Ștefan Vlad: Nu cred în dispariția avocaturii clasice, elegante, argumentative
10 iunie 2019 | Alina MATEI
Alina Matei
Ștefan Vlad
Alina Matei: Multumesc, stimate domnule avocat Stefan Vlad, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. Ce sol v-a soptit la ureche sa urmati cursurile Facultatii de Drept?
Stefan Vlad: Eu va multumesc la randul meu pentru aceasta oportunitate. De altfel, trebuie sa va spun ca purtand aceasta discutie cu dumneavoastra ma incearca o senzatie de colocvialitate fireasca. JURIDICE.ro este cumva parte din firma pe care o conduc, un fel de „angajat invizibil”, este platforma cu care zilnic atat eu, cat si ceilalti avocati pe care ii coordonez ne intersectam si care naste deseori dezbateri si emotii din aproape toata paleta de emotii. Revenind la intrebare, „solul” a fost tatal meu, un om de o vasta cultura, de la care am mostenit aplecarea spre stiintele umaniste si care a intuit aplecarea mea spre „uman”. Am crescut cu o biblioteca impresionanta creata de tatal meu, un fapt oarecum nefiresc pentru un ofiter artilerist de cariera.
Alina Matei: Si de ce o facultate privata, Facultatea de Drept, Universitatea Nicolae Titulescu?
Stefan Vlad: Am urmat cursurile unui liceu real de matematica-fizica: liceul Ion Neculce. De altfel, in vremea adolescentei mele, pe timpul regimului comunist, nu aveai multe optiuni; aproape toate liceele erau din domeniul stiintelor exacte (sau, in orice caz, cele mai reputate licee), astfel ca daca voiai educatie de calitate la un liceu de renume, singura varianta era sa accepti domeniul „real”. Stiintele exacte dominau in vremea aceea a teoriei materialismului dialectic de sorginte marxist leninista, iar stiintele umane erau acceptate doar in masura in care serveau acestei teorii. Desigur, mult mai tarziu am descoperit ca stiintele exacte nu sunt chiar atat de exacte, ca granita dintre fizica si speculatiile filozofice de calitate este minunat de incerta, ca de exemplu „dialogul” dintre Leibniz si Newton pe tema calculului diferential transcende domeniul unei simple dispute matematice, la fel dupa cum natura duala (corpusculara si ondulatorie) a materiei naste probleme si discutii mai ales in domeniul teologiei si filozofiei.
Dar, sa revenim! Suntem deocamdata la vremea adolescentei mele, cand nu descoperisem inca toate aceste minunate si enigmatice intrepatrunderi intre real si uman, sau, chiar daca le descoperisem partial, nu le intelegeam pe deplin semnificatia. Decembrie 1989 m-a prins elev in clasa a 11-a la un liceu real, eu fiind aplecat spre uman, pregatindu-ma pentru o facultate de ingineri; evenimentele din 1989 au fost pentru mine ca o eliberare interioara resimtita pe deplin deoarece deodata puteam fara constrangeri sa ma afisez asa cum sunt, fara sa mai fiu nevoit sa mai gestionez situatia „schizofrenica” in care ma aflam. Din inertie am dat examen de admitere la Politehnica, pe care l-am picat cu multa satisfactie, dupa ce in prealabil il anuntasem ritos pe tatal meu ca refuz o cariera in domeniul ingineriei.
La cateva zile dupa afisarea rezultatelor la examen, tatal meu m-a invitat la o discutie relaxata intinsi pe covorul din sufragerie. Desigur, voia sa stie ce vreau, voia sa afle informatii ca sa poata sa ma directioneze (a se citi manipuleze) discret. In discutie a venit vorba de celebrul istoric literar Ovidiu Drimba, autorul tratatului despre istoria culturii si civilizatiei in 13 volume, iar unul din ele il „devorasem” cu putin timp inainte. I-am marturisit tatalui meu ca mi-as dori sa-l intalnesc, iar acesta a fost cred eu minutul de gratie care mi-a decis viitorul. La cateva zile dupa aceasta discutie, m-a anuntat ca stie o facultate unde profesorul Ovidiu Drimba tine un curs de istoria culturii si civilizatiei. Era vorba de Universitatea Nicolae Titulescu. Pentru mine a fost suficient. Mai tarziu am descoperit aici un mediu academic de inalta tinuta, fiind suficient sa amintesc pe Corneliu Birsan, Lucian Mihai, Francisc Deak, Stanciu Carpenaru, Augustin Fuerea, Ion Neagu, Antonie Iorgovan, Emilian Stancu, Romeo Popescu, Ioan Muraru, Petre Bieltz, Viorel Cornescu (cel caruia trebuie sa-i multumesc pentru ajutorul oferit intr-un moment de restriste al vietii mele cand, dupa disparitia prematura a tatalui meu, m-a ajutat sa-mi pot continua studiile).
Alina Matei: Şi daca tot scormonim trecutul, cum a inlaturat avocatura celelalte profesii?
Stefan Vlad: Firesc si cu zambetul pe buze. Nu a fost o batalie interioara. De altfel, trebuie spus ca la vremea la care am absolvit facultatea, mijlocul anilor ’90, exista o tendinta in societate de indepartare de zona etatista. Oamenii, in special cei tineri, voiau pe cont propriu, lucru firesc avand in vedere experienta anilor de comunism. Asadar, pozitiile de judecator sau procuror mi s-au parut atunci extrem de indepartate si incompatibile cu mine. Eu voiam sa lupt pe cont propriu, fara sefi. Totodata, nu vreau sa fiu ipocrit: credeam ca avocatura iti ofera sanse mai mari de crestere in plan financiar decat functia de judecator sau procuror, acolo unde cresterea financiara se determina prin grila de salarizare. Si intr-un fel asa si este, avocatura iti ofera sansa, dar nu garantia!
Alina Matei: Dreptul civil a fost dragoste la prima vedere? E mai puţin contra-intuitiv (ca sa folosesc un cuvant care va aparţine) decat dreptul penal?
Stefan Vlad: Categoric ca a fost dragoste la prima vedere. Pe de alta parte insa, eu nu sunt dintre aceia care impart universul intre civilisti si penalisti. Recunosc meritele dreptului penal si sunt intotdeauna impresionat de o pledoarie buna. Imi place insa mai mult dreptul civil pentru capacitatea acestuia de a capta inefabilul, de a-i da substanta si a-l „incarcera” in reguli si principii cu valoare universala, chiar atunci cand norma de drept pozitiv lipseste sau este neclara. Dincolo de Codul civil este norma dupa care ma ghidez, si, asa cum am mai avut ocazia sa spun, aceasta regula a fost in masura sa creeze institutii juridice deosebit de utile umanitatii, chiar si atunci cand legea lipsea sau era opaca. E suficient, de exemplu, sa ma refer la institutia imbogatirii fara justa cauza, care, zeci de ani, pana la aparitia Noului Cod Civil nu a avut un corespondent in normele dreptului pozitiv, dar care a fost creatia unor mari ganditori preocupati sa vada peste limitele stabilite de vointa mai mult sau mai putin explicita a legiuitorului. De altfel, eu sunt printre aceia care considera ca legiuitorul este inapt sa prevada, sa anticipeze exhaustiv toate situatiile posibile si de aceea metoda de aflare a vointei legiuitorului nu este punctul final. Dincolo de Codul civil inseamna inclusiv dincolo de vointa legiuitorului, atunci cand o anumita solutie juridica se dovedeste utila, benefica societatii. Ei bine, astfel de procedee sunt mai accesibile in dreptul civil decat in dreptul penal care pune accent subliniat pe principiul legalitatii.
Alina Matei: A fost surprinzatoarea pentru dumneavoastra propunerea pentru judecator la Curtea Constitutionala?
Stefan Vlad: Da! Mai ales ca nu sunt membru al vreunui partid politic, si deci nici al celui care m-a propus.
Alina Matei: Pentru breasla avocatilor, cred ca a fost un moment de jumatate de multumire, faptul ca un coleg avocat, de fapt doi – dumneavoastra si domnul Fenechiu – ati fost propusi. A starnit si invidii?
Stefan Vlad: De fapt au fost patru avocati propusi. Eu si domnul Ioan Cupsa din partea Camerei Deputatilor, iar domnul Fenechiu si domnul Mircea Ursuta din partea Senatului. De fapt, acesta a fost unul din motivele pentru care am acceptat candidatura, pentru ca a venit timpul sa aratam rolul si importanta acestei profesii pentru viata sociala si statala. Nu stiu daca a starnit si invidii, dar stiu sigur ca a produs foarte multa satisfactie din partea multor colegi de breasla. Am descoperit astfel din din partea lor mandria de a fi avocat, redescoperirea faptului ca a fi avocat inseamna totusi apartenenta la o breasla de elita. Avocatura trebuie sa-si reia rolul pe care l-a avut odata in viata cetatii, rol pe care nu si l-a epuizat. Istrate Micescu, Eugen Herovanu, Take Ionescu, Mihail Kogalniceanu, Barbu Stefanescu Delavancea, Alexandru Djuvara, Vintila Dongoroz, Titu Maiorescu, Mihail Paleologu, Ionel Teodoreanu, Nicolae Titulescu si multi altii, sunt oameni care au participat decisiv la creatia numita Statul roman si cultura lui. Fara sa idealizam o profesie, trebuie totusi spus ca cei mai multi avocati imbina in mod fericit stiinta de carte cu stiinta de a lupta, cu persistenta, cu stiinta discursului argumentat, cu capacitatea de a gasi rapid, pe moment argumente solide, cu elocventa, cu aptitudinea de a fi oportunisti pentru a castiga o cauza. Iar cand aceasta cauza este interesul Romaniei, indemnul nu poate fi decat unul singur: folositi avocatii pentru interesele Romaniei! Nu irositi o resursa valoroasa.
Alina Matei: Cat timp ati fost culegator de experiente pana la constituirea VLAD, CENUSE & ASOCIATII?
Stefan Vlad: Aproape 16 ani.
Alina Matei: De ce numele dumneavoastra este primul? Citind denumirea firmei este indiscutabil ca pareti a fi seful.
Stefan Vlad: Pentru ca ideea si initiativa constituirii societatii mi-a apartinut. Avocat fiind, pot spune cu certitudine ca aproape nimic nu este indiscutabil. 🙂
Alina Matei: Cine a avut ideea de a face fotografii din chiar interiorul biroului si a le posta pe website-ul societatii de avocati? Mi-a placut pictura cu fata care sta cu picioarele sub ea.
Stefan Vlad: Ideea a avut-o fosta mea asociata, avocat Adriana Minea, responsabila cu frumosul. Profit de ocazie pentru a-i adresa un salut. Tabloul se intituleaza „Lolita” si este pictat de un -de acum- celebru pictor roman modernist din generatia actuala: Radu Rodideal. Un nume de care orice pasionat de arta a auzit. Biroul meu este tapetat cu tablourile lui, dar nu numai. De altfel. trebuie spus ca pasiunea pentru arta este o caracteristica a avocatilor, multi avocati fiind colectionari mai mici sau mai mari.
Alina Matei: Nu ati avut emotii la dosarul privind asocierea MBS GROUP & DINENG DEV SRL? Practica judecatoreasca nu va era favorabila. Ce ati fi spus clientilor daca rezultatul era altul decat cel favorabil?
Stefan Vlad: Desigur ca am avut emotii tocmai datorita practicii judecatoresti. Spuneam mai sus ca spre deosebire de penal, celelalte domenii ale dreptului iti ofera o mai mare posibilitate de a incerca argumente stiintifice noi, de a face pionierat. Aici insa riscul si-l asuma intotdeauna clientul; el iti spune daca vrea sau nu sa fie pionier. Datoria ta ca avocat, mai ales in cazuri aflate la limita, este sa-l informezi complet si corect cu privire la situatia exacta si la riscuri, sa pastrezi fata de el un discurs echilibrat fara sa-i sufli in aripi. Totodata, in astfel de cazuri trebuie cumva sa reusesti sa-l cobori din sfera subiectiva a interesului lui imediat si sa-l faci partas la disputa „stiintifica” aratandu-i frumusetea ei. Demersul este de doua ori mai greu si nu reuseste intotdeauna: odata pentru ca trebuie sa paraseasca mental ideea de subiectivism, si a doua oara pentru ca trebuie sa comunici intr-un limbaj accesibil lui si totodata sa-l faci sa inteleaga si sa aprecieze frumusetea disputei. Asadar, daca am fi pierdut, nu era usor, desigur, dar solutia era mai usor de digerat de vreme ce o comunicam cuiva care a inteles exact miezul disputei si si-a asumat riscul.
Alina Matei: Acest succes se poate felia cu instanta, in sensul ca a schimbat practica?
Stefan Vlad: Fara indoiala. Toate argumentele noastre, indiferent cat de elegante au fost, erau absolut inutile daca ele erau prezentate unui zid. De altfel, trebuie spus un lucru si subliniat ca exemplu: sectia de contencios administrativ a Curtii de Apel Bucuresti a devenit in ultima vreme, de cativa ani buni, un loc in care judecatorii nu (mai) sunt functionari rigizi, ci au deschiderea intelectuala necesara pentru a intelege amplitudinea unor argumente, dar mai ales curajul de a le aplica. Si nu o spun pentru ca am avut acum o solutie convenabila, ci din contra o spun inclusiv pentru ca am avut situatii in care am pierdut dosare cu motivatii elegante si corecte.
Alina Matei: Ce va mai propuneti pentru viitor?
Stefan Vlad: Sa definitivez constructia firmei VLAD, CENUSE & ASOCIATII, atingand cumva imposibilul: sa reusim sa privim spre trecut, cu fata intoarsa spre viitor. Nu cred in disparitia avocaturii clasice, elegante, argumentative, chiar daca sunt deja multi care au inceput sa-i compuna epitafe avant la lettre. Viitorul apartine avocaturii tehnologizate, e clar. Dar progresul nu va elimina niciodata nevoia de uman, nevoia de dezbatere, incertitudinea factuala, conflictele inerente insasi naturii umane. Dreptul nu este niciodata egal cu dreptatea, iar a considera ca tehnologia va fi apta sa gaseasca dreptatea absoluta printr-o simpla apasare de buton echivaleaza cu a considera de exemplu ca un psiholog va gasi fericirea clientului sau doar accesand un soft.
Alina Matei: Ultima carte citita care e?
Stefan Vlad: Intotdeauna citesc in paralel mai multe carti si in orice caz citesc multe carti de specialitate, studii, eseuri. Dar ultima carte de beletristica (re)citita recent este Crima si pedeapsa de Dostoievski.
Alina Matei: Un mesaj, va rog, pentru cititorii J.
Stefan Vlad: Imi permit un indemn. Cum am spus si mai sus: sa pasim dincolo de Codul civil! Dreptul nu este o simpla insiruire de articole de lege, la fel dupa cum viata nu este o simpla insiruire de secunde.
Alina Matei: Multumesc pentru ca ati stat de vorba cu mine.
Stefan Vlad: Mi-a facut o deosebita placere!
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
