiul principal, care impune creditorilor sau intermediarilor de credit obligația de a identifica, în cadrul contractelor de credit pe care le oferă în mod uzual, tipul și cuantumul creditului cele mai bine adaptate, ținând cont de situația financiară a consumatorului la data încheierii contractului și de scopul creditului.
2. Articolul 5 alineatul (6) și articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2008/48 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale cum este cea în discuție în litigiul principal, care impune creditorului să se abțină de la încheierea unui contract de credit în cazul în care nu poate estima în mod rezonabil, în urma controlului bonității consumatorului, că acesta din urmă va fi în măsură să respecte obligațiile care decurg din contractul preconizat.

:: Hotărârea

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week