Idei pentru tratarea alienării parentale
18 iulie 2019 | JURIDICE.ro
JURIDICE.ro a găzduit a treia secvență a dezbaterii dedicate Alienării parentale – flagelul lumii moderne, o dezbatere la care participarea invitaților a avut în vedere multidisciplinaritatea implicată în abordarea unei astfel de tematici.
Societatea modernă caracterizată prin rapiditatea schimbărilor sociale și de mentalitate colectivă, dar și de crize personale ale celor care nu întotdeauna fac față acestor schimbări majore în societate, este confruntată cu această problemă a alienării parentale.
Gravitatea acestui flagel este dată în primul rând de faptul că, în ecuație sunt implicați copii, ce nu au maturitatea emoțională de a reacționa adecvat la astfel de presiuni din partea părinților. Pe de altă parte, nu au de suferit doar copiii și părintele care este respins de copil ca urmare a acțiunii celuilalt părinte asupra copilului, ci întreaga societate prin consecințele alienării.
Alienarea parentală are în vedere acea practică prin care un părinte – în general atunci când este în divorț de celălalt părinte, dar nu numai – atacă emoțional relația celuilalt părinte cu copilul. Copilul ajunge, datorită acestei alienări, să respingă nefiresc și ilogic din punct de vedere emoțional relația cu celălalt părinte. Concret, într-o definiţie dată în literatura de specialitate, alienarea înseamnă că, prin gânduri, acţiuni şi maniere verbale sau non-verbale un copil este abuzat emotional, îndoctrinat (“i se spală creierul”) pentru a-l determina să creadă că celălalt părinte este un duşman sau pentru ai sugera ostilitatea sau inferioritatea acestuia. Prin comportamentul său părintele alienator încearcă să îl atragă pe copil de partea sa şi să îl introducă împotriva celuilalt”.
Căile de rezolvare a unor astfel de situații de alienare parentală, respectiv soluțiile, inclusiv cele de natură legislativă, identificate cu prilejul dezbaterii, pentru a stopa și trata fenomenul alienării parentale:
– Modificarea legislației – de exemplu Legea nr. 272/2004 – astfel încât în momentul stabilirii programului de legături personale judecătorul să poată obliga părinții la o procedură de mediere în ceea ce privește executarea hotărâri și/sau la o procedură de consiliere psihologică,
– Modificarea art. 387, 398 C. civ. în sensul ca autoritatea părintească în comun să se exercite când soții divorțează la notarul public sau prin acord, având în vedere că exercițiul în comun al autorității părintești presupune ca părțile să se poată înțelege cu privire la deciziile pe care le iau cu privire la copii. În cazul părinților care nu mai au nici un fel de comunicare, exercițiul în comun al autorității părintești nu se poate realiza, părțile folosind autoritatea părintească în scopul de a-l șicana pe celălalt, este de părere psihologul dr. Simona Vladica, specialist în alienarea parentală.
Abrogarea sau cel puțin modificarea art. 913 C. pr. civ. referitor la refuzul minorului, întrucât practic această dispoziție legală a creat contextul alienării parentale în România, părintele care se opune executării manipulând copilul, astfel încât acesta să refuze să plece cu creditorul obligației și să devină astfel incidentă această dispoziție legală. Prin această reglementare s-au creat condițiile pentru ca o hotărâre judecătorească să nu fie pusă în executare practic niciodată. Se ajunge chiar la situații paradoxale – în proces este obligatorie ascultarea minorului atunci când a împlinit 10 ani, în celelalte situații fiind la latitudinea judecătorului. În schimb, punerea în executare a hotărârii depinde de acordul minorului, indiferent de vârsta acestuia, un copil de 4 ani sau chiar de 3 ani, manipulat de părintele de rea credință, putând să determine imposibilitatea executării unei hotărâri judecătorești.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
