ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Considerații cu privire la efectele Deciziei Curții Constituționale din 3 iulie 2019 prin care s-a constatat că a existat un conflict juridic de natură constituţională generat de neconstituirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000
09.07.2019 | Antuanela STANCĂ


Antuanela Stancă

Antuanela Stancă

Prin Decizia din 3 iulie 2019, Curtea Constituțională a admis sesizarea formulată de preşedintele Camerei Deputaţilor şi a constatat că a existat un conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de neconstituirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, contrar celor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003, stabilind, cu privire la cauzele înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și soluționate de aceasta în primă instanță anterior Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 14 din 23 ianuarie 2019, în măsura în care nu au devenit definitive, ca acestea să fie rejudecate, în condițiile art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, de completurile specializate alcătuite potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003.

Prima facie, Decizia Curții Constituționale a statuat obligativitatea constituirii completelor specializate în conformitate cu art. 29 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când judecă în primă instanță cauze date în competența ei.

1. Pentru cauzele în curs de judecată în primă instanță de către Înalta Curte, înregistrate și soluționate de aceasta anterior Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.14 din 23 ianuarie 2019, ar deveni incidente dispozițiile art. 281 alin. 1 lit. a) Cod proc. pen., respectiv nulitatea absolută a tuturor actelor făcute cu încălcarea dispozițiilor relative la compunerea completului de judecată.

Cu privire la această chestiune, pe de o parte, încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului, precum și a actelor îndeplinite ulterior, atunci când există o legătură între ele, iar pe de altă parte, încălcarea dispozițiilor legale privitoare la compunerea completului de judecată poate fi invocată în orice stare a procesului.

Așa fiind, cauzele în curs de judecată, în primă instanță, într-o bună regulă ar urma să fi repartizate, aleatoriu, către completele constituite conform legii, procedura urmând a fi reluată de la primul termen de judecată, dat fiind faptul că actele făcute cu încălcarea disp. art. 281 alin. 1 lit. a) sunt lovite de nulitate absolută.

2. Problema cauzelor aflate în procedura de cameră preliminară.

În conformitate cu art. art. 31din Legea nr. 304/2004, procedura de judecată în cameră preliminară se desfășoară de un judecător din completul prevăzut la art. 31 alin. (1) lit. a) (în cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de judecată este format din 3 judecători).

Având în vedere Decizia care impune obligativitatea Înaltei Curți a constiturii unor complete specializate în raport de disp. art. 29 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, dar și interpretarea normelor precitate, se desprinde concluzia că, în regulă generală, atunci când judecă în primă instanță, completul este constituit de 3 judecători, iar în mod speial, când judecă cauze cărora le sunt incidente dispozițiile Legii nr. 78/2000, judecă în complete specializate.

Totodată, interpretarea sistematică a acestor dispoziții, în acord cu Decizia Curții, duce la concluzia că, încă din cameră preliminară, cauzele trebuie să fie repartizate unor complete specializate, judecătorul de cameră preliminară făcând parte din acel complet.

Astfel că, mutatis mutandis, și cauzele aflate în cameră preliminară și cărora, desigur, le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 78/2000, înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție anterior Hotărârii Colegiului de conducere nr. 14 din 23 ianuarie 2019, ar urma să fi repartizate aleatoriu unor complete specializate, procedura de judecată în cameră preliminară urmând a se desfășuară de un judecător din completul constiuit potrivit legii.

3. În cauzele aflate în faza procesuală a apelului, dispozițiile Deciziei sunt clare, în sensul că acestea vor fi rejudecate, în condițiile art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, de completurile specializate alcătuite potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003, respectiv hotărârile apelate urmează a fi desființate și trimise la rejudecare către prima instanță.

4. În fine, văzând efectele Deciziei nr. 685/2018 a Curții Constituționale, respectiv admiterea contestațiilor în anulare ca urmare a nelegalei compuneri a completurilor de 5 judecători, și în cauzele în care s-au desființat deciziile și s-a dispus rejudecarea , în examinarea legalității hotărârilor apelate ar deveni incidente dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, cu consecința desființării acestora și trimiterea cauzelor la rejudecare.

5. Revizuirea hotărârilor

Conform art. 453 Cod proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, (…), poate fi cerută când: f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Persoana poate fi afectată de o normă incompatibilă cu Constituția, indiferent de natură acesteia – materială sau procesuală. În mod normal, persoana trebuie să beneficieze de efectele pozitive ale noilor reglementări. Aceste raționamente ne conduc la concluzia că, în anumite situații, preeminența dreptului impune nu doar dreptul la o revedere a hotărârilor judecătorești în aspectul erorilor de drept, se impune și obligația revederii și a situației de fapt dacă se va constata că legea care reglementa unele aspecte procesuale era afectată de un viciu ce continuă să producă efecte negative.

Astfel, revizuirea poate fi pornită dacă Curtea a recunoscut ca neconstituţională norma materială sau cea procesuală, sau modul de aplicare a acesteia, în măsură să afecteze fondul hotărârii judecătoreşti.

Pe de altă parte, constatarea neconstituționalității unei dispoziții legale nu are numai o funcție de prevenție, ci și una de reparație, întrucât ea vizează, în primul rând, situația concretă a cetățeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată.

Cu toate acestea, dispozițiile procesual penale sunt clare în sensul că una dintre condițiile de admisibilitate ale revizuirii este aceea ca hotărârea să se fi întemeiat pe o prevedere legală care a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, ori, prin Decizia enunțată, CCR a admis sesizarea formulată de preşedintele Camerei Deputaţilor și nu o excepție ridicată de o parte într-o cauză pendinte și a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională.

Cu privire la Deciziile CCR în conflicteljuridicde natură constituţională și aplicabilitatea acestora, prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, Curtea Constituţională a statuat că „în virtutea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora ea „este garantul supremaţiei Constituţiei”, are obligaţia să soluţioneze conflictul, arătând conduita în acord cu prevederile constituţionale la care autorităţile publice trebuie să se conformeze. În acest sens, Curtea are în vedere prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie, în conformitate cu care „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate”. De aceea, apreciază că una dintre condiţiile realizării obiectivelor fundamentale ale statului român, definite în textul citat, o constituie buna funcţionare a autorităţilor publice, cu respectarea principiilor separaţiei şi echilibrului puterilor, fără blocaje instituţionale. Dispoziţiile art. 146 din Constituţie şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale stabilesc competenţa materială a Curţii Constituţionale, ca garant al supremaţiei Legii fundamentale, enumerând în mod restrictiv atribuţiile jurisdicţiei constituţionale. În cauza de faţă, sesizarea Curţii pentru îndeplinirea atribuţiei referitoare la soluţionarea conflictelor juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la analiza conduitei părţilor de către Curte, sub aspectul îndeplinirii competenţelor conform prevederilor constituţionale, precum şi decizia prin care se stabileşte existenţa unui conflict şi modul de soluţionare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătoreşti. Astfel, asimilarea atribuţiei prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituţie cu efectuarea de către Curtea Constituţională a unui control de legalitate/constituţionalitate asupra hotărârilor judecătoreşti, transformând Curtea într-o instanţă de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispoziţiilor constituţionale privind soluţionarea conflictelor juridice şi o încălcare flagrantă a competenţei Curţii Constituţionale. Aşa fiind, apare ca evident că decizia pronunţată de Curtea Constituţională în soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în exercitarea atribuţiei consacrate de art. 329 din Codul de procedură civilă.

Pe de altă parte, în Decizia nr. 685/2018 pronunţată recent cu privire la conflictul juridic de natură constituţională între Î.C.C.J. – Parlamentul României, Curtea a afirmat următoarele: „198. Întrucât atât în materie penală, cât și extrapenală, sancțiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiționată și, prin urmare, absolută a actelor îndeplinite de un astfel de complet și ținând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare.”

Astfel, pentru identitate de rațiune, considerentele Deciziei 685/2018 ar putea fi aplicate și în cauzele soluționate definitiv, prin exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii.

Avocat Antuanela Stancă

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate