Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Observaţii cu privire la legalitatea art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
18.07.2019 | Radu NECULA

JURIDICE - In Law We Trust
Radu Necula

Radu Necula

I. Premise

Prezenta notă juridică are ca punct de plecare articolul „Scurte consideraţii despre nelegalitatea art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, referitor la judecarea unor incidente procedurale de către „completul cu număr imediat următor”[1].

Pentru început, voi expune concluziile şi raţionamentul autorului citat, pentru ca, ulterior, să formulez anumite observaţii cu privire la concluziile prezentate.

În aceste coordonate, precizez că autorul articolului menţionat a apreciat că art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor este nelegal, pentru considerentele pe care urmează să le sintetizez, în continuare.

Pentru facilitarea demersului meu, voi reda conţinutul dispoziţiilor legale avute în vedere la realizarea lucrării dezbătute.

Aşadar, textele legale avute în vedere au următorul conţinut:

– Art. 11 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității, cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective.

– Art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
(1) Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat.
(2) Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condițiile prevăzute de lege.
(3) Sistemul de repartizare aleatorie a cauzelor pe completuri de judecată se auditează extern, la fiecare 2 ani, sub conducerea Ministerului Justiției și cu implicarea societății civile și a organizațiilor profesionale ale magistraților. Concluziile auditului sunt publice.

– Art. 50 C. proc. civ. Compunerea completului de judecată.
(1) Abținerea sau recuzarea se soluționează de un alt complet al instanței respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține. Dispozițiile art. 47 alin. (4) rămân aplicabile.
(2) Când, din pricina abținerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată, cererea se judecă de instanța ierarhic superioară.

– Art. 110 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
(1) Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abținerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluționa de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeași materie. Dacă în materia respectivă nu mai există decât un singur complet de judecată, incidentele procedurale referitoare la toți membrii completului se vor soluționa de acesta. Dacă nu mai există un complet care judecă în acea materie, incidentele vor fi soluționate de completul din materia și după regulile stabilite de colegiul de conducere al instanței.
(2) Dacă în urma soluționării incidentelor procedurale prevăzute la alin. (1) se constată că, din motive prevăzute de lege, completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza nu este în măsură să judece, dosarul se repartizează aleatoriu. Dacă mai există un singur complet care judecă în acea materie, cauza se repartizează acestuia.
(3) Cauzele în care toți judecătorii unei secții au devenit incompatibili să judece se repartizează conform regulilor stabilite de colegiul de conducere.
(4) În situația în care incidentele procedurale se referă la o parte din membrii completului de judecată, soluționarea acestora se va face de către un complet constituit prin includerea judecătorului sau a judecătorilor stabiliți prin planificarea de permanență, pe materii, realizată cel puțin trimestrial.
(5) În cazul în care după soluționarea incidentelor procedurale conform alin. (4), se constată incompatibilitatea unuia sau unora dintre membrii completului de judecată, întregirea completului se realizează prin participarea judecătorului sau judecătorilor înscriși în lista de permanență după judecătorul sau judecătorii care au participat la soluționarea incidentului procedural.
(6) Planificarea de permanență se întocmește de președintele instanței sau, după caz, de președintele secției, cu aprobarea colegiului de conducere, ținându-se cont de completele de judecată din care face parte judecătorul, având prioritate asigurarea timpului necesar studierii dosarelor.
(7) Planificarea de permanență se face pentru fiecare zi. Incidentele procedurale se soluționează, de regulă, în ziua în care au fost invocate. Întregirea completului se face cu judecătorul sau judecătorii din planificarea de permanență din ziua în care acestea au fost invocate.
(8) În caz de absență, compunerea completului de judecată se va realiza prin participarea judecătorilor din planificarea de permanență, desemnați conform alin. (4) și (6), întocmindu-se în acest sens un proces-verbal.
(9) În cazul existenței, într-o singură zi, a mai multor incidente procedurale sau a situațiilor de absență a membrilor completului de judecată, soluționarea acestora se face, prin rotație, de judecătorii aflați pe planificarea de permanență din acea dată, în ordinea înregistrării.

Revenind la subiectul dezbătut, constat că autorul citat a apreciat că „Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară stabilește la art. 54 regula repartizării aleatorii a dosarelor și, în același timp, prin art. 11 ridică această regulă la rang de principiu legal care guvernează activitatea de judecată” şi că „repartizarea cererilor de abținere și de recuzare către completul cu numărul imediat următor – art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor – reprezintă o excepție de sorginte infra-legală de la regula repartizării aleatorii, fiind adoptată printr-un act normativ inferior legii, respectiv prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015.”.

În consecinţă, concluziile lucrării au fost în sensul că „Regulamentul de ordine interioară al instanțelor este un act normativ cu forță inferioară Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Pe cale de consecință, acesta nu poate deroga în mod valabil de la prevederile Legii nr. 303/2004 privind organizarea judiciară” şi că „art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, care instituie regula – de fapt, excepția – judecării cererilor de abținere și de recuzare de către completul cu numărul imediat următor este nelegal.”

II. Succinte observaţii

Cu titlu preliminar, consider că, pentru a se stabili legalitatea art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, stabilirea conţinutului noţiunii de „cauză care trebuie repartizată aleatoriu”, la care face referire art. 53 din Legea nr. 304/2003, este absolut necesară.

În acest context, consider că, în procesul civil, stabilirea conţinutului noţiunii de „cauză care trebuie repartizată aleatoriu” nu se poate realiza decât prin raportare la dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Astfel, cu titlu general, Codul de procedură civilă nu instituie regula repartizării aleatorii, în situaţia incidentelor procedurale.

Dimpotrivă, art. 124 alin. 2 C. proc. civ. stabileşte regula soluţionării incidentelor procedurale de instanţa în faţa căreia acestea se invocă, cu excepţia cazurilor în care legea ar prevede în mod expres altfel.

În aceste condiţii, art. 50 alin. 1 C. proc. civ. stabileşte o excepţie de la regula instituită de art. 124 alin. 2 C. proc. civ., în sensul că abţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine, iar nu de instanţa în faţa căreia acest incident a fost invocat.

Aşadar, dacă intenţia legiuitorul ar fi fost ca declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare să fie repartizată aleatoriu, ar fi trebuit să instituie o dispoziţie legală expresă, în acest sens.

Mai mult, consider că prin neindicarea expresă a faptului că declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare se impune a fi repartizată aleatoriu, legiuitorul a urmărit ca stabilirea modalităţii de compunere a completului învestit cu soluţionarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare să se realizeze prin norme cu caracter regulamentar, care să detalieze aceste aspecte, iar nu prin repartizare aleatorie.

În sprijinul concluziei prezentate, constat că, acolo unde a urmărit repartizarea aleatoriu a cauzelor, legiuitorul a menţionat acest aspect, în mod expres. (exemple: art. 200 alin. 7 C. proc. civ. prevede repartizarea aleatorie a cererii de reexaminare, art. 200 alin. 1 C. proc. civ. prevede repartizarea aleatorie a cererii de chemare în judecată, art. 475 alin. 1 C. proc. civ. prevede repartizarea aleatorie a cererii de apel).

Totodată, aşa cum am arătat, având în vedere că legea procesuală civilă nu prevede doar situaţii de repartizare aleatorie a diverselor cereri/incidente procedurale, art. 53 din Legea nr. 304/2004 nu poate fi interpretat în sensul că instituie o regulă de repartizare aleatorie a tuturor cererilor/incidentelor procedurale formulate, necesitatea repartizării aleatorii neputând fi stabilită decât prin interpretarea dispoziţiilor incidente din Codul de procedură civilă, de la caz la caz.

O concluzie contrară nu poate fi primită, întrucât s-ar ajunge la aplicarea regulii instituite de art. 53 din Legea nr. 304/2004, respectiv dintr-o lege având ca obiect organizarea judiciară, în detrimentul normelor din Codul de procedură civilă, fapt ce nu poate fi admis.

În consecinţă, nu există o dispoziţie legală care să instituie regula repartizării aleatorii a incidentelor procedurale sau o regulă specifică de repartizare aleatorie a declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare, expres reglementată, care să nu fi fost respectată prin art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, neputându-se reţine caracterul nelegal al acestei dispoziţii regulamentare analizate.

De altfel, aşa cum am arătat, singura concluzie care se impune, prin raportare la textele legale incidente, este aceea că legiuitorul nu a urmărit ca declaraţiile de abţinere sau cererile de recuzare să fie repartizate aleatoriu.


[1] Articol publicat de dl. avocat Mihnea Jida, pe portalul www.juridice.ro, la data de 11.07.2019. Articolul este disponibil aici.


Judecător Radu Necula
Tribunalul Prahova

Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.