« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Banking
DezbateriCărţiProfesionişti
CMS CMK
 

Întrebare preliminară cu privire la competența de a deschide procedura principală de insolvență a unui resortisant. UPDATE: Hotărârea CJUE
27.07.2020 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

27 iulie 2020: Curtea declară:

Articolul 3 alineatul (1) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență trebuie interpretat în sensul că prezumția pe care o prevede pentru a stabili competența internațională în vederea deschiderii unei proceduri de insolvență, potrivit căreia centrul intereselor principale ale unei persoane fizice care nu exercită o activitate independentă sau o activitate profesională este reședința sa obișnuită, nu este răsturnată doar prin faptul că unicul bun imobil al acestei persoane este situat în afara statului membru în care are reședința obișnuită.

:: hotărârea CJUE

***

04 mai 2020: Avocatul general propune:

„Articolul 3 alineatul (1) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență trebuie interpretat în sensul că prezumția potrivit căreia reședința obișnuită a unui debitor, persoană fizică ce nu desfășoară o activitate independentă, este prezumată a fi locul în care se află centrul intereselor sale principale poate fi înlăturată în cazul în care locul în care se află reședința obișnuită nu își îndeplinește rolul ca loc de adoptare a deciziilor economice ale unui debitor, ca loc în care sunt obținute și cheltuite majoritatea veniturilor sale sau ca loc în care se află cea mai mare parte a activelor sale.

Totuși, această prezumție nu poate fi răsturnată în favoarea statului pe teritoriul căruia se află unicul bun imobil al unui debitor, în lipsa altor elemente care să indice că centrul intereselor sale principale se situează în statul membru respectiv. Această împrejurare poate fi dovedită pe baza unor elemente obiective și care pot fi verificate de către terți (creditori actuali și potențiali) care au legătură cu interesele economice ale debitorului respectiv.” (s.n. – M.M-B.)

:: concluzii AG

***

18 iunie 2019: Judecătorul portughez se întreabă cu privire la competența de a deschide procedura principală de insolvență a unui resortisant (C-253/19 Novo Banco).

Situația de fapt:
1. materia UE: Spațiul de libertate, securitate și justiție
– Cooperarea judiciară în materie civilă
2. necesitatea de a afla dacă instanțele dintr-un stat membru sunt competente să deschidă procedura principală de insolvență a unui resortisant:
2.1. care deține în statul respectiv unicul său bun imobil,
2.2. în pofida faptului că reședința sa obișnuită, precum și cea a nucleului său familial, este situată în alt stat membru, în care desfășoară o activitate profesională salariată

Dispoziții incidente: Regulamentul nr. 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului (judecătorul nu trimite în cuprinsul întrebării la vreo dispoziție anume).

Notă scurtă MMB: oooooffff, iar fu sesizată CJUE cu o situație de fapt specifică (mă scuzați de pleonasm) cu privire la care trebuie să ofere o interpretare tot la fel de specifică. Oare CJUE nu știe că nu ar avea competența!?!?!! (după unele instanțe din România care refuză cereri de trimiteri preliminare pe acest simplu motiv. În plus, și cireașa de pe tort, refuzul se realizează prin încheieri care deși fac corp comun cu decizia/hotărârea finala, ele totuși nu sunt publicate și anexate deciziei/hotărârii finale. Adică comunicarea se face doar cu privire la hotărârea ce făcu corp comun cu încheierea, dar încheierea e lipsă :D)

dr. Mihaela Mazilu-Babel

Cuvinte cheie:
Secţiuni: Banking, CJUE, Dreptul Uniunii Europene, Insolvență, Protecția consumatorilor | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD