Experiența singurei românce participante la The Siracusa International Institute for Criminal Justice and Human Rights
12 iunie 2019 | Silvia USCOV
Silvia Uscov
Cum aș putea descrie experiența trăită la Institutul Internațional de Justiție Penală și Drepturile Omului din Siracusa? Ca o deschidere a orizontului în multiple direcții și descoperirea unor profesioniști în domeniul meu de activitate, ce mi-au devenit și prieteni între timp.
Institutul a rezervat două hoteluri foarte aproape de acesta, pe Insula Ortigia din Siracusa (centrul istoric al Siracusei), iar eu și colega mea de cameră, Diana (originară din Mexic, dar profesoară de drept la Universitatea Utrecht din Olanda), ne-am bucurat de un superb apartament de 2 camere la parterul hotelului cu o grădină privată interioară unde serveam micul-dejun, iar serile ni le petreceam povestind.
Cu siguranță pentru italieni era ceva neobișnuit să ne vadă în frumoasa Siracusa (unde străinii vin în concediu) cu laptopurile în față, eu servind un espresso doppio lungo, ea un cappuccino, și discutând aprins despre contextul istorico-politic din Lituania și Rusia anilor 1950, argumentând puternic, eu pentru Rusia, ea pentru Lituania încălcarea sau nu a Articolului 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cauza Drelingas v. Lituania (opinia separată a dnei judecător Iulia Motoc (judecătorul din România la Curtea Europeană a Drepturilor Omului) din cauza Drelingas v. Lituania a fost puternic susținută de mine nu pentru ca provenim din aceeași țară, ci pentru argumentele pertinente) sau dezbătând subiectul programelor de recunoaștere facială introduse la nivelul altor țări, în conexiune cu încălcarea dreptului la viață privată sau chiar a dreptului la un proces echitabil.
Cursul a fost deschis prin discursurile Directorului General al Institutului, Fillipo Musca, Primarului orașului Siracusa, Francesco Italia, și renumitului Profesor William Schabas, Directorul acestui curs.
Profesorul William Schabas, de origine canadian, este recunoscut ca expert internațional în dreptul penal internațional, drepturile omului, genocid și pedeapsa cu moartea, profesor de drept internațional la Universitatea Middlesex din Marea Britanie, profesor de drept internațional umanitar și drepturile omului la Universitatea Leiden din Olanda. A scris peste 18 monografii (mă bucur să ma număr acum printre cei 6 participanți ce au primit monografia acestuia, ˝Procesul Kaiser-ului˝, cu dedicație) și 200 articole.
Acesta a susținut cauze în fața Curții Internaționale de Justiție (organul judiciar al Națiunilor Unite, principalele sale funcții legale sunt soluționarea litigiilor prezentate de către statele membre și de a da avizele consultative cu privire la întrebările adresate de către organele autorizate în mod corespunzător). Marii Camere a Curții Europene a Drepturilor Omului și Curții Penale Internaționale (scopul acestei instanțe internaționale este de a judeca persoane care au comis genociduri, crime de război și crime împotriva umanității).
Mai mult decât atât, am regăsit opiniile sale referitoare la genocid sau aplicarea principiului nullum crimen sine lege (Articolul 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului) în numeroase hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului.
Nu o să vă fac o prezentare a fiecărui profesor invitat deoarece puteți citi online despre aceștia, calitatea de profesor fiind dublată de unii dintre ei de calitatea de judecător la diferite instanțe internaționale specializate.
În ceea ce privește participanții la curs, toți erau sub 35 de ani, selectați (în general câte o persoană, eu fiind singurul reprezentant al României) din fiecare țară de pe toate continentele, fiind vorba despre masteranzi, doctoranzi, profesori universitari sau profesioniști (avocați sau procurori în țările de origine, membri ai Misiunilor ONU, membri ai Curții Europene a Drepturilor Omului sau ale altor instanțe internaționale etc.).
Majoritatea nu lucrau în țările de origine, ci la Haga sau Strasbourg, și mai toți participaseră la numeroase cursuri de specializare în materia dreptului penal internațional și drepturile omului în diverse părți ale lumii.
După fiecare curs urmau runde de discuții în care puteai sa adresezi întrebări sau să expui probleme de drept astfel încât, cu această ocazie, am aflat ce se întâmplă în multe țări, atât cu privire la sistemul de drept, legislația sub diverse aspecte, dar și contextul socio-politic.
De asemenea, discuțiile continuau la prânzul oferit de către Institut în incinta acestuia (se organizează cursuri în diverse țări, dar nicăieri nu se servește un prânz ca la Siracusa), unde profesorul Schabas obișnuia să se așeze printre noi pentru a ne cunoaște mai bine.
Ce mi-a plăcut în mod deosebit a fost prezentarea diferitelor aspecte în stilul meu, adică la un unghi de 360 grade. Niciun subiect nu era tratat ca soluția sigură sau cheia către unica variantă de rezolvare a unei chestiuni juridice (așa cum se întâmplă la facultățile de Drept din România), ci totul putea face obiectul unei dezbateri argumentate. Inclusiv când am vizionat scurte prezentări ale celebrului Proces de la Nuremberg, ni s-a recomandat să vizionăm variantele realizate de fiecare țară implicate pentru a trage o concluzie. Și judecătorii noștri ar trebui să țină seama de un lucru: dacă legea nu este bună (în sensul accesibilității, previzibilității, respectării drepturilor omului), atunci nu se pot ascunde sub umbrela aplicării ei necondiționate (sub ideea că legislativul dă legea, iar ei doar o aplică), fiind ținuți direct responsabili.
Printre alte subiecte discutate: cel despre conceptul în sine de ˝drepturile omului˝ ca minime standarde și modul în care au fost reflectate istoric (ceea ce se considera acum 50-100 de ani ca minime standarde s-a schimbat în timp), dar și despre aplicarea unor tehnici de criminalistică avansate. De asemenea, ne-am exersat argumentarea în câteva grupuri de dezbateri, toate acestea ducând la niște idei de articole juridice pe care mă pregătesc să le scriu în perioada următoare.
Cursul a fost foarte bine organizat din toate punctele de vedere, dar la final le-am făcut recomandarea de a reveni la forma de curs de 10 zile, nu la cea de 7, pentru că, deși printre materialele puse la dispoziție se regăsea și o recomandare pentru o plajă superbă lângă Siracusa, nu am avut timp să mergem acolo. În schimb, din moment ce puteai să lipsești la maxim 2 sesiuni de cursuri (în unele zile erau organizate 2 sesiuni de cursuri, în altele 3 sesiuni), am profitat de această oportunitate pentru a mă duce cu câțiva colegi să facem plajă la Zefiro și puțin shopping.
Serile ni le petreceam împreună, adoptând stilul italian, mai întâi un aperitivo la unul dintre baruri, și apoi cina la unul dintre extraordinarele restaurante, iar colegii italieni s-au comportat ca adevărate gazde pentru toți.
Aici am descoperit că, deși diferiți prin background-ul cultural, eram uniți de pasiunea pentru drept astfel încât am avut niște parteneri de discuții interesante.
Unii dintre ei vizitaseră România (și chiar au fost sinceri când mi-au mărturisit că au rămas plăcut impresionați), dar erau încă mulți care nu știau prea multe despre țara mea și pentru asta găsesc că responsabilitatea aparține misiunilor diplomatice din acele țări. Cred că România ar trebui să fie promovată intens prin organizarea unor evenimente la care deschiderea să fie către membrii comunității internaționale, pe când reprezentanții noștri parcă le organizează mai mult pentru diaspora românească.
Nu în ultimul rând, am descoperit că prietenii mei sunt și dornici de distracție astfel încât am fost la niște party-uri organizate ad-hoc sau nu (cum a fost cina festivă din ultima seară de la Institut, unde DJ-ul a pus și 3 melodii ale unor formații românești).
Am făcut multe poze, video-uri și am rămas cu o mulțime de amintiri deosebite din această experiență, sperând să fructific intens cunoștințele acumulate în perioada următoare.
Avocat Silvia Uscov
Managing Partner USCOV | Attorneys at law
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
