Pentru comunicare profesională JURIDICE.ro recomandă Infinit PR
TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

Trendul digitalizării și tendințele jurisprudențiale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție

12.06.2019 | Tudor COLŢAN
Abonare newsletter
Tudor Colțan

Tudor Colțan

Acum ceva vreme, în cadrul conferinței Litigators organizată de JURIDICE.ro, am susținut o prezentare despre digitalizarea procedurii de comunicare în procesul civil, în viziunea modificărilor operate prin Legea 310/2018 față de Codul de procedură civilă.

În acest sens, am oferit un exemplu cu privire la evoluția legislativă și jurisprudențială, în raport cu trendul digitalizării.

În anul 2017, prin Decizia nr. 34/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție[1] a dezlegat o chestiune de drept, respectiv faptul că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 din Codul de procedură civilă, actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen.”

Practic, la nivelul anului 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție manifesta o reticență cu privire la comunicarea actelor de procedură prin intermediul faxului sau a e-mailului, considerând că acestea trebuie să fie trimise la instanța de judecată în intervalul orar la care aceasta își desfășoară activitatea.

Îmi aduc aminte că, la momentul respectiv, am fost contrariat, ba chiar revoltat de o asemenea interpretare, din cel puțin două considerente. Unul pragmatic, în sensul că noi, avocații, nu avem la dispoziție o sursă oficială și sigură din care să aflăm care este ora până la care o instanța de judecată iși desfășoară activitatea în condițiile în care programul de lucru diferă de la instanță la instanță. Cel de-al doilea considerent a fost unul mai degrabă de naivitate tipică vârstei, crezând că, încetul cu încetul, comunicarea prin mijloace electronice va fi încurajată de către jurisprudență, în condițiile în care oferă niște avantaje notabile.

Ei bine, în decembrie 2018, când am citit modificările aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 310/2018, am zâmbit optimist, observând că legiuitorul modificărilor poate nu a avut în vedere naivitatea mea din anul 2017, dar sigur a sesizat avantajele notabile cu privire la încurajarea comunicării prin mijloace electronice și, în acest sens, potrivit noii reglementări, art. 183, alin. (1) și alin. (3) s-au modificat în felul următor: 

„(1) Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen.

(…)

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, precum și mențiunea datei și orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanței, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată”.

Așadar, dacă la nivelul anului 2017 comunicarea actelor de procedură prin e-mail era marginalizată de Înalta Curte de Casație și Justiție, legiuitorul modificărilor operate prin Legea nr. 310/2018 a avut în vedere avantajele comunicării actelor de procedură prin e-mail și a pus semnul egalității între această formă modernă și cele clasice.

Zilele trecute, am fost plăcut surprins când am lecturat Decizia nr. 520 pronunțată în data de 7 martie 2019 de către Înalta Curte de Casație și Justiție[2] și publicată recent. Ei bine, prin această soluție Înalta Curte de Casație și Justiție face un pas important în încurajarea digitalizării sistemului judiciar pentru următoarele motive.

În primul rând, instanța de judecată a reținut că în cazul în care cererile sunt adresate instanțelor în format electronic, semnătura digitală conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate (atestă faptul că documentul aparține persoanei semnatare, iar autorul documentului nu își poate declina răspunderea pentru conținutul documentului cu semnătură electronică valida).

În al doilea rând, în raport de aceste susțineri, Înalta Curte de Casație și Justiție reține un aspect esențial în raport cu natura juridică a semnăturii electronice, în sensul că semnătura electronică (digitală) validă oferă instanței o garanție a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoana care l-a semnat, iar conținutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia.

Nu în ultimul rând, Curtea statuează faptul că o persoană are la dispoziție practic două moduri de a transmite o cerere instanței de judecată: modul clasic, respectiv expedierea prin poștă a unui exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura olografă, și modul modern, prin transmiterea cererii prin e-mail, care să aibă atașat o semnătură electronică validă.

Așadar, din lecturarea acestor considerentele expuse de Înalta Curte de Casație și Justiție consider că sunt cel puțin trei lucruri esențiale:
– comunicarea prin mijloace electronice nu se mai află undeva într-un plan secundar, obscur, ci, din contră, este tratată pe picior de egalitate cu comunicarea clasică;
– un document comunicat prin e-mail care poartă o semnătură electronică validă, conform Legii nr. nr. 455/2001, conferă instanței de judecată o garanție de autenticitate atât cu privire la persoana care l-a semnat, cât și cu privire la conținutul documentului;
– viziunea instanței de judecată este pe aceeași linie cu modificările operate prin Legea nr. 310/2018, respectiv de a se încuraja comunicarea actelor prin procedurile moderne care prezintă avantaje importante.

În concluzie, cu aceeași ”naivitate”, cred că în viitorul apropiat atât legislația cât și jurisprudența vor sesiza avantajele pe care le aduce digitalizarea sistemului judiciar, pornind de la comunicarea actelor de procedură în procesele civile. Dacă ne dorim un sistem judiciar eficient, în care cauzele să fie judecate cu celeritate și într-un termen rezonabil, comunicarea actelor de procedură prin mijloacele electronice nu trebuie să mai fie excepția, ci regula în procesul civil.


[1] Disponibil aici.
[2] Disponibil aici.


Av. drd. Tudor Colțan
Senior Associate SUCIU POPA și ASOCIAȚII și fondator Legal Runners

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week