BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 
Print Friendly, PDF & Email

Utilizarea sintagmei „pe toată durata existenței contractului” în art. 268 alin. (1) lit. d) din Codul Muncii. CCR-respingere
24.07.2019 | Alina GAJA


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Alina Gaja

În Monitorul Oficial nr. 602 din 22 iulie 2019 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 234 din 16 aprilie 2019 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „pe toată durata existenței contractului” din art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.

Dispozițiile legale criticate pentru neconstituționalitate 

Art. 268 alin. (1) lit. d) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.

Dispozițiile constituționale presupus încălcate

Art. 1 alin. 5 În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

Art. 21
(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

Art. 44 Dreptul de proprietate privată
(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

Aprecieri și argumente ale Curții Constituționale

1. Curtea a reținut că reglementările legale criticate se întemeiază pe principiul potrivit căruia se poate cere constatarea nulității ori anularea unor acte care există. În situația în care un contract individual sau colectiv de muncă nu mai este în ființă, nu există nici clauzele acestuia, iar cererea pentru constatarea nulității lor nu mai are obiect. Este posibil, însă, ca efectele juridice ale unor clauze contractuale să continue ori să se producă după încetarea existenței contractelor. În asemenea situații pot fi contestate în justiție efectele juridice respective, dacă acestea sunt contrare drepturilor, libertăților sau intereselor legitime ale persoanei.

2. Dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003, care se referă în prezent doar la nulitatea contractului colectiv de muncă, au primit, în practică, interpretări diferite. Astfel, într-o primă interpretare, restrictivă, instanțele de judecată au considerat că „reclamantul avea posibilitatea legală să solicite instanței competente constatarea nulității acestor clauze doar în perioada de valabilitate a contractului colectiv de muncă, nu și ulterior, motiv pentru care se va admite excepția tardivității invocată de pârâtă și în consecință se va respinge acest petit ca fiind tardiv formulat.” În mod asemănător, s-a arătat că „atât timp cât nici părțile, nici prima instanță nu au invocat nulitatea clauzei din contractul colectiv de muncă pe anul 2014, câtă vreme acesta nu se mai află în vigoare, este exclus ca o asemenea chestiune să mai poată fi pusă în discuție la acest moment, după expirarea lui. Spre deosebire de reglementările din dreptul comun potrivit cărora nulitatea absolută poate fi invocată oricând, nulitatea absolută a unui contract colectiv de muncă nu poate fi invocată decât pe durata existenței contractului.”.

3. Curtea constată că, în practică, sintagma „pe toată durata existenței contractului” a fost echivalată atât cu „perioada de valabilitate”, sau perioada când contractul colectiv de muncă „se mai află în vigoare”, cât și cu perioada în care contractul colectiv de muncă „este aplicabil”.

4. Curtea constată că, la data la care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, problemele privind modul de interpretare a dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 fuseseră deja clarificate prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul în care prin „durata existenței contractului colectiv de muncă”, instanța supremă a reținut că „existența unei clauze ce instituie o situație juridică de care beneficiarul se poate prevala nu se limitează la termenul pentru care a fost încheiat contractul, ci reprezintă perioada în care părțile pot invoca efectele juridice generate de executarea sau neexecutarea clauzei. O interpretare restrictivă a acestor dispoziții ar permite valorificarea unei clauze contractuale, fără posibilitatea de cenzurare a legalității sale.”

Decizia Curții Constituționale

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „pe toată durata existenței contractului” din art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.

Alina Gaja

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate