TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

Codul administrativ. Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP) – șotron între legitimarea procesuală activă, tutela administrativă și “eficacitatea” acestora
18.07.2019 | Cristian BITEA

 
SMARTBILL
Cristian Bitea

Cristian Bitea

Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP) își găsește în Codul Administrativ[1] izvorul de drept, deopotrivă cu principalele atribuții și repere de organizare și funcționare.

Spre deosebire de vechea reglementare[2], “ANFP-ului” i se consacră un rol mult mai restrâns în ceea ce privește tutela administrativă și prin ricoșeu legitimarea procesuală activă. Astfel, art. 403 C. adm. este mult mai “suplu” decât anteriorul și corespondentul art. 20, alin. 3, 4 și 5 din Legea nr .188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

Noua normă de drept face trimitere la legea contenciosului administrativ, ca odată ajunsă acolo și aceasta din urmă să facă trimitere la cea dintâi. Astfel, sediul materiei își caută încă matca “bunei reglementări”.

Legitimarea procesuală activă pe care Codul Administrativ o atribuie în sarcina ANFP trebuie interpretată în sensul dat de dispozițiile art. 37 din Codul de procedură civilă și coroborată cu teza a doua a art. 1, alin. 2 C. adm.

Legea contenciosului administrativ identifică în concret patru subiecte de sesizare a instanței (Avocatul Poporului, Ministerul Public, Prefectul și Agenția Națională a Funcționarilor Publici), dintre care primele trei au și consacrare constituțională, iar ultimelor două urmând a le fi rezervat un statut special în sensul prevederii subsumate tutelei administrative[3] că actele atacate de acestea sunt suspendate de drept. Cu toate că în Constituție, așa cum am mai arătat și cu alte ocazii, suspendarea de drept a actului atacat este prevăzută doar în cazul prefectului[4], atât legea contenciosului administrativ, cât și statutul funcționarilor publici, prevedeau această normă, până la apariția Codului Administrativ și în cazul actelor atacate de ANFP.

Art. 633 C. adm. modifică alin. 3 al art. 3 din Legea contenciosului administrativ în sensul suprimării sancțiunii suspendării de drept a actului administrativ atacat în fața instanței de contencios administrativ de către președintele ANFP, deposedând astfel tutela administrativă în cazul funcției publice, de esența sa și îndepărtând eficacitatea acesteia.

Nu putem să nu remarcăm în noul context creat și faptul că dispozițiile art. 3, alin. 2 din Legea contenciosului administrativ, așa cum au rămas ele în vigoare, raportate la art. 403 C. adm și la definițiile deficitare cuprinse la art. 5 lit. k), l) și w), restrâng tutela ANFP de la autoritățile și instituțiile publice[5], la autoritățile publice centrale și locale. Astfel, ANFP nu poate justifica legitimare procesuală activă în cazul instituțiilor publice centrale sau locale deoarece aceasta se manifestă “în cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege”.[6]

Semnalăm totodată că alin. 2 al art. 403 C. adm. nu are nicio legătură de substanță cu titlul acestuia, deoarece prefectul o dată sesizat de către ANFP își face propria evaluare de legalitate, iar eventuala acțiune pe care ar introduce-o în fața instanței de contencios administrativ, suspendă doar actele autorităților administrației publice locale.

În concluzie și pentru exemplificare, dacă până la intrarea în vigoare a Codului Administrativ, ANFP avea posibilitatea de a ataca în fața instanței de contencios administrativ, în virtutea legitimării procesuale active, o dispoziție a unui director general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC)[7], actul administrativ fiind suspendat de drept, ulterior întrării în vigoare a Codului Administrativ, nu mai poate face acest lucru. Eventuala sesizare a prefectului în condițiile alin. 2, al art. 403 C. adm., nu va conduce la o acțiune în contencios administrativ și suspendarea de drept a actului, deoarece legitimarea procesuală activă a prefectului operează strict doar în cazul actelor autorităților administrației publice locale[8] și nu și a instituțiilor publice locale ori a serviciilor publice deconcentrate.

ANFP se află în fața aceluiași paradox și în ipoteza unei situații asemănătoare la nivelul unei instituții publice centrale, a unei curți de apel sau tribunal județean, entități unde în structura de posturi au fost stabilite funcții publice și își desfășoară activitatea funcționari publici.

Iată că din acest “ménage à trois” între Codul Administrativ, Legea contenciosului administrativ și cvasi-abrogatul Statut al funcționarilor publici, legitimarea procesuală activă și tutela administrativă în materia funcției publice a ANFP și a prefecților, sunt golite de conținut și prin “aportul” definițiilor de autoritate și instituție, “elaborate” parcă pentru a fi criticate.


[1] Ordonanța de urgență nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. A se observa că Legea adoptată de Parlament și declarată neconstituțională prin Decizia CCR nr. 681/2018 cuprindea în titlul acesteia sintagma „Codul Administrativ al României
[2] Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, abrogată în condițiile art. 597, alin. 2, lit. b) C. adm.
[3] Art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
[4] Art. 123, alin. 5 din Constituția României.
[5] A se vedea formularea textului art. 20 alin. 3, 4 și 5 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, abrogată în condițiile art. 597, alin. 2, lit. b) C. adm.
[6] Art. 37 C. proc. civ.
[7] Instituție publică cu personalitate juridică înființată în subordinea consiliilor județene/consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București – a se vedea Anexa nr.1 la HG nr. 797/2017 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare și funcționare ale serviciilor publice de asistență socială și a structurii orientative de personal
[8] În ceea ce privește tutela administrativă aceasta se exercită de prefect asupra autorităților administrației publice locale și nu în sensul semnificației extinse date de art. 2, lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, unde poate avea calitate procesuală ca subiect de drept public însă extrinsec de tutela administrativă.


Cristian Bitea


Aflaţi mai mult despre , , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.