Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Mihalache contra României. Hotărâre de Marea Camera CEDO cu privire la principiul ne bis in idem. Prof. univ. dr. Iulia Motoc, membru al completului de judecată
08.07.2019 | JURIDICE.ro

Secţiuni: C. contravențional, CEDO, Drept penal, Jurisprudență, Selected
JURIDICE - In Law We Trust

Reclamantul, Erik Aurelian Mihalache, este un cetățean român care s-a născut în 1975 și locuiește în Tulnici.

În mai 2008, domnul Mihalache a fost oprit în mașină de către poliție ca măsură de prevenire. El a fost supus un test de respirație, care s-a dovedit pozitiv. Polițiștii l-au rugat apoi să-i însoțească la un spital pentru un test de sânge, dar domnul Mihalache a refuzat.

În iulie 2008, procuratura a intentat o procedură penală împotriva lui pentru refuzul de a fi supus testelor biologice pentru a determina nivelul de alcool din sânge. La 7 august 2008, procuratura a încetat procesul pe motiv că faptele comise nu erau suficient de grave pentru a constitui o infracțiune. Cu toate acestea, procurorul a dispus ca domnul Mihalache să plătească o amendă administrativă echivalentă cu aproximativ 250 de euro. Reclamantul nu a depus apel împotriva acestei ordonanțe, iar domnul Mihalache a plătit amenda, împreună cu taxele judiciare, la data de 15 august 2008.

În ianuarie 2009, Procurorul ierarhic superior a hotărât, din oficiu, să anuleze ordinul din 7 august 2008 pe motiv că o sancțiune administrativă nu era adecvată în funcție de gradul de pericol general și specific pentru societate. Ulterior, cazul a fost retrimis procurorului în vederea continuării urmăririi penale.

În martie 2009, domnul Mihalache a fost trimis în judecată. În noiembrie 2009 a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare pentru refuzul de a fi supus unui test de sânge. El a atacat această decizie, dar Curtea de Apel din Galați a respins recursul prin hotărârea definitivă pronunțată la 14 iunie 2010.

În martie 2013, procurorul șef a invitat autoritățile financiare să restituie amenda plătită de domnul Mihalache în temeiul ordinului din 7 august 2008. În octombrie 2013, un ofițer de poliție a venit la casa reclamantului pentru a-l informa despre procedura de rambursare a amenzii. Potrivit dosarului, reclamantul nu a solicitat niciodată rambursarea sumelor plătite.

Bazându-se pe articolul 4 din Protocolul nr. 7 (dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori), reclamantul s-a plâns la CEDO că a fost judecat și condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune. De asemenea, acesta a susținut că redeschiderea procedurii împotriva sa nu respectă criteriile enunțate în această dispoziție.

Cererea a fost depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 10 septembrie 2010. La 27 martie 2018, Camera a renunțat la competența în favoarea Marii Camere. Hotărârea a fost pronunțată de Marea Cameră din 17 judecători.

Curtea a subliniat că principiul „ne bis in idem” cuprinde trei elemente.

În primul rând, ambele proceduri au trebuit să aibă un caracter penal. În cazul de față, Curtea a concluzionat că ambele proceduri – cea rezultând din ordinul din 7 august 2008 (amendă administrativă) și cea care a condus la Hotărârea Curții de Apel Galați din 14 iunie 2010 au aceeași natură.

În al doilea rând, ambele proceduri au trebuit să vizeze aceleași fapte. Curtea a remarcat că în ambele proceduri, domnul Mihalache a fost judecat și pedepsit pentru refuzul de a fi supus unui test de alcool în sânge în timpul nopții, între 2 și 3 mai 2008, în urma unui control al traficului rutier de poliție. Ambele decizii au vizat, așadar, aceleași fapte și aceleași acuzații.

În al treilea rând, trebuia să existe o dublare a procedurilor. Curtea a subliniat că articolul 4 din Protocolul nr. 7 era destinat să interzică duplicarea procedurilor penale închise în cele din urmă. Instanța a constatat că ordinul de urmărire penală din 7 august 2008 constituie o condamnare (o sancțiune disuasivă și punitivă) care a devenit definitivă, în sensul autonom al convenției, la expirarea termenului de 20 de zile prevăzut la articolul 249 din Codul Procedura penală în vigoare la data faptelor. În această privință, Curtea a subliniat că ordinul de urmărire penală din 7 august 2008 constituie o condamnare (o sancțiune disuasivă și punitivă) care a devenit definitivă, în sensul autonom al Convenției, la expirarea termenului de 20 de zile prevăzut la articolul 249 din Codul Procedură penală în vigoare la data faptelor. În această privință, Curtea a subliniat că numai opțiunea prevăzută la articolul 249 din CPP, în vigoare la momentul faptelor, a constituit o cale de atac „obișnuită” pentru a determina dacă ordinul din 7 august 2008 a devenit definitiv și nu remediabil la dispoziția procurorului ierarhic superior (articolele 270 și 273 din CPP) pentru a anula din oficiu decizia luată de procuratura inferioară ierarhic. Din cauza absenței unui termen, legea română nu a reglementat cu suficientă claritate modul în care ar trebui să se recurgă la această măsură, dând astfel lui Mihalache o adevărată incertitudine cu privire la situația sa juridică.

Dat fiind că ordinul din 7 august 2008 constituia o „decizie finală” în sensul autonom al convenției, anularea acestuia de către procurorul superior și redeschiderea procedurii au constituit o dublare a acestuia. O astfel de duplicare a procedurii ar putea fi compatibilă cu articolul 4 din Protocolul nr. 7 dacă cel de-al doilea set de proceduri a constituit o redeschidere în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 4 § 2 din Protocolul nr. 7. În acest caz, că procurorul de rang superior și-a dat hotărârea pe baza aceluiași dosar și că nu a fost prezentat nici un fapt nou în dosar. Prin urmare, redeschiderea procedurii nu a fost justificată de apariția unor fapte noi sau recent descoperite sau de vreun defect fundamental al procedurii anterioare. CEDO a considerat că motivele invocate de Procurul ierarhic superioar pentru a justifica redeschiderea procedurilor nu erau conforme cu criteriile stricte prevăzute la articolul 4 din Protocolul nr. 7 și că redeschiderea procedurii nu fusese justificată.

În consecință, Curtea a constatat că domnul Mihalache a fost condamnat pe baza ordinului din 7 august 2008, devenit definitiv la momentul începerii procedurii noi. Având în vedere că niciuna dintre situațiile care permiteau combinarea sau redeschiderea procedurilor nu a fost observată în cazul de față, CEDO a concluzionat că domnul Mihalache a fost judecat de două ori pentru aceeași infracțiune, încălcând principiul ne bis in idem. În consecință, a existat o violare a articolului 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție.

Curtea a considerat că România ar trebui să plătească reclamantului 5 000 euro pentru prejudiciul moral și 470 EUR pentru costuri și cheltuieli.

:: Hotărârea (în limba engleză)

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti