ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Este proprietatea o idee coerentă în drept? The Idea of Property: Its Meaning and Power de Laura Underkuffler

11.06.2019 | Cristian GOIA
Abonare newsletter
Cristian Goia

Cristian Goia

Scopul pe care și-l propune cartea[1] este a de a avansa un nou mod de a înțelege ideea de proprietate și de a vedea forța juridică pe care ar trebui să o aibă cererile întemeiate pe dreptul de proprietate, atunci când acesta este în conflict cu interese generale ale societății[2]. Toate acestea trebuie privite și raportate la timpurile în care trăim, timpuri caracterizate de schimbări și evoluții rapide.

Dreptul mediului, reglementările urbanistice, legile privind speciile pe cale de dispariție, legile privind patrimoniul cultural au copleșit ideile tradiționale privitoare la ceea ce este proprietatea și măsura în care ar trebui protejată. În astfel de situații trebuie văzut cum se împacă idealurile care protejează dreptul de proprietate privată cu exigențele unei guvernări moderne.

Sunt propuse patru dimensiuni ale proprietății: prima dimensiunea este dimensiunea teoretică (se referă la selectarea, explicit sau implicit de către sistemul juridic a unei teorii a dreptului), a doua dimensiune este cea spațială (înțelegerea spațiului, zonei, căreia i se aplică dimensiunea teoretică), a treia dimensiunea privește gradul de protecție (se aplică același nivel de protecție sau diferă nivelul de protecție în funcție de importanța dreptului apărat), iar ultima dimensiune, timpul (percepem proprietatea ca fiind ceva static, oferind un nivel de protecție imuabil ori o interpretăm dinamic, astfel nivelul de protecție se modifică pentru a reflecta schimbările în nevoile și atitudinele sociale). Voi începe prin a prezenta un caz discutat în carte, care analizează dreptul de proprietate asupra unui teren, Lucas v. South Carolina Coastal Council[3]. La sfârșitul anilor `70, Lucas demarează dezvoltarea unui proiect rezidențial pe Insula Palms, în apropierea orașului Charleston. În 1986 cumpără două parcele pentru construirea unui complex rezidențial. La momentul achiziției, cele două parcele erau sub reglementarea legii care privea managementul zonei de coastă, lege care prevedea pentru proprietarii terenurilor care se aflau într-o zonă critică, obținerea unei autorizații speciale înainte de începerea lucrărilor. La momentul achiziției cele două parcele ale lui Lucas nu făceau parte dintr-o zonă critică. În 1988, o nouă lege care reglementa managementul plajelor intră în vigoare și astfel construierea complexului rezidențial este interzisă. Scopului acestei legi era de de a proteja plajele, dunele de nisip, ecosistemul zonei de coastă, de construirea haotică a diverselor proiecte imobiliare care puteau pune în pericol stabilitatea plajei, prin accelerarea eroziunii. Pretenția lui Lucas este de a primi o compensație justă pentru imposibilitatea de a mai construi. Invocă o dispoziție din Constituția Statelor Unite ale Americii anume Takings clause, care privește exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Observăm că nu suntem într-o situație clasică de expropriere pentru că terenul rămâne în proprietatea lui Lucas, nu trece în proprietatea statului, însă restricția impusă lui Lucas de a nu construi are același efect ca și când ar fi avut loc o expropriere.

Trecând mai departe sunt identificate două concepții diferite cu privire la proprietate. O concepție comună, care acordă protecție puternică în cazurile de expropriere, și o concepție operativă care nu acordă o asemenea protecție. Folosirea acestor două concepții poate fi explicată prin examinarea naturii drepturilor, intereselor publice și a conflictului dintre ele. În concepția comună, proprietatea reprezintă interesul individual, definit și protejat împotriva măsurilor impuse de colectivitate. În concepția operativă, proprietatea reprezintă interesul individual, fluid în timp, stabilit și restabilit în funcție de circumstanțele sociale, legale, politice.

Este descris un model prin care se poate prezice când drepturile pretinse vor avea sau ar trebui să aibă prima facie „putere prezumtivă”,[4] atunci când se află în conflict cu interesele publice și când nu ar trebuie să aibă prima facie „putere prezumtivă”. Atunci când drepturile pretinse și interesele publice aflate în conflict implică valori fundamentale diferite (I), există o putere prezumtivă în favoarea primelor. În situația în care valorile fundamentale implicate în conflict sunt la fel sau similare (II), prezumția nu se aplică. În Lucas v. South Carolina Costal Council, valorile implicate sunt foarte similiare și astfel ne aflăm în cea de-a doua situație. Protecția dreptului de proprietate pretins de o persoană, include dreptul de a acționa într-o manieră care este de fapt în detrimentul și celorlalte persoane care folosesc acel teren? În astfel de situații, nu există nici un motiv de a acorda titularului dreptului de proprietate o putere prezumtivă. Ceea ce contează de fapt este natura interesului și valorile pe care le implică.

Prezența ori absența puterii prezumtive are importanță doctrinară asupra consecințelor în drept. Dacă dreptul de proprietate pretins are putere prezumtivă, acțiunea în despăgubiri pentru pierdea suferită are o mai mare șansă de reușită, totodată sarcina probei revine celui care se opune acestei cereri în despăgubiri[5].

Trebuie menționat că deși o mare parte din carte este dedicată situațiilor de expropriere, nu trebuie omis faptul că sunt puse în discuție și chestiunile mai puțin explorate și anume, corpul uman ca proprietate, informațiile personale ca proprietate, proprietatea culturală. Care este puterea pe care ar trebui să o aibă cererile care privesc aceste materii? Modelul aplicat mai sus, drepturile/interesul public care oferă îndrumare în aceste cazuri, mai este aplicabil? Rămân întrebări deschise, locul și momentul nu este prielnic pentru a încerca lămurirea acestor chestiuni.

Proprietatea poate fi privită și ca un drept, și ca o idee, și ca o instituție, este așa cum oamenii se raportează la ea, până la urmă este o instituție socială, politică și juridică ce implementează modalități de rezolvare a conflictelor particulare în societate.


[1] Laura S. Underkuffler, The Idea of Property: Its Meaning and Power, Oxford University Press, 2003. Disponibil aici și aici.
[2] Analiza privește instituția proprietății dintr-un sistem de drept de common law.
[3] Disponibil aici.
[4] Autoarea folosește termenul de „presumptive power”, pe care l-am tradus ad litteram, însă care înseamnă un fel de forță juridică superioară în conflictele dintre drepturi sau dintre drepturi și alte principii (cum sunt interesele generale ale societății). Specificul conflictelor între drepturi, așa cum a fost descris de Ronald Dworkin și de Robert Alexy, și cum este aplicat în instanțele de tipul CEDO, este acela că nu există o ierarhie între drepturi (sau între drepturi și alte principii), așa cum există o ierarhie între normele juridice obișnuite. Aceasta înseamnă că, atunci când două drepturi (sau două principii, sau un drept și un principiu) intră în conflict, litigiul va fi tranșat prin preferința acordată unuia dintre drepturi sau dintre principii, în funcție de contextul concret al speței. Cu toate acestea, în teoria lui Dworkin, drepturile beneficiază de o „prezumție” de forță juridică superioară atunci când intră în conflict cu un interes general (rights as trumps). Aceasta nu înseamnă că întotdeauna va prevala dreptul față de interesul general, ci că judecătorul care va decide invers va trebui să furnizeze motive solide pentru soluția de a acorda prioritate interesului general. Aceasta este prezumția de forță juridică superioară a dreptului care intră în conflict cu un interes general (sau „presumptive power” sau „putere prezumtivă”). Despre modalitatea specifică de a rezolva conflicte între drepturi, vezi mai pe larg, chiar în cadrul acestei rubrici, aici.
[5] Laura S. Underkuffler, op.cit., p.127.


Cristian Goia

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week