Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Principiul legalității în materia pedepselor aplicabile persoanei juridice
28.06.2019 | Raluca Isabelle PACIOAGĂ

Raluca Isabelle Pacioagă

Raluca Isabelle Pacioagă

Pedeapsa principala a amenzii aplicata persoanei juridice – sanctiune care comporta exceptii de la principiul legalitatii?

Dreptul penal, ca orice ramura de drept de sine statatoare, este fundamentat pe principii, idei directoare care guverneza intreaga materie, influentand atat activitatea de elaborare a normelor penale, cat si pe cea de aplicare a acestora[1]. Termenul ”principiu” provine din latinescul principium, insemnand inceput, obarsie[2]. Rolul acestor principii este acela de a proteja cetateanul impotriva unei interventii arbitrare sau excesive a statului prin mijloace penale, constituind un mecanism de limitare a puterii sanctionatoare a statului (ius puniendi)[3]. Valoarea lor este aceea de norme superioare universale, care pot fi formulate in textele actelor normative sau pot fi deduse din perspectiva valorilor sociale intentionate. [4]

Influenta principiilor asupra procesului de elaborare a normelor penale se datoreaza originii lor, acestea rezultand explicit sau implicit din Constitutie, fiind un dat care se impune legiuitorului.

Principiul legalitatii se extinde pe doua planuri ale dreptului penal: al incriminarii (nici o fapta nu poate fi considerata ca infractiune daca nu exista o lege care sa prevada acest lucru- nullum crimen sine lege) si pe cel sanctionator, al pedepselor (nicio sanctiune penala nu poate fi aplicata daca ea nu era prevazuta de lege pentru fapta comisa- nulla poena sine lege). Valoarea acestui principiu este una constitutionala, fiind consacrat expres in art 1 par. 5 si art. 23 par. 12 din Legea fundamentala, de aici decurgand si rolul sau de garantie a securitatii juridice a cetateanului in fata dreptului penal.

In actualul Cod penal roman, principiul legalitatii isi gaseste reglementarea in doua articole distincte. Art. 1 NCP este dedicat legalitatii incriminarii, fiind subliniata ideea ca nimeni nu poate fi tras la raspundere penala pentru o fapta care nu era prevazuta de legea penala la data cand a fost savarsita, iar art. 2 consacra legalitatea sanctiunilor penale (pedepse, masuri de siguranta, masuri educative)[5].

Pe plan sanctionator, principiul legalitatii implica pentru legiuitor cateva obligatii: stabilirea speciei sanctiunii pentru fiecare infractiune in parte, stabilirea continutului fiecarei sanctiuni prevazute de lege, stabilirea duratei sau cuantumul sanctiunii aplicabile si stabilirea criteriilor pe baza carora judecatorul va face individualizarea judiciara in cadrul limitelor speciale. Odata cu stabilirea cuantumului sanctiunii, prin stabilirea limitelor generale, in functie de politica penala avuta in vedere la momentul incriminarii si de valoarea sociala ocrotita de catre preceptul normei penale, acelasi legiuitor stabileste si limitele speciale ale sanctiunii, care, conform principiului anterior analizat nu trebuie sa depaseasca limitele generale.

Plecand de la generalitatile prezentate, se considera de catre doctrina[6] ca principiul legalitatii raspunderii penale a persoanei juridice, ca entitate abstracta si fictiva, se fundamenteaza pe urmatoarele elemente: doar legiuitorul (printr-o lege organica) poate consacra institutia raspunderii penale a persoanei juridice, normele juridice penale care alcatuiesc institutia acestei raspunderi penale trebuie sa respecte exigentele formale si substantiale specifice normelor juridice de drept penal, normele penale care guverneaza raspunderea persoanei juridice nu se pot aplica retroactiv (intrucat s-ar incalca principiul lex praevia) si, legiuitorul stabileste expres conditiile in care aceasta raspundere poate interveni si categoriile de sanctiuni aplicabile persoanei juridice (in cazul angajarii raspunderii sale).

Un derapaj legislativ pare sa se fi produs in aceasta materie a raspunderii penale a persoanei juridice, sistemul sanctionator al acestei entitati abstracte avand ca pedeapsa principala amenda (sanctiune cu caracter retributiv patrimonial, cea mai adecvata dintre tipurile de sanctiuni, dat fiind faptul ca persoana juridica are patrimoniul sau propriu)[7], conform art. 136 (1) NCP, aceasta fiind stabilita dupa regulile instituite de art. 137 NCP, dupa sistemul zilelor-amenda. Pentru stabilirea cuantumului amenzii, se au in vedere limitele generale ale sumei unei zile-amenda (cuprinsa intre 100 şi 5.000 lei) si numarul zilelor amenda (cuprins intre 30-600 zile). Insa, in cuprinsul art. 356 alin (2) NCP sunt instituite alte limite decat cele generale, fiind utilizat expressis verbis de catre legiuitor, termenul ”prin exceptie”. Aceasta individualizare legala este o veritabila exceptie de la principiul legalitatii (pedepsei)? In tehnica interpretarii se regasesc numeroase reguli cu aplicabilitate stricta in domeniul normelor care instituie reguli de conduita, aceste reguli nefiind aplicabile in cazul principiilor de drept, care nu sunt rezultatul fabricatiei legiuitorului, ci sunt supraordonate activitatii acestuia, fiindu-i impus ca in procesul de legiferare sa tine cont de ele. Principiile de drept, in special cele cu valoare constitutionala, dar nu numai, sunt supraordonate activitatii legislative, activitate care trebuie sa tina cont de aceste principii si de ierarhia normelor, regasita in orice stat de drept in care domneste legea. Astfel, nu este aplicabila regula de interpretare a principiului, specialia generalibus derogant. In realitate, nu este admisibila nicio exceptie de la principii, chiar daca este instituita printr-o norma aflata pe acelasi nivel in scara ierarhica. Executarea obligatiei instituita prin continutul principiului legalitatii si in sarcina autoritatii legislative nu poate fi inlaturata fara o incalcare a Constitutiei, inadmisibil de tolerat.

Argumentul care face ca admisibilitatea unor astfel de exceptii sa fie negata este unul simplu si decurge din trasatura raspunderii penale, ca pilon principal al acestei ramuri de drept[8]. Orice derapaj, mascat printr-o exceptie ca cele analizate, ar crea o instabilitate, o insecuritate si un risc, or se pune intrebarea cum o ramura de drept de o mare importanta ar putea fi fundamentata pe o stuctura instabila. Astfel, institutia raspunderii penale a persoanei juridice, pe langa conditia eficientei, trebuie sa raspunda si unor exigente de claritate, predictibilitate si constienta raportat la principiile dreptului in general[9] (printre care si principiul legalitatii). Toate normele si institutiile dreptului penal isi subordoneaza actiunea principiilor fundamentale[10].

Fiind regasit si in art. 23 par. 12 din Legea fundamentala, principiul legalitatii, care consideram a fi incalcat prin instituire, de catre legiuitor a altor limite de pedeapsa pentru infractiunea de infectare a apei, savarsita de catre persoana juridica, aceasta derogare reprezinta o incalcare a Constitutiei, nu numai o derogare de la art. 137 alin (2) si de la art. 2 alin (3) NCP. Suntem in fata unei certitudini afirmand ca nu este posibil ca acte normative cu forta juridica inferioara legii sa determine modificarea unor acte normative cu putere de lege sau sa adauge la acestea.[11]

In ultimele decenii se observa o tendinta de proliferare a infractiunilor indreptate impotriva valorilor de interes general (mediul inconjurator, sanatatea publica etc),[12] valori protejate si prin cele doua norme criticate. Prin impunerea unor limite mai mari de pedeapsa decat cele generale se poate observa dorinta legiuitorului de a institui masuri de protectie sporita pentru a ocroti aceste valori, insa, oricat de esentiala si utila este aceasta protectie suplimentara, se poate observa fara indoiala ca instituirea limitelor speciale de pedeapsa a condus la ignorarea principiului constitutional al legalitatii, ce guverneaza principiul suprematiei legii fundamentale, suprematiei legii in general, cel al respectarii riguroase a ierarhiei normelor juridice. Raspunderea penala, fiind un raport juridic de constrangere, nascut ca urmare a savarsirii infractiunii, care are ca obiect sanctiunea, trebuie sa fie intotdeauna legala.[13] Nu pot exista ipoteze, considerate exceptii, care sa nu fie cuprinse in circumferinta sferei legalitatii; cu atat mai mult, aceste exceptii nu pot fi admise de insusi legiuitor, el fiind considerat primul dintre pazitorii valorilor sociale.

Aparitia, desfasurarea si solutionarea raportului penal de conflict au loc in baza legii, ea fiind cea care stabileste toate aspectele raspunderii. Daca aceasta lege prezinta vicii de neconstitutionalitate, nu se mai poate sustine ca raspunderea subiectului de drept, in speta, persoana juridica, este una legala. Reactiunea represiva a statului, in cadrul raportului penal de conflict, nu trebuie sa fie una care sa rastoarne ordinea de drept formala, normativa si represiva.[14]

Principiul legalitatii si principiul constitutionalitatii constituie „armatura” statului de drept si a dreptului penal, astfel ca nu este permis nici macar pentru legiuitor sa deroge de la aceasta baza. El este foarte important pentru aceasta ramura de drept, deoarece ea instituie raspunderea juridica cea mai severa din societate, raspunderea penala.[15]

Existenta principiului legalitatii poate fi observata si la nivelul Uniunii Europene, importanta acestuia fiind subliniata prin jurisprudenta CEDO, de exemplu cauza Kafkaris vs. Cipru, Curtea declarand ca garantia consacrata in art.7, care este un element esential al statului de drept, ocupa un loc principal in sistemul de protectie al Conventiei[16].

Acolo unde domneste legea, statul este subordonat dreptului[17], legiuitorul este subordonat principiilor, astfel fiind prevenite derapajele care duc la abuzuri de putere, la incalcari grave ale drepturilor fundamentale.

Un alt derapaj de la principiile mai sus enuntate, in special principiul legalitatii sanctiunilor de drept penal este mascat prin dispozitiile art. 135 (2) din Legea speciala nr. 24/2017 [18] care dispun: ”Prin derogare de la prevederile art. 137 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificarile şi completarile ulterioare, in cazul infracţiunilor prevazute la art. 134 alin. (2)-(5), persoanele juridice sunt sancţionate cu amenda de la 167 lei pe zi amenda pana la 275.000 lei pe zi amenda.” Si in acest caz, este expres exprimata vointa legiuitorului de a deroga de la dipozitiile penale regasite la art.137 NCP, care instituie modul de stabilire a amenzii pentru persoana juridica, dispozitii prin care sunt fixate limitele generale ale acestei sanctiuni. Utilizarea termenului ”prin derogare” este de natura a crea dubii cu privire la constitutionalitatea intrinseca a dispozitiilor mai sus enuntate.

In elaborarea normelor, legiuitorul este ”suveran”, insa nu unul care neglijeaza oranduiala societatii, ci unul care vegheaza la mentinerea acesteia, la ocrotirea celor mai pretioase valori sociale, la respectarea drepturilor fundamentale. Un mod concret de a veghea la mentinerea securitatii juridice si de a nu aduce atingere suprematiei Constitutiei este acela de raportare a activitatii legislative la directiile trasate de principiul legalitatii, care se adreseaza deopotriva si legiuitorului, nu numai judecatorului.[19].

Aceasta tehnica legislativa de predeterminare discretionara a sanctiunii, prin care se instituie limite speciale derogatorii de la minimul si/sau maximul general duce si la incalcarea standardelor impuse de jurisdictiile internationale (CEDO)[20] si CCR, precum si destabilizarea securitatii juridice. Este, astfel, inlaturata previzibilitatea, certitudinea si accesibilitatea normei penale. Orice limitare impusa de catre legiuitor, prin aprecierea in abstracto a periculozitatii faptei, apreciere ce are loc in cadrul activitatii legislative, nu ar fi eficienta daca nu l-ar opri sa se abata printr-o alta lege organica de la regula instituita.[21] Mai mult decat atat, in cele doua situatii analizate se poate observa si o abatere de la Constitutie.

Pentru a intelege puterea si rolul legiuitorului in activitatea de elaborare a normelor penale, dar si importanta respectarii tehnicii legislative si a fundamentelor, poate fi avuta in vedere prima abordare teoretica coerenta a legalitaţii incriminarii, regasita in opera lui Cesare Beccaria, Dei delitti e delle pene. Beccaria spunea ca „numai legile pot stabili pedepsele pentru infracţiuni, şi aceasta autoritate nu poate fi atribuita decat legiuitorului care reprezinta intreaga societate (…)”.[22] Astfel, daca insusi legiuitorul indreapta liniile directoare (principiile) in directii gresite, iar acest mod de elaborare a legilor nu este corijat prin intermediul controlului de constitutionalitate, este lipsita de esenta caracteristica fundamentala a statului, ca fiind un stat de drept.

Intr-un stat de drept ca Romania, in care primeaza domnia legii, exista, in sarcina legiuitorului, o obligatie de loialitate fata de alte norme aflate pe nivele superioare in ierarhie, cat si fata de principii. Acest principiu constitutional general al comportamentului loial, imbracat in haina unei obligatii, se desprinde si din considerentele Deciziei nr. 68 din 27 februarie 2017, apreciindu-se ca acesta deriva din prevederile art. 1 alin. (4) din Constitutie si este garantat de alineatul (5) al aceluiasi articol constitutional.[23]

In concluzie, normele penale sunt rezultatul politicilor penale adoptate de statul roman, iar acestea ar trebui sa aiba ca finalitate consolidarea democratiei si a principiilor constitutionale[24]. In procesul de elaborare, legiuitorul trebuie sa aiba in vedere ca limitele speciale ale pedepselor sa fie fixate rational, iar nu cu depasirea limitelor generale si cu incalcarea principiilor fundamentale regasite in dispozitiile constitutionale. Dupa scurta analiza a celor doua situatii de derapaj legislativ regasite in materia raspunderii penale a persoanei juridice, nu se poate spune decat ca exista o inconsecventa la nivelul dispozitiilor penale din aceasta materie, care creeaza riscul producerii unor incalcari grave a legii fundamentale, cu consecinte dramatice in materia drepturilor fundamentale.

BIBLIOGRAFIE:
1. Anca Jurma, Persoana juridica- subiect al raspunderii penale, C.H.BECK, Bucuresti, 2010.
2. Costel Casuneanu, Raspunderea penala a persoanei juridice, Hamangiu, Bucuresti, 2007.
3. Florin Streteanu, Daniel Nitu, Drept penal. Partea generala, ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2014.
4. Laura Maria Stanila, Raspunderea penala a persoanei juridice, Hamangiu, Bucuresti, 2012.

ARTICOLE:
1. Laura Stanila, Principiul legalitatii: de la lex scripta la lex certa, Revista Analele Universitatii de Vest din Timisoara, Seria Drept, nr.2, 2018, pag. 71.
2. Silviu Gabriel Barbu, Vasile Coman, Supremația Constituției, principiul legalității și incidența acestora asupra izvoarelor dreptului penal și procesual penal. Disponibil aici.
3. Mihai Adrian Hotca, Aspecte teoretico-practice privind principiul legalității incriminării. Disponibil aici.
4. Cristinel Hrițcu, Unele observaţii cu privire la conţinutul incrimănărilor şi limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal în cadrul incriminărilor care fac parte din sfera unităţii legale de infracţiune. Disponibil aici.


[1] Florin Streteanu, Daniel Nitu, Drept penal. Partea generala, ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2014, p. 34
[2] Laura Maria Stanila, Raspunderea penala a persoanei juridice, ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 6
[3] Idem
[4] Idem
[5] Ibidem, p. 36
[6] Ibidem, p. 9-10
[7] Costel Casuneanu, Raspunderea penala a persoanei juridice,ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007, p. 158
[8] Ibidem, p. 20
 [9]Ibidem, p. 3
[10] Ibidem, p. 7
[11] https://www.juridice.ro/617883/suprematia-constitutiei-principiul-legalitatii-si-incidenta-acestora-asupra-izvoarelor-dreptului-penal-si-procesual-penal.html – accesat la data de 3 mai 2019.
[12] Anca Jurma, Persoana juridica- subiect al raspunderii penale, ed. C.H.BECK, Bucuresti, 2010, p. 9-10
[13] Ibidem,p. 17
[14] Ibidem, p. 27
[15] www.juridice.ro, Aspecte teoretico-practice privind principiul legalitatii incriminarii
[16] Laura Stanila, Principiul legalitatii: de la lex scripta la lex certa, Revista Analele Universitatii de Vest din Timisoara, Seria Drept, nr.2, 2018, pag. 71.
[17] Decizia Curtii Constitutionale nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015; Decizia nr.70 din 18 aprilie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.334 din 19 iulie 2000.
[18] În vigoare de la 01 aprilie 2017, publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 213 din 29 martie 2017
[19] Ibidem, p.37
[20] CEDO, hotararile Kokkinakis c. Greciei, 25 mai 1993 si Tolstoy Miloslavski c. Marea Britanie, 13 iulie 1995.
[21] M.-I. Michinici si M. Duinea, in T. Toader, M.-I. Michinici, R. Raducanu, A. Crisu-Ciocinta, S. Raduletu, M. Duinea, Noul Cod penal. Comentarii pe articole, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2014, p. 5
[22] https://www.juridice.ro/essentials/949/aspecte-teoretico-practice-privind-principiul-legalitatii-incriminarii
[23] www.juridice.ro , Suprematia Constitutiei, principiul legalitatii si incidenta acestora asupra izvoarelor dreptului penal si procesual penal
[24] http://revista.universuljuridic.ro/unele-observatii-cu-privire-la-continutul-incrimanarilor-si-limitele-de-pedeapsa-prevazute-in-codul-penal-in-cadrul-incriminarilor-care-fac-parte-din-sfera-unitatii-legale-de-infractiune/.


Raluca Isabelle Pacioagă, I Law You


Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.