Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 
Print Friendly, PDF & Email

Tribunalul Arad. Angajată implicată într-un accident de muncă. Daune morale de 100.000 LEI
13.06.2019 | Andrei PAP


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Andrei Pap

Andrei Pap

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ARAD

Secția a III-a Contencios administrativ și fiscal litigii de muncă și asigurări sociale

Dosar nr. …/…/…

SENTINȚA CIVILĂ NR. 68

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2018

P_________: C_____ H__

Asistent judiciar: I__ B____

Asistent judiciar: dr. N______ R___ S_____

Grefier: A_______ C_____

S-a luat în exam inare, în vederea pronunțării, acțiunea civilă formulată de reclamanta Heidel (B____) L______, în contradictoriu cu pârâta K_______ România S__ , având ca obiect despăgubire.

Procedura fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Dezbaterile și susținerile orale ale părților au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2018 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pentru motivele arătate s-a amânat ulterior pronunțarea pen tru termenul din 22 ianuarie 2018.

T R I B U N A L U L

 Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 11 octombrie 2017, scutită de taxă de timbru, reclamanta Heidel (B____) L______ a chemat în judecată pe pârâta K_______ R omânia S__, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 lei cu titlu de daune morale, reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit prin accidentul de muncă survenit la data de 22.11.20 13; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta precizează că începând cu data de 17.09.2012 a obținut calitatea de angajată cu funcția de casier în raport cu angajatoarea pârâtă K_______ ROMÂNIA S__.

Potrivit fișei postului, activitatea desfășurată implica încasarea contravalorii corecte a tuturor mărfurilor care ies pe la casa de marcat la care-și desfășura activitatea, respectarea tuturor regulilor de lucru cu mijloacele de plată, manevrare în siguranță a tuturor valorilor materiale indiferent de mijloacele de plată, cât și efectuarea retururilor de la casele de marcat, plasarea mărfii returnată la locul destinat fiecărui articol.

În data de 22.11.2013, reclamanta a fost programată la schimbul II, până în jurul orei 21.00 și-a desfășurat activitatea la casa de marcat nr. 8, când din lipsă de clienți, a primit sarcină de la șeful de zi să se ocupe de marfa provenită din returul de la casele de marcat, transportul acesteia cu ajutorul cărucioarelor de cumpărături și plasarea la rafturile de proveniență.

Reclamanta menționează că în jurul orei 21.30, în timp ce plasa marfa la raftul cu produse de sezon din cadrul raionului dulciuri, marfă provenită din returul de la casele de marcat, fiind poziționată pe o scară, angajatul B_____ C_______ L___ ențiu, lucrător comercial la raionul băuturi, a lovit scara pe care se afla cu transpaleta electrică T18 pe care o manevra în zonă, mișcând-o, suficient încât să se dezechilibreze și să cadă de pe scară pe piciorul drept.

Reclamanta arată că a fost transportată de o colegă la Spitalul Clinic Județean de Urgență A___ pentru efectuare de investigații corespunzătoare.

Potrivit Biletului de ieșire din spital întocmit la externare în data de 02.12.2013, a fost diagnosticată cu fractură a calcaneului, W01.1, Supr avegherea suturilor și pansamentelor chirurgicale. În același act se regăsesc recomandările în care se indică menținerea imobilizării, mersul asistat cu cadrul de mers cu interdicție de sprijin pe piciorul imobilizat, cât și medicamentația aferentă.

La investigația radiologică de după ieșirea din spital efectuată de către dr. Z_____ E_______ în data 10.12.2013, rezultatul constatat a fost de fractură în curs de calusare imobilizată în atelă gipsată calcaneu drept.

Reclamanta arată că datorită recomandările medicilor, perioada de imobilizare a piciorului drept aflat în ghips, cât și ulterior înlăturării ghipsului, din data de 23.11.2013 până în data de 30.04.2014 s-a aflat în concediu medical cod – 03 – accident de muncă.

Începând cu data de 01.05.2014 a relu at activitatea în cadrul societății pârâte, durerile generate de accidentul de muncă nu au încetat, sens în care a solicitat să-i fie încredințate doar sarcini care nu implică statul în picioare, respectiv exercitarea presiunii pe piciorul drept. Cu toate acestea, la o durată de muncă de peste 4 ore, fără a sta întinsă pe o poziție orizontală, piciorul drept se umfla generând o stare de durere accentuată.

În toată perioada de după revenirea la locul de muncă, având în vedere recomandările medicilor de speci alitate ortopedie, a efectuat exerciții ce presupun refacerea și întărirea zonei afectate, însă fără succesul scontat. De asemenea, în perioada de „refacere”, a consultat părerea mai multor specialiști în domeniu, atât în țară, cât și în străinătate, iar acestea erau împărțite, în sensul în care unii preziceau o perioadă lungă și lentă de refacere, iar alții fără șanse de revenire.

Reclamanta învederează că pe fondul durerilor și imobilizării tot mai accentuate și  urmare a unei noi consultări, în data de 0 5.12.2016, reclamanta a convenit să fie operată de dl. Dr. Csotye Janos în Ungaria, prin tăierea ciocului osului la piciorul drept. Din descrierea operației rezultă că sub glezna externă dreaptă a fost efectuată o incizie oblică boltită pentru a descoperi bucata de calcaneu vindecată în poziție rea, care comprima substanțial tendoanele peroneului. Au fost eliberate tendoanele, după care s-a tăiat ciocul osului de aprox. 3x1x1 cm, decomprimând substanțial tendoanele peroneului.

După operație, durerile n-au dispărut, în data de 09.01.2017 continuând programul de kinetoterapie în cadrul Medlife Genesys A___.

Din Adeverința medicală nr. 1016/28.06.2017, emisă de dl .dr. I________ L____, anterior revenirii la locul de muncă, se constată că reclamanta suferă de sechele postfractură calcaneu drept, operată, recomandându-i activitate profesională în poziție șezândă sau program de lucru redus.

Potrivit fișei de aptitudini nr. 1700 B/31.07.2017 a Medicinei Muncii a Centrului Medical Mediar, fără nicio examinare fizică, strict în baza actelor medicale puse la dispoziție, inclusiv ultima adeverință nr. 1016/28.06.2017 a dl .dr. I________ L____, s-a acordat avizul medical ca apt de lucru, recomandând totuși evitarea ortostatismului prelungit, aspect care converge spre ideea unei persoane apt condiționat și nicidecum în varianta simplă.

Investigarea accidentului petrecut în data de 22.11.2013 la locul de muncă de la punctul de lucru a pârâtei, s-a materializat prin întocmirea Procesului verbal de cercetare din 28.11.2013 de către pârâtă, astfel încât, din cuprinsul acestuia la lit. k) rezultă că: „Cauza principală a producerii evenimentului o constituie lovirea scării cu transpaleta electrică T18 și căderea accidentatei de pe scară de la o înălțime de 60 cm. Lovirea scării cu transpaleta electrică T18 s-a făcut datorită manevrării în mod necorespunzător a acesteia de către lucrătorul comercial B_____ C_______ L________. Au fost încălcate prevederile Legii nr. 319/2006 art. 22  și art. 23 alin. 1 pct. a).

De asemenea, în cadrul Procesului verbal de cercetare amintit la pct. q) se arată că: „În urma cercetării efectuate de către Comisia de cercetare, rezultă că accidentul cărei victimă a fost B____ L______ întrunește condițiile pentru a fi declarat ca accident cu incapacitate temporară de muncă conform prevederilor art. 5 lit. g) și art. 31 lit. a) din Legea nr. 319/2006.”

Se menționează că urmare a cercetărilor privind cauzele și împrejurările în care s-a petrecut evenimentul din 22.11.2013 a fost sesizat și Inspectoratul Teritorial de Muncă A___, care prin Adresa nr. xxxxx din 10.12.2013 înaintată către pârâta K_______ ROMÂNIA S__ arată că: „Urmarea a verificării dosarului de cercetare privind accidentul de muncă cu incapacitate temporară de muncă, rezultă că, sunt întrunite condițiile legale pentru ca accidentul să fie declarat, cercetat ca accident de muncă cu incapacitate temporară de muncă.”

Prin Adresa nr. xxxxx din 10.12.2013 a Inspectoratului Teritorial de Muncă A___ se arată că, în cadrul procesului verbal de cercetare, au fost stabilite corect împrejurările în care s-a produs accidentul, reglementările legale încălcate, răspunderile pentru nerespectarea prevederilor legale și măsurile care se impun a fi luate pentru prevenirea unor cazuri similare.

Reclamanta menționează că angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, aspect relevat prin adresa de răspuns cu FN, comunicată în data de 05.10.2017, prin care pârâta angajatoare refuză plata sumei solicitate, întrucât pe de o parte apreciază că nu este cazul de acordare a despăgubirilor întrucât i s-a acordat calificativul de apt , iar de cealaltă parte prin acțiunea civilă în răspundere civilă contractuală nu se pot acorda daune morale.

Reclamanta arată referitor la prevederile art. 253 din Codul Muncii privind posibilitatea angajării răspunderii patrimoniale a angajatorului, că în mod imperativ trebuie îndeplinite și realizate în mod cert următoarele condiții:

– existența unei fapte ilicite comisă de angajatoare, care constă în nerespectarea de către aceasta, respectiv pre pusul ei, angajatul B_____ C_______ L________, lucrător comercial la raionul băuturi, care a lovit scara pe care se afla reclamanta, cu transpaleta electrică TI 8 pe care o manevra în zonă, mișcând-o, suficient încât să o dezechilibreze și să cadă de pe scară pe piciorul drept, fapt ce rezultă din Procesul verbal de cercetare din 28.11.2013 întocmit de către pârâtă, confirmat de către Inspectoratul Teritorial de Muncă A___ prin Adresa nr. xxxxx din 10.12.2013;

– cauzarea unui prejudiciu material sau moral a ngajatei, constând în ________ de calcaneu, cât și aplatizarea piciorului, infirmitate cauzatoare de dureri continue;

– legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, atestată de același Proces verbal de cercetare din 28.11.2013 întocmit de către pârâtă, confirmat de către Inspectoratul Teritorial de Muncă A___ prin Adresa nr. xxxxx din 10.12.2013;

– vinovăția angajatorului pârât, de asemenea, rezultă în mod neechivoc din actele existente și întocmite de către pârâta angajatoare;

– calitatea de salariat a persoanei păgubite, la data producerii accidentului, reclamanta era angajata pârâtei, iar incidentul s-a produs în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

Normele eticii și echității juridice dispun, în principiu, acordarea de despăgubiri materiale pentru daune și prejudiciile morale suferite și încercate, fiind astfel deplin justificată dispunerea acordării de către instanța de judecată a unor compensații materiale acelor persoane ale căror posibilități de viață familială și socială au fost afectate prin alterarea acestora ca urmare a faptelor ilicit-comisive și/sau comisive săvârșite de alte persoane evident culpabile.

Se precizează că răspunderea juridică civilă este acea sancțiune aplicată dispozitiv față de pârâta responsabilă sub forma impunerii unei obligații juridico-civile de ordin material, datorită lipsirii regretabile de un drept civil ce-i aparține salariatei reclamante, raportat și circumscris inclusiv dreptului la muncă corespondent pregătirii și aptitudinilor profesionale, dar și a posibilității extrem de limitativă privind manifestarea și implicarea familială și, implicit, publică.

În practică s-a reținut că în ceea ce privește prejudiciul moral invocat și solicitat prin cererea introductivă dedusă judecății, trebuie să fie evidentă și neechivocă accidentarea și, implicit, incapacitatea de muncă inclusiv de ordin constant și repetitiv cauzată de accidentul de muncă și astfel evidențiată neechivoc prin certificatele medicale și celelalte acte medicale omise, din care să rezulte fără tăgadă că salariata reclamantă a suferit o diminuare evidentă și certă a capacității de muncă, rămânând în mod regretabil afectat și având un disconfort și nesiguranță personală și profesională permanente, de natură a-i afecta viața privată din punct de vedere al condițiilor de manifestare funcțională circumscrisă posibilelor restrângeri, excluderi, marginalizări și limitări sociale, profesionale, de grup, dar și familiale, și care-o îndreptățește la despăgubiri cu titlu daune morale.

Jurisprudența și practica judiciară în materie a lăsat locul unor aprecieri evident rezonabile și echitabile, de natură să ofere și implicit să garanteze o anumită satisfacție, dar și beneficiu compensatoriu, astfel că se impune ca pentru o justă și echitabilă dezdăunare pecuniară, ca salariata reclamantă, inclusiv prin cuantumul daunelor morale, să aibă o reparație suficientă și deplin echitabilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția 1 civilă, prin Decizia nr. 153/27 ianuarie 2016 pronunțată în recurs, a statuat faptul că „în stabilirea existenței prejudiciului moral trebuie luat în considerare caracterul și importanța valorilor nepatrimoniale cărora le-a fost cauzat prejudiciul, situația personală a victimei, ținându-se cont de mediul social din care face parte victima, de educația sa, de nivelul de cultura, de standardul de moralitate, psihologia victimei, etc. Deoarece este vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi care ____________________ vieții private, în sfera art. 8 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, dar și de valori apărate de Constituție și de legile naționale, existența prejudiciului este circumscrisă condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real și efectiv produs victimei. Privitor la proba prejudiciului moral, dovada faptei ilicite este suficientă, prejudiciul și raportul de cauzalitate urmând a fi prezumate, iar instanțele vor deduce producerea prejudiciului moral din simpla existență a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu și a împrejurărilor în care a fost săvârșită. Soluția va fi determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind, practic, imposibilă”.

În vederea respectării principiului reparării integrale, reclamanta solicită repararea prejudiciului creat prin imposibilitatea prestării în prezent și în viitor, până la pensionare, a unei munci de tipul celei pe care o desfășura la momentul producerii accidentului, cât și a altor activități so ciale.

Se arată că în prejudiciul constând într-o atingere adusă sănătății sau integrității psihice ________________________. Acestea sunt tratamentele medicale, chirurgicale, farmaceutice, pe care victima trebuie să le suporte (damnum emergens) și lipsa câștigului corespunzând diminuării sau suprimării capacității sale de a munci (lucrum cessans) în aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului.

Reclamanta apreciază că în practica judecătorească se acorda despăgubiri pentru prejudiciile rezultate din scăderea sau pierderea capacității de muncă a persoanei astfel încât să se acopere nu numai prejudiciul actual, ci și pe cel viitor, constând, de exemplu, în diminuarea veniturilor (micșorarea retribuției, pensionarea pentru invaliditate etc), drept consecință a scăderii sau pierderii capacității de muncă. Cum infirmitatea reclamantei este permanentă, afectând definitiv capacitatea de muncă a acesteia, pârâta, prin plata unui ajutor suplimentar, anterior promovării prezentei acțiuni, a reparat doar parțial prejudiciul suferit de aceasta, cuvenindu-i-se acordarea unei despăgubiri cuprinzând acoperirea integrală a prejudiciului și după acel moment.

Așa cum au statuat doctrina și practica în materie, vătămarea gravă a integrității corporale a unei persoane se poate concretiza nu numai într-un prejudiciu material determinat și imediat evaluabil, ci și în într-un alt prejudiciu aflat la limita dintre cel moral și material, care este consecința caracterului ireversibil al vătămării și care lipsește persoana în cauza de posibilitatea deplina de a participa la viața sociala și de a se bucura efectiv de beneficiile acestei participări și care a fost denumit de unii autori „prejudiciu de agrement”. Aceasta despăgubire trebuie raportată la prejudiciul moral suferit, la gravitate, importanța și consecințele acesteia pentru persoana vătămată. Aprecierea prejudiciului moral se realizează sub aspectul efectelor negative suferite de persoana vătămată pe plan fizic și psihic și nu se rezumă la determinarea „prețului” suferinței fizice și psihice care sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate. Trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional și familial din ceea ce ar însemna o viață normală, liniștită și fericită pentru aceasta în momentul respectiv, dar și în viitor în societatea respectivă.

Reclamanta arată că prin fracturarea calcaneului și aplatizarea piciorului, generând dureri ireversibile este evident i s-au alterat condițiile de viață, că nu mai are posibilitatea de a contribui la bunăstarea familiei sale, în același mod, că i s-a alterat și imaginea de sine, precum și că posibilitatea de a participa din plin la viața socială s-a diminuat, spre ex.: neputând purta încălțăminte pe toc sau exercita sporturi de agrement: ski, drumeții montane, ce necesită o intensă utilizare a piciorului. Consecințele faptei sunt permanente ș i ireversibile, ele urmând a fi suportate de reclamantă toată viața, în consecință, acestuia i se cuvine și prejudiciul estetic și de agrement, suma ce poate oferi o reparație justă a pagubei de aceasta natură suferită de reclamantă.

Față de prejudiciul moral lezat prin fapta ilicită, reclamanta apreciază că obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 lei este una justă și echitabilă.

Cât privește cuantumul daunelor solicitate de la pârâtă, reclamanta apreciază că acesta este justificat, raportat la gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii aduse acestora, consecințele negative suferite de victimă pe plan fizic și psihic, precum și măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, respectând criteriul impus de Curtea Europeana a Drepturilor Omului potrivit căruia: „despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă dreptului la viață, la integritatea fizică sau psihică”.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 253 și urm. din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, coroborat cu art. 1.350, 1.519 din Cod Civil, art. 44 din Legea nr. 319/2006, dispozițiile C. pr. civ., Legea nr. 346/2002 – privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale.

Pârâta K_______ România Societate în Comandită, a depus întâmpinare (filele 91 – 101), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta invocă excepția prescripției materiale a dreptului la acțiune, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită obligarea la plata sumei de 300.000 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul suferit prin accidentul de muncă survenit la data 22.11.2013.

Raportat la petitul acțiunii, pârâta apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 alin. (2) Codul muncit, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului.

Or, conform celor susținute chiar de către reclamantă, accidentul de muncă ce a condus la apariția situației pentru care se solicită daunele morale a avut loc la data de 22.11.2013, adică cu mai mult de 3 ani anterior datei înregistrării pe rolul instanței de judecată a acțiunii (11.10.2017).

Pârâta consideră că pretențiile solicitate de către reclamantă nu sunt justificate, având în vedere faptul că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului.

Pârâta menționează că prezentul litigiu este un litigiu de dreptul muncii, legislația muncii fiind o legislație specială, cuprinzând norme derogatorii de la prevederile legii civile.

În acest sens, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 253 Codul muncii potrivit cărora „Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.

În ceea ce privește natura juridică a răspunderii patrimoniale reglementate de Codul muncii, acesta reprezintă o varietate a răspunderii civile contractuale, cu anumite particularități specifice legislați ei muncii.

Pârâta arată că în prezentul litigiu, raportat la obiectul cererii, fiind incidente dispozițiile art. 253 care reglementează răspunderea patrimonială a angajatorului, dispozițiile Codului civil nefiind aplicabile în astfel de spețe.

Potrivit dispozițiilor art. 278 alin. (1) Cod civil, conform cărora dispozițiile Codului muncii se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile.

În cazul răspunderii patrimoniale a angajatorului, Codul muncii, legea specială aplicabilă, prevede o condiție pentru antrenarea răspunderii societății în relația cu proprii angajați, respectiv „culpa angajatorului”.

În litigiile de muncă în care salariații solicită atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorului, dispozițiile art. 1350 și 1519 Cod civil, indicate de reclamantă în motivarea în drept nu pot fi reținute.

În ceea ce privește atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorului, în ciuda faptului că în materia litigiilor de dreptul muncii sarcina probei revine angajatorului în conformitate cu prevederile art. 272 Codul muncii, totuși, persoana care pretinde despăgubiri în temeiul art. 253 Codul muncii trebuie să facă dovada întrunirii condițiilor răspunderii patrimoniale a angajatorului.

Repararea prejudiciului se face în condițiile răspunderii civile contractuale, iar pentru obligarea angajatorului la plata despăgubirilor solicitate, este necesară întrunirea cumulativă a elementelor răspunderii civile contractuale, respectiv: existența faptei ilicite; prejudiciul; legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu; culpa angajatorului.

Reclamanta nu numai că nu probează, dar nici măcar nu susține ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale.

Pârâta arată că, în motivarea cererii, reclamanta se mulțumește să arate instanței că a fost victima unui accident de muncă produs din vina unui coleg de serviciu, din care a rezultat o incapacitate temporară de muncă, sumele solicitate fiind pretinse pentru niște daune morale neprobate.

În ceea ce privește incidentul în care a fost implicată reclamanta, așa cum rezultă din probele întâmpinării, respectiv din procesul verbal de cercetare a evenimentului, la data de 22.11.2013, în timp ce plasa marfa provenită din returul de la casele de marcat, scara pe care se afla reclamanta a fost atinsă de transpaleta electrică manevrată de către colegul de serviciu al acesteia, dl. B_____ C_______ L________, în urma loviturii, scara s-a destabilizat, iar reclamanta s-a dezechilibrat și a căzut pe podea de la o înălțime de aproximativ 60 de cm, accidentându-se.

În urma incidentului, colegii de serviciu ai reclamantei i-au acordat acesteia primul ajutor și au transport at-o ulterior la Spitalul Clinic Județean de Urgență A___.

Din Procesul verbal de cercetare întocmit în urma investigării accidentului de muncă, principala cauză a reprezentat-o manevrarea necorespunzătoare a transpaletei electrice de către angajatul B_____ C_______ L________.

Pornind de la evenimentul descris mai sus (susținut și de reclamantă prin cererea de chemare în judecată), pârâta arată că în speță nu este îndeplinită nici măcar o condiție dintre cele enumerate mai sus (și care trebuie îndeplinite cumulativ) astfel încât să fie atrasă răspunderea patrimonială a angajatorului.

Pârâta menționează în ceea ce privește fapta ilicită a acesteia, că aceasta nu există.

Societatea pârâtă arată că a luat toate măsurile ce se impun astfel încât accidente de genul celor în care a fost implicată reclamanta să nu aibă loc, instruind în acest sens cu regularitate toți salariații și aducându-le la cunoștință normele de utilizare a aparaturii societății.

Salariatul B_____ C_______ L________, cel care opera transpaleta, avea efectuate toate instruirile necesare în vederea operării respectivului mijloc.

Din Adeverința nr. 1 eliberată la data de 19.02.2013, salariatul B_____ C_______ L________ fusese instruit să deservească utilajul implicat în incident, adeverința fiind eliberată în urma verificării scrise a cunoștințelor salariatului.

Mai mult decât atât, trebuie reținut și faptul că pârâta a făcut tot ceea ce era necesar astfel încât incidente de genul celui care a implicat-o pe reclamantă să nu se producă, instruind mai mulți salariați cu privire la modalitatea de utilizare a transpaletei, inclusiv pe reclamantă.

Se precizează că salariatul B_____ C_______ L________ avea efectuată instruirea periodică în ceea ce privește sănătatea și securitatea la locul de muncă, aspect ce reiese din Fișa SSM atașată.

Documentul intitulat „Instrucțiune proprie privind instrucțiunea lucrătorilor” cuprinde mențiuni referitoare la utilizarea transpaletei, instrucțiuni de care salariatul vinovat de producerea accidentului avea cunoștință, conform instruirii periodice.

Potrivit acestor instrucțiuni: „în timpul operării: manevrele de luare și lăsare transpaleți cu marfă se vor face cu mare atenție pentru a evita lovirea acestora și prăbușirea încărcăturii.”

Rezultă că singura faptă de care s-ar fi putut face vinovată pârâta societate în incidentul în care a fost implicată reclamanta, respectiv neinstruirea salariaților cu privire la utilizarea transpaletei, nu există.

Prin probele depuse, pârâta precizează că și-a îndeplinit toate obligațiile și a depus toate diligențele astfel încât la locul de muncă să nu aibă loc accidente de muncă, salariații fiind instruiți cu privire la modul în care trebuie să utilizeze mijloacele societății, dar și cu privire la riscurile existente la locul de muncă.

Concluzia la care s-a ajuns în urma cercetării evenimentului a fost aceea că singura persoană răspunzătoare pentru accidentul de muncă este salariatul B_____ C_______ L________, această concluzie fiind confirmată de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Ar ad.

Pârâta arată că în sarcina acesteia nu s-a reținut săvârșirea niciunei fapte culpabile în legătură cu incidentul din data de 22.11.2013 în care a fost implicată reclamanta.

În ceea ce privește prejudiciul suferit de către reclamantă, acesta este numai afirmat, iar nu și demonstrat.

Cu privire la suma de 300.000 lei daune morale, de asemenea, reclamanta nu a precizat în cuprinsul acțiunii în concret, în ce anume a constat atingerea adusă onoarei, reputației sau bunului său renume.

Față de orice lipsă a motivației cu privire la suferirea unui prejudiciu moral și în absența oricărui mijloc de probă care să demonstreze existența unor astfel de prejudicii, rezultă că pretențiile solicitate de către reclamantă sunt neîntemeiate.

Pârâta învederează faptul că judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au apreciat (în cuprinsul Deciziei nr. 2356 din 20 aprilie 2011 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect obligarea unei autorități publice la plata de daune morale) că, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta autorității.

În ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, aceasta nu există ca urmare a inexistenței unei fapte culpabile a angajatorului pe de o parte, dar și absenței oricărui prejudiciu moral, pe de altă parte.

Referitor la culpa angajatorului, pârâta arată că se poate lesne observa din cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că nici măcar reclamanta nu poate identifica vreo culpă pe care pârâta societate ar putea-o avea în legătură cu incidentul d in data de 22.11.2013.

Deși era în interesul reclamantei să identifice prin acțiunea formulată o culpă a pârâtei societăți, aceasta nu a menționat și cu atât mai mult nici nu a demonstrat faptul că pârâta societate sau reprezentanții ei legali ar avea vreo vină în ceea ce privește accidentul de muncă din data de 22.11.2013.

Prin întregul material probator administrat în cauză, pârâta arată că a demonstrat faptul că a luat toate măsurile ce se impuneau astfel încât salariații să fie instruiți în ceea ce privește modalitatea de operare a transpaletei, au fost instruiți cu privire la riscurile specifice locului de muncă și li s-a adus la cunoștință modul de operare al mijloacelor din incinta unității. De asemenea, după producerea incidentului, a demonstrat că victimei i s-a acordat primul ajutor de specialitate până la sosirea ambulanței care a preluat-o pe reclamantă și a transportat-o către spital.

În ceea ce privește justificarea principală a reclamantei pentru solicitarea daunelor morale în cuantum de 300.000 de lei, respectiv „imposibilitatea prestării în prezent și în viitor, până la pensionare, a unei munci de tipul celei pe care o desfășura la momentul producerii activității”, acesta este neîntemeiată întrucât acesteia nu i s-a diminuat capacitatea de muncă.

Pârâta menționează că nu există nici un document din care să rezulte diminuarea capacității reclamantei, urmare a accidentului din data de 22.11.2013 și nici nu a fost încadrată în vreun grad de handicap.

Fișele de aptitudini emise de către medicul de medicina muncii ulterior accidentului și necontestate de către reclamantă nu demonstrează existența unei incapacități de muncă, fie ea chiar și temporară.

Fișa de aptitudini din data de 30.11.2015 are avizul medical „apt condiționat dar fără legătură cu accidentul, reclamanta neputând să-și desfășoare activitatea în sectorul alimentar, Fișa de aptitudini emisă în data de 21.03.2016 are avizul medical „apt”, Fișa de aptitudine din data de 06.10.2016 are avizul medical „apt”, iar ultima fișa medicală, cea din data de 31.07.2017 are avizul medical „apt” cu recomandarea de a evita ortostatismul prelungit.

Se precizează că pârâta a sprijinit-o financiar pe reclamantă pentru a trece mai ușor peste accidentul pe care l-a suferit, în acest sens acordându-i acesteia un ajutor social în cuantum de 4.500 lei la data de 07.12.2016.

Menționează că plata a fost una voluntară, menită să asigure o compensație față de reclamantă și, sub nicio formă, nu reprezintă o recunoaștere a unei culpe a angajatorului în legătură cu acci dentul de muncă în care a fost implicată reclamanta.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 și urm. Cod procedură civilă.

Reclamanta Heidel (B____) L______ a depus răspuns la întâmpinare (filele 235 – 240), prin care a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește invocarea prescripției dreptului material la acțiune, reclamanta solicită respingerea acesteia.

Potrivit art. 268 alin. (2) din Codul Muncii, se arată că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului.

Natura juridică a termenului instituit de codul muncii este al prescripției extinctive, reprezentat de pasivitatea persoanei interesate, constând în stingerea dreptului de acțiune ca urmare a neexercitării în termenul legal. Or, termenul de prescripție poate fi susceptibil de suspendare, întrerupere sau repunere în termen.

Urmare a accidentului de muncă produs în data de 22.11.2013, reprezentanții angajatorului și-au exprimat întreaga considerație și susținere materială, în caz că se impune în vederea înlăturării consecințelor negative ale prejudiciului cauzat, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.

Reclamanta menționează că deși prin eforturi financia re considerabile a reușit să facă față recuperărilor recomandate de medicii de specialitate, nemaiavând fonduri, în perioada lunii aprilie anului 2015 a solicitat un sprijin financiar pentru acoperirea procedurilor fizioterapeutice, iar în data de 22.04.2015 angajatoarea K_______ România Societate în Comandită a virat suma de 800 lei solicitată în prealabil de către reclamantă.

Prin cererea nr. 1356 din 21.11.2016 reclamanta menționează că a solicitat angajatoarei pârâte, în considerarea accidentului de muncă din 2013, rezultat cu incapacitate temporară de muncă diagnosticată cu fractură de calcaneu cu tulburări circulatorii, continuând să aibă dureri și alte deficiențe până și la data întocmirii cererii, față de necesitatea intervenției chirurgicale, în sumă de 800 euro și a altor cheltuieli necesare pentru drum, spitalizare, recuperare, în total 1.000 euro, să-i fie plătită suma de bani astfel cum a fost solicitată.

Potrivit extrasului de cont al băncii BRD, cât și fișa individuală a salariatei, prezentată de către angajatoare cu ocazia întâmpinării, rezultă că i-a fost aprobată și virată suma de 4.500 lei în data de 07.12.2016.

Dispozițiile alin. (1) pct. 1 art. 2.537 Cod civil stabilesc că prescripția se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea, în orice al mod, a dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripția, coroborate cu alin. (1) și (2) art. 2.538 C. civ. care statuează că recunoașterea se poate face unilateral și tacit, iar acesta din urmă trebuie să rezulte fără echivoc din manifestări care să ateste existența dreptului celui împotriva căruia curge prescripția. Constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei…și alte asemenea.

Față de solicitarea expresă a acordării sumelor de bani rezultate din accidentul de muncă și plata necondiționată efectuată de către angajatoare, rezultă fără niciun dubiu recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie.

Reclamanta apreciază că argumentele folosite de către pârâtă în sensul acordării doar a unui ajutor financiar nu pot fi reținute, pe de o parte că nu rezultă manifestarea expresă a angajatoarei derivată dintr-un înscris în care să arate că sumele plătite nu reprezintă o recunoaștere, ci doar un ajutor necondiționat, de cealaltă parte, este neverosimilă ideea ca o societate comercială, care urmărește realizarea de profit, să efectueze acte de caritate, fără a îmbrăca într-o formă juridică adecvată, sponsorizare sau altele. Modul în care a înțeles să înregistreze plata efectuată în contabilitatea personală este problema exclusivă a pârâtei, care nu privește situația concretă a reclamantei, prin care i s-a recunoscut un drept prescriptibil.

Față de prescripția invocată, reclamanta arată că nu operează în cauză, deoarece prejudiciul a cărui reparație este solicitată de reclamantă este actual și permanent, și constă în imposibilitatea prestării în prezent și în viitor până la pensionare a unei munci de tipul celei pe care o realiza la momentul accidentului de muncă.

Reclamanta nu poate presta în continuare în câmpul muncii activitatea pentru care era plătită în perioada producerii accidentului și nici după producerea evenimentului, deoarece statutul pentru o perioadă îndelungată în poziție șezută, îi îngreunează circulația sângelui la piciorul afectat, provocându-i dureri, iar pentru remedierea situației se impune poziționarea orizontală a reclamantei, culcat, aspect greu, dacă nu imposibil de realizat în condiții normale de muncă.

În ceea ce privește apărările formulate de către pârâtă, în sensul că nu sunt întrunite condițiile de antrenare a răspunderii contractuale ale angajatorului, reclamanta solicită respingerea acestora, ca nefondate.

Natura juridică a răspunderii patrimoniale reglementată de Codul muncii, reprezintă o varietate a răspunderii civile contractuale, cu anumite particularități specifice legislației muncii.

Totodată, prevederile art. 278 alin. (1) Codul muncii arată că dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile.

Premisa generală a angajări răspunderii contractuale o constituie existența unui contract valabil încheiat. Fapta ilicită săvârșită de debitorul contractual constă în încălcarea dreptului celeilalte părți prin neexecutare obligațiilor contractuale. Neexecutarea obligațiilor contractuale poate îmbrăca forma neexecutării sau executării necorespunzătoare a acestora.

Reclamanta menționează că fapta ilicită producătoare de prejudicii săvârșită de angajatoare constă în neasigurarea securității și sănătății lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, așa cum prevede art. 6 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, coroborat cu art. 175 alin. (1) din Codul Muncii prin care se arată că: „Angajatorul are obligația să asigure securitatea și sănătatea salariaților în toate aspectele legate de muncă”.

Obligația angajatorului de a asigura securitatea și sănătatea în muncă a angajaților, constituie cea mai importantă dintre obligațiile angajatorului, iar legea cadru în acest domeniu este Legea nr. 319/2006.

Dacă prejudiciul cauzat este consecința unei fapte directe ale altui salariat, angajatorul nu este absolvit de vina de a nu fi luat măsurile legale impuse de cap. 3 din Legea nr. 319/2006, câtă vreme evenimentul s-a produs la locul de muncă.

Fapta ilicită a angajatorului constă tocmai în neevaluarea riscurilor specifice muncii pârâtei, fapt ce a determinat neluarea nici unei măsuri cu privire la diminuarea sau eliminarea riscurilor ce se pot ivi din cauza apropierii fizice dintre angajații săi, exercitând activități specifice care în caz de contact pot genera prejudicii.

Deși pârâta, prin apărările evocate din întâmpinare, invocă drept unică cauză de exonerare a răspunderii informarea și instruirea lucrătorilor, așa cum prevede alin. (1) lit. c) art. 7 din Legea nr. 319/2006, nu ține cont de celelalte obligații nerespectate și anume, asigurarea securității și protecția sănătății lucrătorilor, prevenirea riscurilor profesionale, cât și cea mai importantă asigurarea cadrului organizatoric și a mijloacelor necesare securității și sănătății în muncă.

Se invocă și dispozițiile art. 13 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, prin care sunt prevăzute obligațiile ce revin angajatorilor în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.

Reclamanta invocă prevederile art. 6, alin. 1 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, art. 39, alin. 1 Codul muncii, art. 40, alin. 2 Codul Muncii, art. 178 alin. 1 Codul muncii precum și art. 44 din Legea nr. 319/2006.

De asemenea, au fost încălcate prevederile din Instrucțiunea proprie de securitate și sănătate în muncă nr.:II-00-Transport marfă cu transpaleți, punctul 3 măsuri preventive și protecție aliniatul 2 care prevede operarea cu atenție sporită conform regulilor și instrucțiunilor primite de fiecare operator.

În cadrul Procesului verbal de cercetare la pct. q) se arată că: „în urma cercetării efectuate de către Comisia de cercetare, rezultă că accidentul cărei victimă a fost B____ L______ întrunește condițiile pentru a fi declarat ca accident cu incapacitate temporară de muncă conform prevederilor art. 5 lit. g) și art. 31 lit. a) din Legea nr. 319/2006.”

În cadrul aceluiași proces-verbal, la lit. (s) se reține în cadrul rubricii măsurile dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare și persoanele responsabile pentru realizarea acestora, că:

  1. Se vor lua măsuri de instruire a întregului personal din cadrul magazinului cu privire la manevrarea mijloacelor de transport;
  2. Reevaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă casier în conformitate cu prevederile art. 15, alin. 3 din H.G. 1425/2006 modificată, ținând cont de cauzele producerii accidentului și completarea planului de prevenire și protecție;
  3. Angajatorul B_____ C_______ L________ va fi reinstruit suplimentar în domeniul securității și sănătății în muncă.

Reclamanta apreciază că rezultă fără niciun dubiu recunoașterea faptei ilicite a angajatoarei, de neîndeplinire a obligațiilor contractuale de asigurare a securității și sănătății lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, instituind măsurile dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare și persoanele responsabile pentru realizarea acestora, așa cum au fost indicate mai sus.

Cauzarea unui prejudiciu material sau moral angajatei, constând în ________ de calcaneu, cât și aplatizarea piciorului, infirmitate cauzatoare de dureri actuale și permanente.

Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, atestată atât de Procesul verbal de cercetare din 28.11.2013 întocmit de către pârâtă, confirmat de către Inspectoratul Teritorial de Muncă A___ prin Adresa nr. xxxxx din 10.12.2013, cât și din aspectele dovedite.

Vinovăția/Culpa angajatorului este prezumată în mod relativ. În concordanță cu normele de drept comun, angajatorul are posibilitatea de a proba că nu și-a îndeplinit obligațiile izvorâte din contractul individual de muncă din cauza unei împrejurări care nu i se poate imputa.

Măsurile pentru asigurarea securității angajaților se iau ținând seama de specificul activității societății pârâte în cadrul căreia reclamanta având obligația de plasare a mărfii la raft, aflată pe o scară la înălțime, în acest sens securitatea angajaților putea fi asigurată prin instalarea unor piedici sau alte elemente ce puteau împiedica contactul dintre angajați, ori prezența în acest interval a altei persoane care să asigure evitarea oricărui accident.

Angajatoarea așa cum a afirmat prin întâmpinare, s-a limitat în a aduce la cunoștință și instrui lucrătorii, fără a asigura cadrul organizatoric și mijloacele necesare securității și sănătății în muncă, în vederea evitării unor astfel de accidente în muncă.

La data producerii accidentului, reclamanta era angajata pârâtei, potrivit Contractului Individual de Muncă nr. xxxxxxxx/05.09.2012, iar incidentul s-a produs în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 201, alin. (2) Cod procedură civilă.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art.248 alin.1 Cod procedură civilă, asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța s-a pronunțat motivat prin încheierea dată în ședința publică din 11.12.2017.

Pe fond, se va reține, în fapt , că între re clamanta B____ L____ și pârâta K_______ ROMÂNIA S__ a fost încheiat contractul individual de muncă nr.xxxxxxxx/05.09.2012, în baza căruia reclamanta a obținut calitatea de lucrător comercial, începând cu data de 17.09.2012 (fila 13) .

Potrivit fișei postului, activitatea desfășurată implica încasarea contravalorii corecte a tuturor mărfurilor care ies pe la casa de marcat la care-și desfășura activitatea, respectarea tuturor regulilor de lucru cu mijloacele de plată, manevrare în siguranță a tuturor valorilor materiale indiferent de mijloacele de plată, cât și efectuarea retururilor de la casele de marcat, plasarea mărfii returnată la locul destinat fiecărui articol.

În data de 22.11.2013, în jurul orei 21.30, în timp ce plasa marfa la raftul cu produse de sezon din cadrul raionului dulciuri, marfă provenită din returul de la casele de marcat, anga jatul B_____ C_______ L________, lucrător comercial la raionul băuturi, a lovit cu transpaleta electrică T18 pe care o manevra în zonă scara pe care se afla reclamanta, mișcând-o suficient încât să se dezechilibreze și să cadă de pe scară pe piciorul drept.

După ce s-a încercat acordarea primului ajutor de către colegi, a fost transportată de o colegă la Spitalul Clinic Județean de Urgență A___ pentru efectuare de investigații corespunzătoare.

Potrivit Biletului de ieșire din spital întocmit la externare în data de 02.12.2013, a fost diagnosti cată cu fractură a calcaneului și s-a indicat menținerea imobilizării, mersul asistat cu cadrul de mers , cu interdicție de sprijin pe piciorul imobilizat, cât și medicamentația aferentă.

Pentru cercetarea evenimentului, Directorul unității a numit o Comisie de cercetare rezultatul verificărilor efectuate de aceasta fiind redat în cuprinsul Procesului verbal de cercetare din 28.11.2013 , concluzionându-se ,, Cauza principală a producerii evenimentului o constituie lovirea scării cu transpaleta electrică T18 și căderea accidentatei de pe scară de la o înălțime de 60 cm. Lovirea scării cu transpaleta electrică T18 s-a făcut datorită manevrării în mod necorespunzător a acesteia de către lucrătorul comercial B_____ C_______ L________. Au fost încălcate prevederile Legii nr. 319/2006 art. 22  și art. 23 alin. 1 pct. a)’’ (fila 22).

De asemenea, s-a conchis că : ,, În urma cercetării efectuate de către Comisia de cercetare, rezultă că accidentul cărei victimă a fost B____ L______ întrunește condițiile pentru a fi declarat ca accident cu incapacitate temporară de muncă conform prevederilor art. 5 lit. g) și art. 31 lit. a) din Legea nr. 319/2006’’.

În legătură cu e venimentul din 22.11.2013 a fost sesizat și Inspectoratul Teritorial de Muncă A___ care , prin Adresa nr. xxxxx din 10.12.2013 înaintată către pârâta K_______ ROMÂNIA S__ a notificat pârâta că sunt întrunite condițiile legale pentru ca accidentul să fie declarat, cercetat ca accident de muncă cu i ncapacitate temporară de muncă.

Prin aceiași adresă Inspectoratul Teritorial de Muncă A___ arată că, în cadrul procesului verbal de cercetare, au fost stabilite corect împrejurările în care s-a produs accidentul, reglementările legale încălcate, răspunderile pentru nerespectarea prevederilor legale și măsurile care se impun a fi luate pentru prevenirea unor cazuri similare.

Potrivit relatărilor reclamantei, confirmate prin actele medicale depuse la dosar, în perioada de imobilizare a piciorului drept aflat în ghips, cât și ulterior înlăturării ghipsului, din data de 23.11.2013 până în data de 30.04.2014 s-a aflat în concediu medical cod – 03 – accident de muncă.

Începând cu data de 01.05.2014 a reluat activitatea în cadrul societății pârâte, durerile generate de accidentul de muncă nu au încetat, sens în care a solicitat să-i fie încredințate doar sarcini care nu implică statul în picioare, respectiv exercitarea presiunii pe piciorul drept. Cu toate acestea, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, la o durată de muncă de câteva ore, fără a sta întinsă pe o poziție orizontală, piciorul drept se umfla generând o stare de durere accentuată.

Instanța reține că reclamantei i s-a redus durata muncii la 4 ore/zi în luna august 2017, potrivit Actul adițional nr.13/25.08.2017.

În perioada de „refacere”, a consultat părerea mai multor specialiști în domeniu, atât în țară, cât și în străinătate, iar acestea erau împărțite, în sensul în care unii preziceau o perioadă lungă și lentă de refacere, iar alții fără șanse de revenire.

Urmare a unei noi consultări, în data de 05.12.2016, reclamanta a convenit să fie operată la Spitalul Central al Județului Bekes, prin tăierea ciocului osului la piciorul drept. Din descrierea operației rezultă că sub glezna externă dreaptă a fost efectuată o incizie oblică boltită pentru a descoperi bucata de calcaneu vindecată în poziție rea, care comprima substanțial tendoanele peroneului. Au fost eliberate tendoanele, după care s-a tăiat ciocul osului de aprox. 3x1x1 cm, decomprimând substanțial tendoanele peroneului.

După operație, durerile n-au dispărut, în data de 09.01.2017 continuând programul de kinetoterapie din cadrul Medlife Genesys A___.

La examenul RMN din 07.03.2017 la Centrul de radiologie și imagistică Medicală Affidea A___, s-a constatat că prezenta o aplatizare a bolții plantare; Subluxație anterioară a extremității distale tibiale cu 2mm față de talus, cu îngustarea anterioară a spațiului articular tibio-talar; Pintene calcanean; Neregularitatea conturului calcanean pe fața externă, probabil postintervențional; Neregularitatea traiectului ligamentului talo-fibular și calcaneo-fibular, probabil lezate; Fără întreruperi de traiect la nivelul tendoanelor; Minimă reacție fluidă la nivelul articulației tibio-tarsiene.

Din Adeverința medicală nr. 1016/28.06.2017, emisă de dl .dr. I________ L____, anterior revenirii la locul de muncă, se constată că reclamanta suferă de sechele postfractură calcaneu drept, operată, recomandându-i activitate profesională în poziție șezândă sau program de lucru redus.

Cu toate acestea, potrivit fișei de aptitudini nr. 1700 B/31.07.2017 a Medicinei Muncii a Centrului Medical Mediar, s-a acordat avizul medical ca apt de lucru și s-a recomandat evitarea ortostatismului prelungit.

Reclamanta a susținut că avizul a fost acordat fără nicio examinare fizică, strict în baza actelor medicale puse la dispoziție, inclusiv ultima adeverință nr. 1016/28.06.2017, afirmație care nu a fost probată, însă nici combătută.

Fișa de aptitudini din data de 30.11.2015 are avizul medical „apt condiționat dar fără legătură cu accidentul, reclamanta neputând să-și desfășoare activitatea în sectorul alimentar, Fișa de aptitudini emisă în data de 21.03.2016 are avizul medical „apt”, Fișa de aptitudine din data de 06.10.2016 are avizul medical „apt”, iar ultima fișa medicală, cea din data de 31.07.2017 are avizul medical „apt” cu recomandarea de a evita ortostatismul prelungit.

P ârâta a sprijinit-o financiar pe reclamantă pentru a trece mai ușor peste accidentul pe care l-a suferit, în acest sens acordându-i acesteia un ajutor social în cuantum de 5814, 00 le i la data de 07.12.2016 și 4500 lei în luna noiembrie 2016 (fila 225-226).

Prin cererea întocmită la data de 09.03.2017 reclamanta a solicitat un nou ajutor pârâtei (f.68) . Din adresa de răspuns comunicată în data de 05.10.2017, pârâta angajatoare refuză plata sumei solicitate, întrucât , pe de o parte apreciază că nu este cazul de acordare a despăgubirilor ca urmare a acordării calificativul ui ,, apt ’’ , iar pe de altă parte , s-a invocat Decizia 40/xxxxx a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin acțiunea civilă în răspundere civilă contractuală nu se pot acorda daune morale.

În prezent, reclamanta nu mai este angajata societății pârâte.

În drept , în conformitate cu art. 44 din Legea securității și sănătății în muncă, angajatorii răspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral prin prestațiile asigurărilor sociale de stat.

Art. 253 Codul muncii: „(1) Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

(2) În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanțelor judecătorești competente.’’

Rezultă din cele de mai sus că repararea prejudiciului se face în condițiile răspunderii civile contractuale, iar pentru obligarea angajatorului la plata despăgubirilor solicitate, este necesară întrunirea cumulativă a elementelor răspunderii civile contractuale, respectiv: existența faptei ilicite, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, calitatea de salariat și nu în ultimul rând culpa angajatorului.

Instanța apreciază că aceste condiții sunt întrunite în cauză pentru următoarele considerente:

Referitor la calitatea de salariat, se constată că, la data producerii accidentului de muncă , reclamanta era angajata pârâtei, potrivit contractului individual de muncă nr.xxxxxxxx/05.09.2012 (fila 13), iar incidentul s-a produs în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

Fapta ilicită a angajatorului constă în neîndeplinirea a obligației de a asigura securitatea și sănătatea în muncă a angajaților, potrivit Legii nr. 319/2006, prin neevaluarea riscurilor specifice muncii pârâtei, fapt ce a determinat neluarea nici unei măsuri cu privire la diminuarea sau eliminarea riscurilor ce se pot ivi din cauza apropierii fizice dintre angajații săi, exercitând activități specifice care în caz de contact pot genera prejudicii.

Angajatorul nu este absolvit de vina de a nu fi luat măsurile legale impuse de cap. 3 din Legea nr. 319/2006, câtă vreme evenimentul s-a produs la locul de muncă și este consecința unei fapte directe a altui salariat, angajatul B_____ C_______ L________, lucrător comercial, care a lovit scara pe care se afla reclamanta, cu transpaleta electrică TI 8 pe care o manevra în zonă, mișcând-o, suficient încât să o dezechilibreze și să cadă de pe scară pe piciorul drept, fapt ce rezultă din Procesul verbal de cercetare din 28.11.2013 întocmit de către pârâtă, confirmat de către Inspectoratul Teritorial de Muncă A___ prin Adresa nr. xxxxx din 10.12.2013 .

Concluziile și măsurile dispuse prin Procesul verbal de cercetare, respectiv de instruire a întregului personal din cadrul magazinului cu privire la manevrarea mijloacelor de transport;de reevaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă casier în conformitate cu prevederile art. 15, alin. 3 din H.G. 1425/2006 modificată, ținând cont de cauzele producerii accidentului și completarea planului de prevenire și protecție;de reinstruire suplimentară în domeniul securității și sănătății în muncă a angajatului B_____ C_______ L________ confirmă existența faptei ilicite a angajatoarei, de neîndeplinire a obligațiilor contractuale de asigurare a securității și sănătății lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, instituind măsurile dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare și persoanele responsabile pentru realizarea acestora, așa cum au fost indicate mai sus.

Culpa pârâtei rezidă din îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor care îi incumbă în temeiul art.13 din Legea nr.319/2006 pentru asigurarea securității angajaților, în sensul că , deși a adus la cunoștință și a instruit lucrătorii, nu a asigurat cadrul organizatoric și mijloacele necesare în vederea evitării unor astfel de accidente în muncă.

Apărarea formulată în cauză de pârâtă în sensul inexistenței faptei ilicite și a vinovăției angajatorului, nu poate fi reținută. Dreptului salariatului la securitate și sănătate în muncă, prevăzut de art.39 alin.1 lit. f Codul muncii, îi corespunde obligația corelativă ce cade în sarcina angajatorului potrivit prevederilor art.40 alin.2 lit. b), respectiv ,,să asigure permanent condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă și condițiile corespunzătoare de muncă. În sarcina angajatorului legiuitorul au fost stabilite mai multe obligații ce îi incumbă tocmai în scopul prevenirii accidentelor de muncă.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.175 alin.1 Codul muncii ,,Angajatorul are obligația să asigure securitatea și sănătatea salariaților în toate aspectele legate de muncă’’, iar potrivit art.176 Codul muncii ,,(1) Dispozițiile prezentului titlu se completează cu dispozițiile legii speciale, ale contractelor colective de muncă aplicabile, precum și cu normele și normativele de protecție a muncii.

(2) Normele și normativele de protecție a muncii pot stabili:

a) măsuri generale de protecție a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;

b) măsuri de protecție a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activități;

c) măsuri de protecție specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;

d) dispoziții referitoare la organizarea și funcționarea unor organisme speciale de asigurare a securității și sănătății în muncă.

Așadar, angajatorului îi incumbă o obligație de rezultat și nu de diligență, context în care dacă unul dintre salariații săi a suferit un accident de muncă, se poate concluziona că măsurile luate pentru protejarea securității și sănătății salariaților nu au fost corespunzătoare.

Raportat la specificul activității societății pârâte, așa cum susține reclamanta, securitatea angajaților putea fi asigurată prin instalarea unor piedici sau alte elemente ce puteau împiedica contactul dintre angajați, ori prezența în acest interval a altei persoane care să asigure evitarea oricărui accident.

Prejudiciul cauzat angajatei prin fapta mai sus relevată constă în traumele fizice și psihice care i-au fost cauzate prin ________ de calcaneu și aplatizarea piciorului.

Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, este atestată atât de Procesul verbal de cercetare din 28.11.2013 întocmit de către pârâtă, confirmat de către Inspectoratul Teritorial de Muncă A___ prin Adresa nr. xxxxx din 10.12.2013, cât și din probele administrate în cauză, înscrisuri și declarații de martori.

Pârâta a susținut că nu există legătură de cauzalitate între accidentul de muncă și prejudiciul suferit de reclamantă, întrucât din Raportul final întocmit la data de 07.12.2016 de Spitalul Central Județul Bekes rezultă că cea de-a doua intervenție chirurgicală s-a efectuat pentru a se elimina bucata de calcaneu ,,vindecată în poziție rea.’’

Instanța apreciază că susținerea pârâtei nu este de natură să elimine accidentul de muncă din sfera de cauzalitate a prejudiciului suferit de reclamantă, întrucât aceasta este infirmată de înscrisurile medicale și depozițiile martorilor, din care rezultă consecințele accidentului asupra capacității de muncă a reclamantei.

În ciuda acestui fapt și strict pe baza fișei de aptitudini, reclamantei i s-a pretins desfășurarea activității conform programului obișnuit de lucru. Singura facilitate i s-a acordat la cererea ei și a constat în faptul că nu a mai fost trimisă pe raion ( fila 251).

În plus, instanța nu poate specula în ce privește vindecarea  ,,în poziție rea’’ invocată de pârâtă drept cauză a prejudiciului suferit de reclamantă ulterior primei intervenții chirurgicale, respectiv dacă aceasta se datorează modului de îngrijire post op e r ator sau culpei medicale. În oricare dintre ipoteze cauza primară a prejudiciului rămâne accidentul de muncă.

Pentru prejudiciul material sau moral produs salariaților prin neîndeplinirea obligației angajatorul răspunde în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale.  Ori, prin art.1385 și 1386 Cod civil se consacră principiul rep arării integrale și în natură a prejudiciului , iar dacă aceasta nu este cu putință ori dacă victima nu este interesată de reparația în natură, prin plata unei despăgubiri .

Prejudiciul moral a fost definit în doctrina dreptului și în jurisprudență ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau/și morală pe care se resimte victima. Prejudiciile care alterează sănătatea și imaginea fizică aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane-dreptul la sănătate, integritate fizică și psihică, ca și componente ale dreptului la viață apărat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și se impun a fi reparate.

Cu privire la daunele morale, se va reține că, deși suferințele fizice și psihice nu  pot fi  cuantificate, acordarea lor se impune ca o compensare. Instituția daunelor morale constituie și o reprobare morală a faptei ilicite, prin aceea că cel care a săvârșit-o trebuie să răspundă prin repararea prejudiciului existent în patrimoniul victimei și în domeniul vieții sufletești.

Repararea integrală a prejudiciului presupune repararea daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.

Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, în practica judiciară și în literatura de specialitate s-a statuat că daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării și trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale ( CEDO cauza Tolstoy Miloslovsky vs Regatul Unit ).

Ceea ce trebuie, în concret, evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu și să aducă satisfacție de ordin moral celui prejudiciat.

În lipsa unor criterii obiective de evaluare prestabilite, se vor avea în vedere vătămarea efectiv produsă, durata și natura îngrijirilor, modul de recuperare și persistența unei sensibilități dureroase, faptul că prej udiciul suferit de reclamantă nu este numai unul fiziologic, ci și estetic.

________ suferită de reclamantă a fost de natură a-i crea o stare de disconfort și suferință, la care s-au adăugat și alte circumstanțe de ordin subiectiv , perceperea unei infirmități, a cicatricelor și operațiunilor medicale impuse pentru remedierea acestora, a compasiunii celor din jur, astfel cum reiese și din depozițiile martorelor F____ M_____ și D____ M____ (filele 250-251).

Traumele psihice ale reclamant e i s-au intensificat și datorită faptului că, din cauza leziunii suferite, i s-a modificat statutul profesional și condițiile obișnuite de viață, dar i-au fost diminuate și posibilitățile de afirmare și manifestare în societate (își pierde echilibru, nu poate face singură piața, nu poate conduce autoturismul, deși deține permis de conducere).

Ținând seama de aceste circumstanțe particulare ale cauzei, instanța apreciază rezonabil un cuantum al despăgubirilor de xxxxxx (unasutămii) lei, cu titlu de daune morale.

Pentru considerentele expuse, constatând că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile a pârâtei, în temeiul art.253 Codul muncii cu aplicarea art.1385-1388 Cod civil, acțiunea va fi admisă în parte și pârâta va fi obligată să plătească reclamantului xxxxxx (unasutămii) lei , cu titlu de daune morale.

Văzând că s-au solicitat cheltuieli le de judecată și că acțiunea a fost admisă în parte, în temeiul art.453 alin.2 Cod procedură civilă, aceste cheltuieli ( constând în onorarii de avocat) vor fi compensate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta Heidel (B____) L______ CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în A___, ___________________________. 4, ____________, județ A___ și domiciliul procesual ales în A___, ______________________. 5/7, _______________________________, în contradictoriu cu pârâta K_______ R______ S__ cu sediul în București, ________________________. 120 -144, sector 2, CUI xxxxxxxx, având ca obiect despăgubire și, în consecință:

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 100.000 (unasutămii) lei, cu titlu de daune morale.

Respinge în rest acțiunea.

Obligă pârâta sa plătească reclamantei suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul A___.

Pronunțată în ședința publică din 22.01.2018.

NOTĂ:

Prezenta hotărâre a rămas definitivă, după ce Curtea de Apel Timișoara a respins apelul formulat în cauză[1].


[1] A se vedea, decizia civilă nr. 115/2019 a Curții de Apel Timișoara – Secţia Litigii de Muncă și Asigurări Sociale (rolii.ro).


Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate