ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Suspendarea pe cale de ordonanță președințială a executărilor silite demarate de ANAF asupra contului unic al debitoarei în insolvență

10.07.2019 | Florina Doris VISIRIN
Newsletter
Instagram
Facebook
Florina Doris Visirin

Florina Doris Visirin

Modalitatea de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 88/2018 prin care s-a modificat Legea 85/2014, mai cu seamă a prevederilor referitoare a executarea silită a societăților aflate în procedura insolvenței, a generat sute de contestații la executare, cereri de anulare a acestor măsuri depuse în dosarele de insolvență, cereri de suspendare pe cale de ordonanță președințială a popririlor înființate pe conturile unice de insolvență.

Din păcate, deși temeiurile de fapt și de drept pe care s-au întemeiat ultimele, respectiv cererile de ordonanță președințială pentru suspendarea măsurilor de executare silită asupra contului de insolvență până la judecarea definitivă a contestațiilor la executare sunt asemănătoare la nivel național, practica instanțelor în domeniu este contradictorie, generându-se astfel o situație în care șansa debitorului de a avea sediul într-o circumscripție a unei Curți de Apel sau a alteia are un cuvânt mai important de spus decât situația de fapt și de drept dedusă judecării.

Am observat, analizând practica judiciară, că la nivelul Tribunalelor, majoritatea covârșitoare a soluțiilor aduse de judecătorii sindici în cererile de ordonanță președințială de suspendare provizorie a măsurii popririi instituite de Direcțiile Generale a Finanțelor Publice – Administrațiile Județene ale Finanțelor Publice asupra contului unic este de admitere a acestor cereri și de suspendare a măsurilor nelegale asupra contului unic până la soluționarea definitivă a contestațiilor la executare, de respingere a excepției necompetenței materiale și a excepției inadmisibilității cererii, excepții invocate de ANAF în toate cauzele. 

La nivelul Curților de Apel însă, soluțiile aduse în cauze sunt diferite, existând trei linii mari de gândire. Astfel, linia majoritară este aceea de respingere a apelurilor depuse de creditoarea ANAF DGRFP – AJFP și de menținere a soluției de admitere a cererii de ordonanță președințială. O altă opinie identificată de mine este aceea a admiterii apelului depus de ANAF DGRFP- AJFP în ceea ce privește excepția competenței materiale de a judeca astfel de cereri, Curtea apreciind că judecătoriile sunt competente de a judeca cererile de ordonanță președințială formulate pentru suspendarea măsurilor de executare pornite în temeiul art. 143 din Legea 85/2014. Iar în final, o a treia, descoperită recent, este aceea de respingere ca inadmisibilă a cererii de ordonanță președințială, apreciind instanța că folosirea ordonanței președințiale pentru suspendarea executării în absența unei cereri de suspendare a executării silite pe dreptul comun este inadmisibilă.

Sintetizând, se poate observa că atacarea actelor emise de ANAF în astfel de situații urmează în practică două căi: fie contestație la executare depusă la instanțele de executare (judecătorii) urmând ca și ordonanța președințială de suspendare să fie depusă și judecată tot de aceste instanțe, fie cerere de anulare a actelor emise de fisc, depusă la dosarul de insolvență și soluționată de judecătorul sindic, urmând ca și ordonanțele președințiale de suspendare să fie judecate de același (deși, în această ultimă situație, având în vedere că procedura insolvenței presupune judecarea cu celeritate a cauzelor, nu s-ar mai impune în mod normal și ordonanța pentru suspendarea măsurilor de executare silită).

Discuțiile și situațiile generate de aplicarea OUG 88/2018 în acest context sunt deosebit de ample și implică toate domeniile dreptului. Se poate vorbi despre aplicarea legii în timp, despre competența specială și generală, despre instanțele de drept comun și cele specializate, despre obligarea contestatorului la achitarea taxei de timbru și a cauțiunii sau nu. Frumusețea argumentului juridic, de orice parte ar fi acesta, nu acoperă însă faptul că, în funcție de șansă, debitorii care se află în această situație pot reuși să continue activitatea și să se redreseze, sau sunt pur și simplu condamnați la un inevitabil faliment în funcție de soluția pe care instanța de judecată o aduce în situații juridice asemănătoare. Atât pe fond, cât și procedural, rămâne să sperăm în unificarea practicii în acest domeniu la nivelul întregii țări, având în vedere faptul că dispozițiile legale interpretate neunitar au un impact deosebit asupra societăților aflate sub imperiul Legii 85/2014.

Avocat Florina Doris Visirin

Newsletter
Instagram
Facebook

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate