Pentru comunicare profesională JURIDICE.ro recomandă Infinit PR
TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

„Nouvorba”, „crimăgânditul” și victimele lor

28.06.2019 | Lavinia TEC
Newsletter
Instagram
Facebook
Lavinia Tec

Lavinia Tec

”La început era Cuvântul…” (Evanghelia după Ioan, 1:1)

Cu câteva luni în urmă, a fost publicat pe JURIDICE.ro articolul ”Femeie însărcinată sau persoană însărcinată? Ofuri despre criza limbajului politic și juridic contemporan„, în care autorul, Florentin Țuca, evidenția, pe de o parte, criza limbajului generată mai ales de ideologia de gen iar, pe de altă parte, efectele cultului egalității de gen asupra Dreptului și asupra drepturilor omului[1]. Unul dintre efecte este acela că persoana care nu se va supune ”nouvorbei” impuse de ideologi va risca să fie autorul unui delict de opinie, vinovat de ”crimgândire” și sancționat ca atare. Deci, va risca să fie calificat infractor, pe când, în realitate, el este victima ”nouvorbei”. Însă, după cum vom vedea, clasa victimelor include femeile, copiii, copiii concepuți natural dar nenăscuți și embrionii umani congelați.

Limba folosită în materia drepturilor personalității este dominată azi de cuvintele ”sănătate publică”, ”risc”, ”prevenție”, ”protecție”, ”autonomie”, „alegeri”, ”drepturi”. Cuvântul ”sex”, prin care se clasificau, până nu demult, ființele umane în ființe de sex bărbătesc și ființe de sex femeiesc, a fost deja înlocuit cu cuvântul ”gen”. S-a întâmplat aceasta pentru că ”experții” din mediul academic și din cercetare au reușit să îi convingă pe legiuitori de ambiguitatea schemei binare ”bărbat” și ”femeie”. După cum susțin experții, există oameni care nu se încadrează în această schemă, determinată în mod natural de existența sau absența unui singur cromozom, ”Y”. Cu alte cuvinte, nu toate femeile sunt ”femei” de vreme ce unele pot fi ”bărbați”, după cum nu toți bărbații sunt ”bărbați” de vreme ce unii pot fi ”femei”. Ideea negării naturii umane, a distincției biologice între bărbați și femei este absurdă. Însă tocmai această idee absurdă a contribuit la autonomizarea sexualității. Astăzi, sexualitatea este complet autonomă pentru că nu mai are legătură cu procrearea, mamele, tații și bebelușii. Prin urmare, întrebările banale ”cum vin pe lume bebelușii?” sau ”cum se fac bebelușii?” nu mai sunt deloc confortabile pentru cei care au o viziune asupra naturii umane bazată pe evidență, pe ordinea naturală.

1. “Bărbatul a născut un bebeluș mort”

Deși pare ridicolă și absurdă interogația din titlul articolului citat supra, nu este deloc. Cu câteva săptămâni în urmă am citit un articol intitulat ”Nurse mistakes pregnant transgender man as obese. Then, the man births a stillborn baby”[2]. Autoarea relata faptul că o revistă medicală a publicat articolul unor specialiști în endocrinologie despre ”un caz tragic”: un pacient obez în vârstă de 32 de ani s-a prezentat la un spital în SUA, acuzând dureri abdominale severe. Asistenta medicală a considerat că nu este o urgență, având în vedere că bărbatul era obez si că nu-și mai administra tratamentul pentru tensiune arterială. Când a ajuns la camera de urgență, pacientul i-a comunicat asistentei medicale că era bărbat transgender, fiind înregistrat ca “bărbat” în baza de date medicale în formă electronică. A informat-o pe asistentă că a avut o perioadă de câțiva ani în care a luat testosteron, un hormon care are efecte masculinizante și poate scădea ovulația și menstruația, dar că a renunțat la administrarea hormonului după ce a pierdut asigurarea medicală. Câteva ore mai târziu, pacientul este consultat de un medic. I se face un test de sarcină care are rezultat pozitiv. Evaluarea cu ultrasunete a arătat semne neclare de activitate cardiacă a fătului, iar un alt examen a arătat că o parte a cordonului ombilical a intrat deja în canalul de naștere. Medicii s-au pregătit să efectueze o operație cezariană de urgență, dar în sala de operație nu s-au auzit bătăile inimii fătului. Câteva momente mai târziu, ”bărbatul” a dat naștere unui copil mort. Autoarele criticau modul în care a acționat asistenta medicală, ”care nu era suficient de formată în evaluarea pacienților transgender”. Insinuau că “rezultatul tragic“ a fost provocat de lipsa de instruire a asistentei medicale, iar nu de comportamentul pacientului care știa sigur că e “bărbat”, dar nu știa sigur dacă e sau nu “însărcinat”! Desigur, propaganda este foarte bine construită: “bărbatul” “însărcinat” a fost victima celor care nu s-au aliniat ideologiei de gen! Cum a fost posibil ca o asistentă medicală să nu gândească critic și să nu cunoască faptul că și „bărbații” pot să nască?! Este inadmisibil faptul că asistenta medicală nu s-a gândit măcar o clipă că un ”bărbat” poate fi ”o femeie” care naște!

Un alt specialist, de data aceasta în sănătatea persoanelor transgen și, în același timp, psiholog la Universitatea din Minnesota, a declarat că instruirea ”nu este suficientă” și că “există prejudecăți implicite care trebuie abordate”. Înregistrarea medicală se poate face prin utilizarea „șabloanelor” de sex masculin sau sex feminin, însă ”aceasta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la gândirea critică sau să renunțăm să ne gândim la diversitatea oamenilor”.

Așadar, în acest caz, victimele ”nouvorbei” și ”crimăgânditului” sunt bebelușul mort și asistenta medicală.

2.”Așteaptă primul lui copil cu logodnicul…”

Cu puțin timp în urmă, The Sun publica o știre despre un cunoscut muzician irlandez, membru al trupei muzicale Westlife: “Westlife’s Mark Feehily reveals he is expecting his first child with fiance Cailean O’Neill”[3]. Jurnalistul care a publicat știrea a arătat ca Mark Feehily a postat pe pagina sa de Facebook o fotografie cu el și logodnicul său și cu ecranul unui telefon care prezenta imaginea unui embrion, captată la ecograf. Imaginile erau însoțite de mesajul că vor deveni “tătici” pentru prima oară până la sfârșitul acestui an. Mai întâi mi-a venit în minte o întrebare care avea sens: cine naște copilul? Că natura cu care se războiesc ideologii îi împiedică pe bărbați să conceapă copii dacă ejacularea se produce prin alte locuri decât în vagin și îi împiedică să nască în lipsa unui uter. M-am uitat atent la ecografia afișată de cuplul de homosexuali și am citit știrea încă o dată, fiind curioasă să descopăr în textul scris cuvântul ”femeie”. Că natura a înzestrat-o doar pe femeie cu ovare, uter și vagin. Însă nicio referire la vreo ”femeie”. Apoi m-am revoltat din cauza faptului că s-a păstrat tăcerea asupra exploatării femeii în al cărei uter se afla embrionul din imagine. Din punct de vedere juridic, cei doi bărbați logodiți nu sunt altceva în această poveste decât consumatori de servicii medicale de reproducere umană asistată medical. Copilul e ”comanda” așteptată de cuplul de homosexuali, iar femeia este ”recipientul„ folosit în realizarea comenzii, dar și matricea. Femeia este supusă procedurii dureroase și periculoase de stimulare ovariană prin injectare cu hormoni sintetici – cancerigeni, care, în timp, pot provoca tot felul de patologii de la tulburări hormonale, depresie, până la cancerul de sân sau ovarian – apoi intervenției chirurgicale de colectare a ovulelor, urmată de tehnicile de inseminare. Urmează vreo 9 luni de sarcină, în cazul unei evoluții normale, care se sfârșesc cu durerile nașterii bebelușului. ”Închirierea” uterului devine astfel un act medical normal, dar și nobil, fiind utilizate cuvinte potrivite în acest sens în comunicarea cu femeia purtătoare de uter și embrion: sacrificiul din dragostea de aproape, altruism, noblețe sufletească, ”ai fost aleasă pentru o misiune nobilă”. Banii reprezintă prețul comenzii și al închirierii uterului femeilor, mai ales în cazul celor aflate în nevoie financiară. În realitate, această operațiune este o formă de trafic de ființe umane cu față nouă: trafic de reproducere sau trafic cu organe – închirierea de uter contra cost. Însă în ”nouvorba” ste denumită “gestație pentru altul” sau “reproducere umană asistată medical cu terț donator si mamă purtătoare”!

Iată cum victoria ideologiei de gen asupra naturii vine la pachet cu o nouă clasă de bărbați, exploatatorii brutali de femei, si cu o nouă clasă de victime: femeile.

3. ”O femeie a chemat-o în judecată pe fosta soție pentru autorizarea distrugerii celor 12 embrioni concepuți de cuplu prin FIV”

Pe un site de știri australian a apărut săptămâna trecută știrea că o femeie a chemat-o în judecată pe fosta soție pentru a obține autorizarea distrugerii celor 12 embrioni concepuți prin fertilizare in vitro[4]. În realitate, embrionii nu puteau fi concepuți de către cele două femei împreună nici natural, nici artificial, prin FIV. În fapt, reclamanta nu avea nicio legătură biologică cu embrionii concepuți prin fertilizare in vitro de către pârâtă cu lichidul seminal al unui bărbat donator. Este astfel de înțeles că nu se putea simți ”mamă” și, prin urmare, era lipsită de instinctul matern de a-și proteja ”puii”, chiar la congelator fiind, în eprubetă.

Atunci când se produce o vătămare sau chiar moartea fătului în timpul sarcinii, calificăm fapta ca agresiune asupra fătului. Însă nu calificăm la fel fapta de distrugere a embrionilor în eprubetă congelați. Nu, în niciun caz nu s-a comis vreo agresiune asupra lor! În legislația altor state, este doar o simplă distrugere autorizată.

Iată victimele: embrionii umani congelați!

4. ”FIV cu trei părinți” în loc de ”clonare”

În 2015, Marea Britanie a devenit prima țară care a legalizat o tehnică de clonare a sarcinii umane, cunoscută sub numele de transfer pronuclear (PNT). Mass-media a propagat știrea că s-a descoperit o tehnică revoluționară pentru a preveni transmiterea bolii mitocondriale de la mamă la copil: ”FIV cu trei părinți”. Recent, tehnica a fost legalizată și în Ucraina pentru ”a trata infertilitatea”. În luna mai, în Grecia s-a născut primul copil prin tehnica ”FIV cu trei părinți”[5].

Ce este tehnica ”FIV cu trei părinți”? ADN-ul nuclear este extras dintr-un embrion creat in vitro, care poartă mitocondriile defectuoase ale femeii care comandă procedura. Între timp, se creează un alt embrion, dintr-un ovul donat, cu mitocondriile sănătoase. Din cel de-al doilea embrion este eliminat ADN-ul său nuclear și, în locul acestuia, se transferă ADN-ul nuclear al primului embrion, creându-se astfel cel de-al treilea embrion. Primii doi embrioni sunt astfel uciși pentru a forma noul embrion – o clonă a primului, dar cu mitocondriile celui de-al doilea. Din punct de vedere conceptual, procedura este una de clonare: un set complet de cromozomi este transferat pentru a crea o copie genetică aproape perfectă a unei vieți preexistente[6]. Așa se întâmplă în cea mai tipică formă de clonare, care transferă ADN-ul nuclear dintr-o celulă somatică adultă pentru a crea un nou embrion. PNT nu poate fi calificată ca ”terapie embrionară” de vreme ce distruge 2 embrioni pentru a face un al treilea embrion, considerat suficient de sănătos ca să i se permită să trăiască. Astfel, ajungem la înșelăciunea livrată de limbajul medical în cazul distincției între ”clonarea reproductivă” și ”clonarea terapeutică”. Aceasta este o distincție falsă deoarece toate clonările au ca rezultat embrioni noi și, deci, sunt reproductive. Realitatea crudă despre tehnologiile PNT și clonarea celulelor stem embrionare este că acestea creează viață umană în laborator cu unicul scop de a recolta „piese de schimb”. Asta este altceva decât „terapeutic”.

Iată cum, prin manipularea cuvintelor de către specialiști, ”clonarea” nu mai este ”clonare”! Victimele: embrionii umani.

5. ”Cum se fac copiii?” sau ”de unde vin copiii?”

Deși pare banală, această întrebare nu ne face deloc să ne simțim confortabil, în contextul implementării ideologiei de gen în educație și a ”progresului” științelor în materia reproducerii umane. Într-un viitor foarte apropiat este posibil ca această întrebare să nu mai fie pusă nici de copiii, nici de nepoții noștri, pentru că vor fi aflat singuri răspunsul ori răspunsurile. Un răspuns care pe noi, adulții, ne pune în încurcătură, iar în unele state încurcătura poate fi chiar de natură penală. În niciun caz nu ai voie să rostești cuvintele ”femeie”, ”bărbat”, „sex”, ”copulație” pentru că ar însemna să încalci standardele de ”incluziune” și ”diversitate” a genului. ”Incluziunea” de gen îl exclude pe cel care nu se aliniază standardului, pe cel care repudiază teoria falsă a nenumăratelor genuri. Altfel spus, este ”exclusivă”. Iar ”diversitatea” exclude toate opiniile dizidenților, fiind intolerantă cu diversitatea gândirii umane. De aceea poate fi periculos să gândești și să te exprimi altfel decât impune ideologia de gen sau, mai bine zis, poți fi un pericol pentru statul în care funcționează ”Gândipol”. Dacă modul tău de gândire este conform ordinii naturale atunci este ”corupt„ și îi poate „corupe” pe alții, mai ales pe copii!

Iată cum se fac copiii, azi, conform ”nouvorbei”! Aflăm din cartea intitulată ”What Makes a Baby”, scrisă de canadianul Cory Silverberg, specialist în educație sexuală[7]. Cartea a fost concepută pentru copiii preșcolari până la vârsta de 8 ani și îi ”învață despre concepție, gestație, naștere într-un mod care funcționează indiferent dacă copilul în cauză a fost adoptat, conceput folosind tehnologii de reproducere acasă sau într-o clinică, prin gestație pentru altul sau în modul tradițional (știți, cu două persoane și câteva relații sexuale). Și se potrivește pentru toate familiile, indiferent de numărul de persoane implicate, orientarea, sexul și altă identitate”. Așadar, încă de la început, cititorul înțelege că este exclusă ”normalitatea” reproducerii umane naturale de către un bărbat fertil și o femeie fertilă pe baza unei relații sexuale normale. Autorul scrie că ”nu toate corpurile umane au ovule în ele. Unele au, alte nu au”.Nu toate corpurile umane au spermă. Unele au, altele nu.” ”Când adulții doresc să facă un bebeluș ei au nevoie de un ou dintr-un corp și spermă din alt corp. De asemenea, ei au nevoie de un loc unde bebelușul poate să crească”. ”Când ovulul și spermatozoidul se întâlnesc, se învârtesc într-un fel de dans special. În timp ce dansează, ei vorbesc unul cu altul”.

Cartea este însoțită de un ghid pentru adulți[8]. În acest ghid, autorul susține că oamenii nu se nasc cu o înțelegere a semnificațiilor privind diferențele biologice. Semnificația atribuită chiar celor mai elementare diferențe biologice / fizice este ”ceva ce învățăm din lumea socială și culturală în care trăim”. Sunt vreo patru sau cinci diferențe astfel că majoritatea copiilor ”vor fi expuși la mituri și stereotipuri despre sex și gen”. ”Adevărul este că majoritatea trupurilor băieților au un penis și scrot și au spermă, iar majoritatea corpurilor fetelor au ouă și un uter”, însă ”nu este adevărat pentru fiecare dintre noi”. ”Adevărul este mult mai interesant decât asta”. ”A fi băiat sau o fată, bărbat sau o femeie, cu siguranță are de a face cu diferențe biologice/fizice. Există tot felul de moduri în care oamenii își exprimă și recunosc feminitatea și masculinitatea în trupurile lor. Dar nimeni nu are nevoie de un penis sau vagin, un scrot sau spermă sau ouă sau un uterust pentru asta”. ”Suntem siguri că suntem fete dar putem simți că o parte din noi este băiat, o parte este fată sau o combinație a celor două. Putem avea un trup care arată după cum simțim, fără ouă și fără spermă.” Ghidul conține instrucțiuni privind comunicarea dintre părinte și copil. Părintele transgen este instruit să comunice cu copilul despre propria identitate în maniera următoare: ”eu sunt tatăl tău, dar m-am născut cu un corp care avea ouă, și când am vrut să te facem, noi ne-am folosit oul”. Sau: ”sunt mama ta, dar m-am născut cu un corp care avea sperma. Cu mult timp în urmă, înainte de a deveni mama ta, am luat sperma din corpul meu și am păstrat-o în siguranță într-un tip special de containere, astfel încât atunci când aș fi dorit să fac un bebeluș, să-mi pot folosi sperma. Deci, sperma a venit de la mine. Așadar, nu este întotdeauna cazul ca băieții să aibă spermă și fetele ouă. Uneori tata poate fi cel care dă oul și uneori mama poate fi cea care dă sperma”. La întrebarea ”cum știi dacă ești băiat?” autorul îi instruiește pe părinți să le răspundă copiilor: ”trupul este doar un corp, deci ar putea fi băiat, fată sau ceva între cele două”.Unele femei s-au născut cu corpuri care au spermă, dar totuși ele sunt femei.”Cu privire la prezentarea genului, autorul le recomandă părinților să îi pună pe copii să îi eticheteze pe oamenii din ilustrațiile prezentate în carte și să îi întrebe de ce i-au etichetat într-un fel sau altul. ”Este din cauza părului facial? Pentru că ei cred că văd un sân? Se presupune că cel care poartă un copil este o femeie și o mamă? Copilul cu părul lung este o fată?”. ”Nu există răspunsuri corecte sau greșite aici”, spune autorul. ”În schimb, poate fi distractiv și interesant să gândim cu copiii cum identificăm genul și de ce. Cu copii foarte mici, acest exercițiu va fi mai puțin interesant, deoarece probabil că nu le pasă.” Este evident cum ”adevărul” despre ”sex” a fost înlocuit cu ”minciuna” ”genului”. De fapt, odată cu eliminarea adevărului despre ”sex” s-a șters realitatea biologică și s-au șters trecutul si tradiția referitoare la ”sex”. În ”Minunata lume nouă” în care trăim, sexul nu mai are semnificația pe care o avea în trecut. Totuși, am observat că ideologul, pardon, specialistul în educație sexuală, nu poate ascunde adevărul că fără spermă și ovule nu se poate concepe un copil. Minciuna pe care o livrează este aceea că organismul uman care are spermă nu se identifică cu sexul bărbătesc, iar cel care are ovule nu se identifică cu sexul femeiesc. Iată cum ”nouvorba” în materie de sexualitate are scopul clar de a produce confuzie în mintea copiilor și a adulților și dezordine în ordinea naturală a organismului uman. Victimele: copiii si părinții care nu se conformează educației impuse de ideologia de gen!

6. Dincolo de Cuvânt și… cuvinte

În concepția lui Russel Kirk, ideologia este sistemul de idei al unor aventurieri politici care, având puterea politică totală au puterea de a schimba legile și instituțiile, natura umană și destinul omului[9]. Ideologia seduce prin speranțele false și corupe mintea si spiritul prin gânduri greșite, credințe neadecvate. În acest mod se produce corupția mintală și spirituală. Este o presupusă știință a politicii, dogmatică și adesea utopică, strâns legată de interesele unei anumite clase sociale sau politice.

Ideologul este unul dintre oamenii stilului nou orwellian, care ”gândesc în sloganuri și vorbesc cu gloanțe”. Pentru el, oamenii se împart în două clase: tovarășii progresului și dușmanii atașați intereselor reacționare[10]. Ideologul este convins că absolut toate acțiunile umane pot fi judecate în termeni de ideologie.

Ideologia de gen este bazată pe ”inversarea” realității, care stă la temelia statului orwellian. Limbajul corupt care creează premise false duce la concluzii absurde. Spre exemplu, dacă legea permite stabilirea identității pe baza alegerii persoanei, atunci, o femeie albă s-ar putea crede un bărbat negru, nu doar bărbat. Așadar, discursul politic corect proclamă în mod fals că o persoană poate fi orice fel de gen dorește, ori de câte ori vrea (fluiditatea genului). Însă alegerea nu se face după standarde legale pentru că acestea nu există. Și nu există astfel de standarde deoarece lipsesc teste obiective precum un examen fizic, test de sânge, de măduvă osoasă, neurologic, care să demonstreze sau să verifice condiția de transgender. Transgenderismul nu se confundă cu intersexualitatea, care presupune existența trăsăturilor specifice ambelor sexe la o persoană. În cazul transgenderului, acesta are sexul determinat anatomic de la naștere, fiind evident, iar pentru a face tranziția de la ”un gen la altul” trebuie să elimine ”evidențele biologice” și să se supună terapiei cu hormonii sexului opus. Deci, se acceptă adevărul că, din punct de vedere biologic, o persoană este bărbat pentru ca apoi să fie supus terapiei și intervențiilor chirurgicale în scopul de a deveni femeie. S-ar putea ca, în acest context, să aibă sens ceea ce spunea S. De Beauvoir în cartea sa Al doilea sex: ”Nu te naști femeie, ci devii femeie”!

”Obiectivitatea” este înlocuită cu ”preferința ideologică”. Așadar, o minoritate fanatică încearcă să constrângă majoritatea să se conformeze unor învățături false. Iar, în viziunea lui Aristotel, la care ar trebui să ne întoarcem frecvent în vremurile acestea dominate de ”demonul ideologiei”, falsitatea înseamnă ”a spune despre ceva ce este că nu este sau despre ceva ce nu este că este”. Ceea ce în trecut era blamat, azi aduce recunoaștere, chiar internațională. Si, la fel ca în romanul lui Orwell, ”1984”, oamenii acceptă minciunile drept adevăruri de neclintit, esențiale pentru stabilitatea și ordinea societății. Dogma ”științifică” este făcută să se potrivească dogmei ideologice.

De ce este periculoasă ideologia? Pentru că moștenește fanatismul care a afectat uneori religia și aplică intoleranța la tot ceea ce i se opune, nu acceptă compromisul politic, nu acceptă nicio abatere de la Adevărul Absolut al revelației seculare[11]. Iar această viziune îngustă duce la conflicte, la eliminarea reacționarilor, oriunde s-ar afla acestia – mediul public sau privat, instituții publice, grădinițe, școli, universități publice sau private, trusturi de presă, companii publice sau private – și face victime, după cum am văzut.

Am fost avertizați de mult de pericolul ideologiei. Triumful ideologiei este triumful lumii antagoniste, a lumii tulburărilor. Însă putem spera ca gramatica, logica și retorica să-i ajute pe juriști să nu cadă în ispita ”demonului ideologiei”? Cineva spunea că gramatica prescrie modul în care să combinăm cuvintele astfel încât să formulăm corect propoziții[12]. Logica prescrie modul în care să combinăm conceptele în judecăți și judecățile în silogism și să formăm o înlănțuire de raționamente pentru a obține adevărul. Retorica prescrie cum să combinăm frazele în paragrafe, paragrafele într-o compoziție întreagă, care are unitate, coerență, claritate, forță și frumusețe. Putem spera ca gramatica, logica și retorica să salveze cultura în fața anticulturii și limba în fața retoricii antilimbajului?

După cum am văzut,”nouvorba” dezvăluie modul în care s-a reușit ”desființarea omului”, profețită de C.S. Lewis, și ”reconstruirea ființei umane”, profețită de Russell Kirk.

Semnificația cuvintelor vechi a devenit nesigură. La început a fost Cuvântul, creator al unei ordini perfecte, însă, azi, ideologia care urăște Cuvântul pervertește cuvântul scris și vorbit și face victime.


[1] Disponibil aici.
[2] Disponibil aici.
[3] Disponibil aici.
[4] Disponibil aici.
[5] Disponibil aici.
[6] Michael Wee, The Demise of Language and the Rise of Cloning, publicat aici.
[7] Disponibil aici și aici.
[8] Disponibil aici.
[9] R. Kirk, The Errors of Ideology, în The politics of Prudence, ediția 1, Intercollegiate Studies Institute, 1993, p. 1-14.
[10] Idem.
[11] R. Kirk, The Drug of Ideology, în Enemies of the Permanent Things: Observations of Abnormity in Litterature and Politics, Sherwood Sugden & Company, 1984, p. 153.
[12] T. Kozinski, Can studing grammar save our culture, publicat aici https://theimaginativeconservative.org/2016/12/how-can-studying-grammar-save-culture-thaddeus-kozinski.html


Av. conf. univ. dr. Lavinia Tec
Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara

Newsletter
Instagram
Facebook

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate