Pentru comunicare profesională JURIDICE.ro recomandă Infinit PR
TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

Gabriel Albu: Dreptul penal al afacerilor este ramura care solicită gândirea „outside-the-box”

19.06.2019 | Alina MATEI
Abonare newsletter
Alina Matei

Alina Matei

Gabriel Albu

Gabriel Albu

Alina Matei: Mulţumesc, stimate domnule avocat Gabriel Albu, pentru că aţi acceptat să acordaţi un interviu cititorilor JURIDICE.ro. În luna aprilie, site-ul nostru a publicat clasamentul realizat de către prestigiosul top de specialitate The Legal 500 și am remarcat, din nou, că ați fost desemnați în categoria „Cea mai bună firmă de avocatură în practica white collar crime”. Cum ați reușit această performanță pentru a treia oară la rând?

Gabriel Albu: Vă mulțumesc și eu pentru invitația de a acorda acest interviu și pentru apreciere. Desemnarea BUDUȘAN, ALBU & ASOCIAȚII, pentru a treia oară consecutiv, drept lider de piață în domeniul Dreptului Penal al Afacerilor/ White Collar Crime, de către prestigiosul anuar The Legal 500, reprezintă o mare bucurie pentru echipa noastră, o mare onoare și, în același timp, o mare responsabilitate să rămânem consecvenți principiilor noastre, să ne menținem sau chiar să ne depășim standardele. Este, în fapt, o responsabilitate a calității.

În spatele acestei reușite stau, în primul rând, responsabilitatea, viziunea și aplecarea tactică asupra cauzelor pe care le administrăm. Pasiunea, dedicarea, priceperea, multe ore de muncă, dar și încrederea pe care clienții și partenerii noștri ne-au acordat-o, în ultimii 10 ani. De la înființarea firmei, în 2008, am gestionat numeroase cauze importante de infracționalitate din domeniul afacerilor, pentru clienți high profile, în mod integrat, atât din perspectivă defensivă, cât și din perspectiva apărării drepturilor victimelor infracțiunilor. Filozofia noastră a fost să punem laolaltă resurse complementare, cu background-uri diverse, pentru a putea realiza cât mai bine managementul unor cazuri de drept penal al afacerilor din ce în ce mai sofisticate, din perspectiva tuturor actorilor implicați. Toate aceste resurse ne ajută să procesăm integrat, minuțios, pluridisciplinar și la un standard profesional foarte înalt toate cauzele angajate, iar prin această filozofie, ne-am adresat întotdeauna unei clientele sofisticate.

Alina Matei: Nu ştiu de ce am sentimentul că aţi fi fost un bun judecător. A fost vreodată magistratura măcar o opţiune?

Gabriel Albu: Am fost atras de avocatură dintotdeauna, poate și datorită faptului că am avut un exemplu în familie – tata este avocat și am fost introdus de mic în mediul juridic. În plus, am fost atras dintotdeauna, într-o mai mare măsură, de mediul corporate, cu avantajele și dezavantajele lui, decât de o carieră publică, în magistratură. Cred că ține foarte mult de structura și de personalitatea fiecăruia. Astfel, înainte de a deveni „antreprenor”, am fost avocat de business, o școală excelentă pentru ceea ce avea să urmeze, iar în prezent, gestionez cu precădere clienții din zona corporate.

Magistratura nu a fost opțiune pentru mine, poate și pentru că nu m-am simțit suficient de apropiat de valorile și modul în care este organizat sistemul judiciar românesc. În comparație, admir foarte mult sistemele juridice anglo-saxone, cum ar fi cel din Marea Britanie, de exemplu. Este un sistem foarte bine organizat. În Regatul Unit, judecătorii sunt aleși să își exercite funcția doar după o anumită vârstă și după ani serioși de experiență în viața juridică, cu problematica practică experimentată și asumată. Pare un lucru de la sine înțeles, dar este extrem de important, spre exemplu, ca un judecător să înțeleagă subtilitățile unui contract, unui context de business.

Alina Matei: Unde v-a găsit viaţa la momentul constituirii BUDUŞAN, ALBU & ASOCIAŢII?

Gabriel Albu: La acel moment, eram avocat de business, într-o multinațională de avocatură, firmă care, din fericire pentru mine, a avut apetitul implicării suport în cazuistică de white-collar crime. Decizia de a părăsi firma unde lucram și a înființa formal o casă de avocatură specializată în dreptul penal al afacerilor, împreună cu Ovidiu Budușan, fost procuror, și cu Alexandru Bâldea, fost head-legal al unui grup petrolier, a venit la începutul anului 2008, ca urmare a unei colaborări foarte bune între partenerii fondatori, începută încă din 2005. Decizia de a ne reuni competențele a venit pe fondul observării unei cazuistici penale din ce în ce mai sofisticate, precum și a unei „inflații” evidente de reglementare penală din ce în ce mai complexă și imprevizibilă a statului, o creștere a numărului de fapte incriminate ca infracțiuni și a spețelor de acest tip. La acel moment, dreptul penal al afacerilor propriu-zis, așa cum îl înțelegem astăzi, practic nu exista pe piața avocaturii din România, nu se practica la standardele de acum, fiind confundat mai degrabă cu dreptul penal clasic. Ne bucurăm că am fost pionieri în această viziune și că am crezut în ea.

Alina Matei: Avocaţii de drept penal pot fi avocaţi care au practicat doar avocatura, dar şi cei proveniţi din alte profesii. Cum se raportează “proveniența profesională” la acest domeniu de activitate? Dumneavoastră v-aţi asociat cu domnul Buduşan, fost procuror, şi nu orinde, ci la (ce avea să devină) DNA. S-a întâmplat vreodată ca acest aspect să fie un neajuns?

Gabriel Albu: Legat de prima parte a întrebării, cel mai probabil, dreptul penal al afacerilor este privit mai degrabă în zona dreptului penal, ca o sub-diviziune a practicii de drept penal clasic (unde prin drept penal „clasic” s-ar înțelege vechea practică de apărare în legătura cu infracțiunile contra persoanei – omor, vătămări corporale etc. -, infracțiunile standard de delapidare din gestiune ș.a.m.d.). Dar o astfel de viziune este incompletă, dacă nu de-a dreptul greșită. Dreptul penal al afacerilor are, cel puțin din perspectiva „volumului” (cantitatea de informație procesată și „cantitatea” de norme juridice incidente) mai multă legatură cu ramuri juridice extra-penale, decât cu penalul clasic, are o componentă foarte pregnantă de „business law”, în haină penală.

În acest context în care vorbim despre procesarea unor suspiciuni de ilicit, în haina unui proces penal, cunoașterea dreptului material penal și a procedurii penale sunt condiții sine qua non pentru practicarea acestei ramuri juridice. Deși, cum am spus, „haina” spețelor pe care le procesăm este penală și procesual-penală, substanța acestora presupune cunoștințe din multiple ramuri de drept extra-penal, cum ar fi civil, comercial, fiscal, bancar, administrativ, comunitar etc. Activitatea noastră presupune, de asemenea, dincolo de lucrul cu organele judiciare și gândirea tactică aferentă, o bună familiarizare cu fluxuri și practici economice, culturi corporative, sinergii între stakeholder-ii implicați etc., și o minte foarte speculativă. Este o ramură a avocaturii care îți solicită mult mai mult ca avocatura obișnuită de business, creativitatea, ideile și atenția la detalii. Și, desigur, o etică și o morală foarte solide.

Faptul că echipa noastră este formată atât din foști magistrați, cum este Ovidiu Budușan, cât și din foști avocați de business și foști avocați in-house, este, probabil, unul dintre asset-urile principale. Aceste resurse ne ajută să procesăm integrat, cu atenție pentru detalii, pluridisciplinar și la un standard profesional foarte înalt toate cauzele angajate. Ovidiu Budușan a ales, inițial, drumul magistraturii, punându-și amprenta pe acest domeniu, hotărând ulterior să se dedice antreprenoriatului, punând bazele acestei case de avocatură cu abilități speciale și schimbând stereotipurile avocatului „cu servietă”. Experiența lui foarte solidă de “insider” al sistemului de acuzare publică a fost un element important în “comasarea” de cunoștințe diverse pe care noi le-am văzut ca fiind melanjul optim pentru succesul în această ramură de activitate.

Alina Matei: BUDUŞAN, ALBU & ASOCIAŢII a trecut pragul celor 10 ani. În ce a constat rezistenţa firmei?

Gabriel Albu: Ca pionieri în ramura de drept penal al afacerilor, am avut acces dintotdeauna la o cazuistică sofisticată, acumulând o importantă experiență, clădită pe multă muncă, responsabilitate și dedicare. Această experiența, alături de implicarea și rezultatele obținute în majoritatea cauzelor high-profile de această natură, au făcut ca, încă de la înființarea firmei, să fim opțiunea numărul unu a clienților sofisticați, în special din mediul corporate, fiind recunoscuți în mod constant ca lideri de piață în domeniul complex al dreptului penal al afacerilor (white collar crime). Cred că aceste lucruri explică „rezistența” firmei noastre. Și, mai mult decât atât, contribuția noastră la evoluția majoră a acestei nișe avocațiale, față de clasica practică a apărării penale existente până în anii 2000.

Alina Matei: Cum vin clienţii la BUDUŞAN, ALBU & ASOCIAŢII?

Gabriel Albu: Ne-am construit reputația, în timp, pe rezultate. Foarte multe dintre cazurile de infracționalitate economică, de renume, au fost gestionate de echipa BUDUŞAN, ALBU & ASOCIAŢII, iar rezultatele au fost cele mai bune recomandări pentru noi. Dintre cauzele recente, cunoscute la nivel public, în care am fost sau suntem implicați, putem menționa dosarul „Rompetrol”, dosarul „RCS-RDS”, dosarul „Bîrsan”, dosarul “Astra”, dosarul „Siveco”, dosarul „Bancherii”, dosarul „Petromservice”, dosarul „Polaris”, dosarul „privatizărilor strategice”, dosarul „Banca Transilvania / Bank of Cyprus” etc.

Cazuistica firmei a vizat clienți reprezentând fonduri internaționale de investiții, furnizori de echipamente industriale, companii petroliere, naționale, regionale și globale, companii globale și locale din domeniul infrastructurii și construcțiilor, companii globale din domeniul farmaceutic, companii de servicii publice, companii internaționale de consultanță, companii multinaționale și locale din industria alimentară, companii regionale de comunicații, companii regionale de investiții imobiliare, grupuri financiar-bancare europene și internaționale, companii locale și regionale din domeniul IT, dar și persoane cu poziții acționariale și executive în mediul de afaceri și persoane expuse politic. Grație colaborării cu clienți high-level și expunerii la cazuri complexe și de multe ori transfrontaliere, am acumulat experiență semnificativă și în diferite cazuri de cooperare internațională și litigii cu elemente de extraneitate.

Alina Matei: Care este modul dumneavoastră de a apăra clientul?

Gabriel Albu: Îmi place să gândesc „outside-the-box” și, probabil, dreptul penal al afacerilor este ramura dreptului care solicită cel mai mult astfel de soluții, care îmbină gândirea juridic-formală cu cea strategică și cu cea creativă.

Unul din cele mai importante lucruri este identificarea mizelor importante și realiste ale unei spețe date, în circumstanțele ei concrete. Acesta este un “proces tehnologic” pretențios, căci ține de îmbinarea unei multitudini de factori, între care stadiul probatoriului și anticipările despre evoluția sa, existența/ inexistența unor măsuri preventive și previziunile de evoluție, personalitatea și abordările magistratului instrumentator, soluțiile anterioare date de acesta în spețe similare, identificarea stakeholder-ilor și anticiparea atitudinilor lor, în funcție de interesele convergente sau divergente etc.

Odată lămurit clientul despre stadiul și evoluția anticipată a chestiunii, lui îi revin, în mod evident, deciziile principale aferente speței, sub condiția ca aceste decizii să presupună, în afară de eficacitate pentru interesele clientului, și respectarea legii și a deontologiei demersurilor judiciare. Desigur, la fiecare pas, avocatul rămâne sfătuitorul punctual și implicat al clientului său.

Am ales (cu siguranță, ține și de personalitate) să nu fiu genul de avocat care tinde să impună clientului său alegerile. Variata în care cred este aceea de consiliere competentă și dedicată, care să permită clientului luarea celor mai bune decizii.

Alina Matei: Cât de mult contează adevărul desluşit din spusele clientului?

Gabriel Albu: Comunicarea avocat-client este vitală în relația noastră.

Oameni fiind cu toții, desigur că și eu apreciez mai degrabă un client sincer și relaționez mai bine cu el, atât la nivel obiectiv, cât și la nivel subiectiv. În orice caz, independent de spusele clientului, abordarea de profesionist zic eu că impune formarea unei păreri proprii, cât mai puțin subiectivă, chestiune care presupune și încercarea de a decela situația, în contextul și chiar dincolo de spusele clientului.

O viziune cât mai exactă despre situație reprezintă un element deosebit de important, aș spune chiar crucial, pentru maximizarea șanselor stabilirii și atingerii unei mize optime într-o speță dată.

Alina Matei: Vi s-a întâmplat ca prezenţa părţii pe care o asistaţi să încurce lucrurile mai rău decât erau înainte?

Gabriel Albu: Desigur.

Lucrurile devin (și mai) frustrante atunci când nu te aștepți la asta, când clientul nu dădea semne de comportament contra-productiv, când, în ciuda sfaturile primite și a celor convenite, hotărăște că o schimbare subită de strategie, nediscutată, ar fi potrivită. Și cel mai frustrant este atunci când clienți care au dreptatea de partea lor și care în fond pot expune poziții credibile și motivate, se pierd, devin emotivi etc., astfel încât, subiectiv, riscă să pară mai vinovați decât vinovații.

Desigur, însă, că și aici revine avocatului misiunea de a “drege busuiocul”, pe cât posibil.

Alina Matei: Baza apărării unde ar trebui începută?

Gabriel Albu: La înțelegea faptelor în speță, a stadiului și anticipării evoluției, la înțelegerea rolurilor personajelor principale și secundare și la determinarea mizelor posibil de atins.

Alina Matei: Cât de greu este să răsturnaţi percepţia unui procuror care ştie una şi bună că el va trimite în judecată? Cum construiţi o altă realitate?

Gabriel Albu: Este foarte greu de lucrat cu oamenii cu păreri preconcepute. Cel mai probabil, dacă concluzia este în acest sens, iar clientul este de acord, abordarea va fi aceea că apărările vor fi formulate abia în faza de judecată, iar apărarea în faza de urmărire penală va avea mai degrabă caracter pasiv.

Foarte grav însă este atunci când lucrul acesta se întâmplă în faza de judecată. După cum spunea un înțelept (nu rețin cine și nici nu pot reproduce exact citatul), judecător ar trebui să devină cel ce iubește îndoiala…

Alina Matei: Abrambureala legislativă cât de mult ajută? Citeşti un articol din Codul penal sau de procedură penală şi te întrebi oare cât va mai trece până va fi modificat ori declarat neconstituţional…

Gabriel Albu: Principala problemă, după mine, nu este sistemul legislativ, ci cel judiciar (nu că nu ar fi multe de spus și despre lipsa de coerență și de profesionalism în actul legislativ). Sistemul judiciar român contemporan este, în mod evident, unul tânăr, un sistem supus multor (re)organizări și presiuni de a „livra” rezultate, este un sistem grav subfinanțat și vetust organizat. Criteriile de a intra în sistem, de promovare, „livrabilele” acestuia, sunt toate subiecte care ar trebui supuse unei serioase dezbateri publice și unor decizii în consecință (spre ex., în mod esențial, după mine, ar trebui întreprinsă o reformă radicală a modalității de recrutare în sistem – actualul sistem, ce presupune recrutarea unor tineri „de pe băncile școlii”, urmată de un crash-course și de încredințarea legitimațiilor de serviciu, fără testul experienței profesionale și de viață, este unul destinat eșecului).

Un astfel de sistem, tânăr și supus presiunilor de tot felul (politice, ale publicului, MCV etc.), prin definiție, a livrat (și nu avea cum să facă altfel) și rezultate remarcabile, precum și unele deosebit de chestionabile. Tocmai constatarea cvasi-generală a acestei realități ar trebui să se constituie într-o invitație la reflecție pentru toți cei responsabili pentru a proceda la remediile de cuviință.

Dar, desigur, sunt bine cunoscute și problemele legislative din țara noastră. Ar fi de dorit ca reglementările să fie concepute în mod mult mai profesionist, să aibă la bază studii de impact, precum și studii de interpretare și aplicare sistematică, cu celelalte elemente de legislație, să nu mai fie adoptate în mod grăbit și sub presiuni și cu scopuri predominant politice (spre exemplu, a fost o chestiune absolut reprobabilă adoptarea codurilor în procedura asumării răspunderii Guvernului).

Alina Matei: Ce raporturi se stabilesc când vă duceţi să reprezentaţi mari companii sau persoane fizice cu poziţii sensibile? Mă refer la interacţiunea cu poliţistul sau procurorul sau judecătorul în primele 5 secunde.

Gabriel Albu: Pot fi diferite, în funcție de personalitatea instrumentatorului. Sunt persoane care acordă deferența și atenția necesare, raportat la importanța subiectului, și cred că, din fericire, aceasta este regula, dar există, desigur, și situații de “bravadă”, care tind să interpreteze în mod inadecvat noțiunea de egalitate în fața legii.

Alina Matei: Se cuvine să discutăm despre white collar crime datorită experienţei dumneavoastră în astfel de dosare complexe. Cum se contracarează, de exemplu, probe precum interceptarea comunicaţiilor sau filmarea clientului?

Gabriel Albu: Există două mari variante de contracarare a acestor probe: cea formală și cea de conținut.

Din punct de vedere formal, se pot face câteodată discuții despre legala autorizare a supravegherii sau chiar despre legala executare a autorizației de interceptare (a se vedea, spre exemplu, recenta discuție despre necompetența SRI în a derula activități aferente urmăririi penale). Mărturisesc însă că, după părerea mea, jurisprudența în materie de control a posteriori este săracă și, mai ales, foarte precaută în a cenzura îndeplinirea condițiilor pentru emiterea autorizațiilor de supraveghere tehnică și a prelungirilor acestora, îndeosebi din perspectiva indiciilor de săvârșire de infracțiuni și, mai ales, a caracterului de ultima ratio al unei astfel de ingerințe grave într-un drept fundamental. După părerea mea, în mod incongruent cu dezideratul național de a fi un stat de drept, instanțele de judecată emit cu o larghețe totală astfel de autorizații (de altfel, un demers notoriu și meritoriu al unui coleg avocat de a adresa solicitări în interes public instanțelor de judecată, cu privire la numărul de cereri de autorizații de interceptare primite și numărul celor admise, relevă procente de admitere de peste 90%, câteodată aproape de 100%, fapt ce tinde să ateste lipsa de eficiență practică a mecanismului de cenzură instituit de lege și, deci, lipsa reală a protecție a drepturilor cetățenilor).

O altă variantă de contracarare este cea de dezbatere în fond a celor rezultate din măsurile de supraveghere tehnică, ce poate avea și ea mai multe paliere, de la contestarea cuvintelor și gesturilor atribuite, la contestarea semnificației atribuită lor, precum și explicarea contextului în care au intervenit și a semnificației reale. Din păcate, și în această zonă remarc o reticență a instanțelor de judecată în a face o mai solidă aplicare a principiului in dubio pro reo.

Alina Matei: Au şi o parte „frumoasă” pentru avocat aceste infracţiuni, pentru că îl fac să treacă printr-o serie de ramuri de drept de nişă, de altfel. Aici intervine rolul echipei, nu?

Gabriel Albu: Da, multidisciplinaritatea este unul din beneficiile activității în această ramură de practică avocațială. Este greu să te plafonezi ori să te plictisești în dreptul penal al afacerilor și din această perspectivă. Și, da, e adevărat, cu toate că fiecare dintre noi dobândim în mod inerent competențe aferente mai multor ramuri extra-penale (în funcție de cazuistică, afinități, aplecare și, finalmente, și de hazard), echipa contează atât în privința posibilității de procesare a unor volume mai mari, cât și în privința posibilității de consultare internă și abordare cât mai cuprinzătoare a unei spețe.

Alina Matei: White collar crime are o componentă semnificativă de dosare de fraudă a fondurilor europene, e adevărat?

Gabriel Albu: Destul de recent, am citit că statisticile OLAF (Oficiul European de Luptă Antifraudă) indică România ca fiind pe primul loc în Europa între cazurile investigate pentru fraude cu bani europeni. Simțim acest lucru și noi, în ultimii ani, gestionând numeroase dosare de infracționalitate cu fonduri europene. Pe lângă relația cu organele de poliție, parchet și mediul judecătoresc, echipa noastră este implicată constant în spețe cu diverse alte instituții de reglementare precum: Oficiul European Anti-Fraudă (OLAF) și omologul său din România – Departamentul Național Anti-Fraudă (DLAF), Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Consiliul Concurenței, Autoritatea pentru Protecția Datelor Personale (ANSPDCP), Autoritatea Națională pentru Calificări (ANC) etc.

Alina Matei: Cel mai important succes pentru dumneavoastră care a fost din punct de vedere al consecințelor pe care le-ar fi generat dacă soluţia era alta?

Gabriel Albu: Prin magnitudinea chestiunii, aș spune că cel mai mare succes profesional a fost infirmarea la nivel de parchet a rechizitoriului din dosarul “Rompetrol II”, unde coordonez apărarea pentru societățile din grupul KazMunayGas / Rompetrol.

Dosarul denumit generic „Rompetrol II” a fost declanșat în prima jumătate a anului 2016 de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), reprezentând o disjungere datând din anul 2006, urmată de o extindere a dosarului mai vechi.

Cauza vizează acuzații de infracționalitate economică aduse fostului acționariat și management al grupului Rompetrol, de dinaintea preluării afacerii de către KazMunayGas. Acuzațiile privesc, în esență, pretinse nereguli în procedurile de privatizare a Rafinăriilor Petromidia și Vega, nereguli referitoare la derularea emisiunii de obligațiuni convertibile în acțiuni, în baza OUG nr. 118/2003, chestiuni ținând de listarea acțiunilor RRC pe Bursa de Valori București, precum și de diverse operațiuni societare și comerciale în cadrul grupului de societăți Rompetrol și dintre acestea și terți.

Cauza se distinge în peisajul judiciar prin nivelul deosebit de ridicat de complexitate, prin caracterul profund multidisciplinar (vizează, în substanța acuzațiilor, problematici de drept fiscal, privatizare, drept administrativ, piața de capital, dreptul comerțului internațional, drept civil, drept comercial și societar, M&A, financing, precum și o sumă de problematici tehnice specifice industriei rafinării și distribuției produselor petroliere), prin multitudinea de chestiuni tehnice, cu un număr semnificativ de probe științifice aferente, precum și cu o cantitate impresionantă de probatoriu, de ordinul miilor de volume. De asemenea, mizele financiare în discuție sunt deosebit de ridicate, acuzarea publică indicand pretinse prejudicii de aproximativ 700 milioane USD.

Se poate spune, fără prea multe șanse de a greși, ca, așa cum dosarul „Rompetrol I” a fost probabil cel mai complex dosar al vremurilor lui (anii 2005-2006), este probabil ca dosarul „Rompetrol II” să fie cea mai complexă cauză a acestei perioade.

Apărarea Rompetrol în dosar presupune abordarea tuturor capitolelor de acuzații și, inerent, tratarea acestei tematici foarte vaste. Temele de anchetă, succesiunea, ritmul și volumul activităților presupuse de investigație implică atât o tratare exhaustivă și la cel mai înalt nivel profesional a cauzei, cât și o foarte bună coordonare a diverselor activități.

Alina Matei: Ultima dojană pe care aţi citit-o sau auzit-o? Şi pentru că sufletul nu crede niciodată nimic fără o imagine (Aristotel), ce imagine a apărut din alte lumi?

Gabriel Albu: Cred că cel mai des mi se reproșează că sunt un tip destul de dur. Doar că urăsc acel prea românesc “se poate și așa…”. La mine nu “se poate și-așa…”.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J.

Gabriel Albu: E mai bine să previi decât să tratezi. E valabil și în acest domeniu, exact ca în sănătate. Procedurizarea și prevenția sunt extrem de importante pentru evitarea problemelor de ordin penal. În timp ce multinaționalele alocă bugete importante pentru procedurizare, companiile mici și medii, antreprenoriale, sunt dispuse, din păcate, într-o mult mai mică măsură să aloce bugete pentru prevenție și procedurizare. Dar cred că activitatea de prevenție va deveni standardul în mediul de afaceri, pe termen mediu.

Alina Matei: Mulţumesc pentru că aţi stat de vorbă cu mine.

Gabriel Albu: Și eu vă mulțumesc pentru invitație și pentru oportunitatea și plăcerea de a sta de vorbă.

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate