ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Istoria se repetă şi pentru natură
15.07.2019 | Antoanela COSTEA

 
SMARTBILL
Antoanela Costea

Antoanela Costea

În urmă cu un an analizam ultima intervenţie legislativă majoră[1] vizând rescrierea raporturilor dintre autorităţile statului şi reprezentanţii societăţii civile (cu referire la organizaţiile neguvernamentale), având ca obiect administrarea capitalului natural al ţării, valoare incontestabil recunoscută la nivel internaţional.

Evenimentele care s-au succedat între timp, au adus iniţiativa legiuitorului delegat în atenţia instanţei constituţionale[2], care însă, prin soluţia pronunţată în considerarea aspectelor de constituționalitate extrinsecă, pare să fi însufleţit reeditarea procesului, conflictul juridic generat rămânând deocamdată nesoluţionat.

Aplecată asupra justificării situației extraordinare a cărei reglementare se impunea prin adoptarea unei ordonanțe de urgență, Curtea Constituţională reţinând că „Guvernul nici măcar nu a mai făcut efortul de a identifica elemente de necesitate a legiferării, cu atât mai puțin să demonstreze existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată (…) admite obiecția de neconstituționalitate formulată (…) şi constată că Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2018[3] pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul protecției mediului și al regimului străinilor, precum și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2018 sunt neconstituționale, în ansamblul lor”, teza finală conturându-se „în cadrul controlului a priori de constituționalitate, exercitat asupra legilor de aprobare a ordonanțelor”, când, fără a fi sesizată în particular[4], „Curtea poate efectua controlul atât asupra aspectelor de constituționalitate extrinsecă, cât și a celor de constituționalitate intrinsecă privind ordonanța astfel aprobată[5].

Aşadar, fiind declarate neconstituţionale în ansamblul lor, atât legea de aprobare, cât şi ordonanţa, fără ca decizia să concluzioneze asupra utilităţii reglementării sau a oportunităţii adoptării actului normativ, se deschide posibilitatea revenirii la forma anterioară a prevederilor asupra cărora ordonanţa a produs modificări (cu referire în special la efectele asupra O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice).

În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat în privinţa iniţiativelor ce au ca efect abrogarea unor acte normative, în sensul că „constatarea neconstituționalității prevederilor Ordonanței (…) nu are ca efect apariția unui vid legislativ, ci determină reintrarea în fondul activ al legislației a actelor abrogate[6], chiar dacă deciziile au putere numai pentru viitor, însă „deși Curtea nu are competența de a abroga un text legal, această competență revenind exclusiv Parlamentului, efectul deciziilor sale de constatare a neconstituționalității unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege ori ordonanță este similar efectului abrogării.”[7]

Considerentele reţinute s-ar putea aplica mutatis mutandis şi asupra ordonanţelor înscrise în categoria normelor de modificare ce duc la „schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și în redarea lor într-o nouă formulare[8], în contextul în care, deşi numai organul legiuitor are competenţa de a adopta/modifica/completa legile lato sensu, Curtea nefiind un legiuitor pozitiv[9], intervine efectul pierderii legitimității constituționale ce se impune a fi corelat cu asigurarea unui cadru legislativ care respectă principiul securității raporturilor juridice?

În acelaşi timp, întrebarea escaladează înspre „măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței[10], efecte a căror implicaţii le-am analizat succint cu ceva timp în urmă[11].

Deoarece, astfel cum ne-a obişnuit, Parlamentul întârzie o eventuală punere în acord cu prevederile deciziei[12], în cele 45 de zile de la publicare, revenim la jurisprudenţa instanţei constituţionale privind normele de abrogare, menţionând un aspect, deşi reţinut într-o speţă punctuală, referitor la faptul că „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora[13]. Urmează însă să observăm dacă şi cum se va materializa în practică, în premisa revenirii în circuitul legislativ a normelor modificate de ordonanţa declarată neconstituţională (cu înrâuririle legislative aferente[14]).

Recenta reeditare a procesului de legiferare, de această dată prin două iniţiative parlamentare[15], Curtea fiind (re)sesizată cu ambele, este încă o dovadă că istoria se repetă. Că s-a învăţat prea puţin din experienţa anterioară se poate observa şi din persistarea greşelilor, pornind de la ipoteza eronată a efectelor „de drept” a clauzelor contractuale[16] şi continuând cu lipsa de coerenţă a textului propus prin modificări succesive[17].

Rămâne să vedem ce şi cum iese de această dată, însă până atunci veşnicul perdant rămâne cetăţeanul şi comunitatea, prinşi în mijlocul conflictului, deţinătorii nemijlociţi ai dreptului constituţional la „un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic”.


[1] Disponibil aici.
[2] Disponibil aici, publicată în Monitorul Oficial nr. 435 din 03.06.2019.
[3] A se înţelege “Legea de aprobare” astfel cum apare prin Rectificarea nr. 214 din 9 aprilie 2019 referitoare la Decizia Curții Constituționale nr. 214/2019.
[4] Disponibil aici.
[5] Pct. 25 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 214/2019.
[6] Disponibil aici.
[7] Disponibil aici.
[8] În sensul art. 59 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
[9] Aspect reliefat în jurisprundeţa Curţii, ex.Decizia nr.449/2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor: „nici o prevedere legală nu dă instanţei de drept constituţional dreptul de a da dispoziţii Parlamentului în sensul modificării anumitor texte de lege, întrucât prin aceasta s-ar înfrânge principiul separaţiei puterilor.
[10] Conform art. 115 alin. (8) din Constituţia României şi art. 55, alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
[11] Disponibil aici.
[12] L482/2018 Proiect de lege privind aprobarea O.U. G. nr.75/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul protecţiei mediului şi al regimului străinilor, reexaminat în Parlament, însă până la intrarea în vacanţa parlamentară, forma adoptată de Senat în urma reexaminării nu cuprinde măsuri privind efectele produse în perioada de aplicare.
[13] Disponibil aici.
[14] Acte normative adoptate în aplicarea O.U.G. nr. 75/2018 sunt: H.G. nr. 867/2018 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 997/2016 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate și privind modificarea și completarea anexei nr. 12 la H.G. nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi Ordinul nr. 1.171/2018 privind aprobarea Procedurii pentru aplicarea vizei anuale a autorizației de mediu și autorizației integrate de mediu.
[15] PL-x nr. 315/2019 Proiect de Lege privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei mediului, şi PL-x nr. 316/2019 Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea articolului 16 din O.U.G. nr.195/2005 privind protecţia mediului.
[16] Cu referire la eroarea din preambulul O.U.G. nr. 75/2018 prin susţinerea „încetarea contractului de custodie“, la litera e) este prevăzut că acesta încetează de drept „în cazul în care prin modificarea legislației specifice se va impune o altă modalitate de administrare“, când în fapt conf. Ordinului nr. 1.447/2017 privind aprobarea Metodologiei de atribuire în administrare şi custodie a ariilor naturale protejate, contractul de custodie stabilit prin anexa nr. 8 prevede la art. 8 lit. e) „în cazul în care prin modificarea legislaţiei specifice se va impune o altă modalitate de administrare”, fără a fi o cauză de încetare de drept a contractului.
[17] A se vedea art.III Dispoziţii tranzitorii din forma iniţiatorului (complinind modificările propuse la art. 20 din O.U.G. nr. 57/2007) la propunerea legislativă PL-x nr. 315/2019 (înreg. Senat L323/2019) versus art. III din forma trimisă spre promulgare (care, dintr-o, presupunem, eroare a Comisiei pentru mediu şi echilibru ecologic, l-a reformulat, raportându-se la modificarea art. 18 alin. (4) din O.U.G. nr. 57/2007).


Antoanela Costea


Aflaţi mai mult despre , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.