TUE. Tribunalul anulează înghețarea fondurilor a șapte personalități din fosta clasă conducătoare ucraineană, printre care Viktor Yanukovych, fost președinte al Ucrainei

Ca răspuns la criza ucraineană din februarie 2014, Consiliul Uniunii Europene a decis, la 5 martie 2014, să înghețe fondurile și resursele economice, printre altele, ale persoanelor identificate ca fiind responsabile pentru deturnarea de fonduri ale statului ucrainean, potrivit unui comunicat.

Domnul Viktor Fedorovych Yanukovych, fost președinte al Ucrainei, și unul dintre fiii săi, Oleksandr Viktorovych Yanukovych, precum și domnul Oleksandr Klymenko, fost ministru al Veniturilor și Încasărilor în Ucraina, domnul Sergej Arbuzov, fost prim-ministru al Ucrainei, domnul Viktor Pshonka, fost procuror general al Ucrainei, domnul Artem Pshonka, fiul său, și domnul Andriy Klyuyev, fost șef al administrației prezidențiale a Ucrainei au fost incluși, pentru prima dată în anul 2014, în lista persoanelor vizate de înghețarea fondurilor, pentru motivul că făceau obiectul unor anchete preliminare în Ucraina pentru infracțiuni legate de deturnarea de fonduri publice ucrainene și de transferul ilegal al acestora în afara Ucrainei.

Decizia privind înghețarea fondurilor persoanelor respective a fost prelungită de mai multe ori, pentru perioade de câte un an, pentru motivul că acestea făceau în continuare obiectul unei proceduri penale desfășurate de autoritățile ucrainene pentru deturnare de fonduri sau de active publice.

Aceste persoane s-au adresat Tribunalului Uniunii Europene pentru a contesta actele prin care era prelungită înghețarea fondurilor lor în anii 2016 și 2017[1], în ceea ce îi privește pe domnul Yanukovych și pe unul dintre fiii săi, și în anul 2018, în ceea ce le privește pe celelalte persoane[2], pentru motivul că, printre altele, Consiliul nu a respectat criteriile de includere în lista menționată.

Prin hotărârile pronunțate la această dată, Tribunalul admite acțiunile ucrainenilor și anulează măsurile restrictive adoptate împotriva acestora pentru perioadele menționate.

Mai întâi, în temeiul principiilor jurisprudențiale care decurg din Hotărârea Curții Azarov/Consiliul[3]. Tribunalul amintește că instanțele Uniunii trebuie să controleze legalitatea tuturor actelor Uniunii sub aspectul respectării drepturilor fundamentale. În această privință, chiar dacă poate întemeia adoptarea sau menținerea măsurilor restrictive pe o decizie a unui stat terț, Consiliul trebuie să verifice el însuși că această decizie a fost luată cu respectarea, printre altele, a dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă.

Tribunalul constată că motivarea actelor Consiliului de prelungire a măsurilor restrictive nu conține nicio referire la faptul că acesta ar fi verificat respectarea unor asemenea drepturi.

În opinia Tribunalului, nicio informație din cuprinsul scrisorilor autorităților ucrainene, pe care Consiliul a întemeiat menținerea măsurilor restrictive în discuție, nu permite să se considere că acesta dispunea de suficiente elemente pentru a aprecia dacă drepturile fundamentale menționate au fost respectate. În plus, Consiliul era obligat să efectueze verificarea amintită independent de orice element de probă furnizat de ucrainenii vizați de înghețarea fondurilor.

În continuare, Tribunalul adaugă că, chiar dacă Consiliul pretinde că a fost exercitat, în Ucraina, un control judiciar în timpul desfășurării procedurilor penale și că mai multe decizii judiciare adoptate în acest context demonstrează că el a putut să verifice respectarea drepturilor în discuție, aceste decizii nu sunt susceptibile, în sine, să dovedească faptul că decizia autorităților ucrainene de a derula procedurile penale pe care se întemeiază menținerea măsurilor restrictive a fost adoptată cu respectarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă.

Tribunalul concluzionează că niciunul dintre elementele care i-au fost prezentate nu permite să se demonstreze că Consiliul a verificat respectarea, de către administrația judiciară ucraineană, a drepturilor în cauză înainte de a prelungi măsurile restrictive în discuție. Prin urmare, acesta anulează actele Consiliului de prelungire a măsurilor restrictive pentru perioadele cuprinse între 6 martie 2016 și 6 martie 2017 și între 6 martie 2017 și 6 martie 2018, în ceea ce îi privește pe domnul Yanukovych și pe unul dintre fiii săi4, și pentru perioada cuprinsă între 6 martie 2018 și 6 martie 2019, în ceea ce le privește pe celelalte personalități ucrainene în cauză.

[1] Decizia (PESC) 2016/318 a Consiliului Uniunii Europene din 4 martie 2016 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (PESC) (JO 2016, L 60, p. 76) pentru perioada cuprinsă între 6 martie 2016 și 6 martie 2017și Decizia (PESC) 2017/381 Consiliului Uniunii Europene din 3 martie 2017 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (PESC) (JO 2017, L 58, p. 34) pentru perioada cuprinsă între 6 martie 2017 și 6 martie 2018.
[2] Decizia (PESC) 2018/333 a Consiliului Uniunii Europene din 5 martie 2018, de modificare a Deciziei 2014/119/ PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (PESC) (JO 2018, L 63 , p. 48) pentru perioada cuprinsă între 6 martie 2018 și 6 martie 2019.
[3] Hotărârea Curții de Justiție din 19 decembrie 2018, Azarov/Consiliul (C-530/17 P). Acțiunea introdusă de domnul Azarov (cauza T-286/18) împotriva actelor Consiliului de prelungire a măsurilor restrictive împotriva sa pentru perioada cuprinsă între 6 martie 2018 și 6 martie 2019 este pendinte, iar ședința a avut loc la 20 mai 2019.