Codul administrativ, at a glance: formarea și perfecționarea profesională
24 iulie 2019 | Cristian BITEA
Cristian Bitea
Încă dintru început, Codul administrativ include personalul din cadrul autorităților și instituțiilor administrației publice ca făcând parte din obiectul său de reglementare, potrivit tezei a doua din primul articol. Acesta, denumit generic personal plătit din fonduri publice pentru a prelua sintagma deja consacrată în domeniul salarizării prin Legea nr. 153/2017, este tratat ulterior diferențiat în funcție de categoria căreia îi aparține potrivit structurii Codului. Apoi, sub sintagma contrasă personalul din administrația publică, acesta este definit la art. 5, lit. gg).
În privința formării profesionale asociate, Codul reglementează primar această activitate în cazul aleșilor locali (art. 217), funcționarilor publici (art. 56, 395, 458, 459, 462, 479, 483, 487, 489, 537) și personalului contractual (art. 551). Dacă primele două categorii au articole dedicate exprimând sintetic obiectul lor prin sintagma “Formare profesională”, în cazul primei și “Formare și perfecționare profesională”, în cazul celei de-a doua, pentru ultima categorie enumerată aceste norme juridice sunt cuprinse într-un articol cu denumirea marginală[1] de “Alte drepturi și obligații specifice personalului contractual”.
“Privilegiați” din acest punct de vedere am putea spune că sunt funcționarii publici, care, deși mai mulți decât aleșii locali și mai puțini numeric decât personalul contractual, au o „tradiție” specifică în acest sens. Și de data aceasta, Codul le rezervă o bogată și în același timp alambicată reglementare infralegislativă, care se cascadează în două hotărâri ale Guvernului și un ordin cu caracter normativ al președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici (ANFP), ca elemente subsecvente de legislație secundară[2] și terțiară în materie. Dintre cele două hotărâri, una[3] va fi propusă Guvernului de către ANFP, iar cealaltă[4] de către ministerul cu atribuții în domeniul administrației publice[5].
Începând totuși în ordinea succesivă a tratării categoriilor de personal de către Cod, cu aleșii locali, observăm că, prin comparare cu vechea reglementare[6], Codul instituie doar dreptul, nu și obligația aleșilor locali la pregătire, formare și perfecționare profesională. Urmează apoi instituirea unor norme cu aplicabilitate transversală la nivelul Codului, în sensul aplicării aproape identice și la celelalte două categorii de personal următoare, funcționarii publici și personalul contractual, adică a precizării obligativității asigurării cheltuielilor de transport, cazare, masă, a indemnizațiilor de delegare sau deplasare, după caz, în condițiile legii, precum și a identificării organizatorilor și anume Institutul Național de Administrație sau alți “furnizori de formare și perfecționare profesională”. Opinăm că, conjuncția disjunctivă „sau” putea fi înlocuită cu conjuncția copulativă „și” pentru o abordare sinergică și nu dihotomică a procesul de formare pentru administrația publică și a participanților la acesta. Adăugăm și faptul că legiuitorul delegat a ales să înlocuiască sintagme prezente în ex-statutul aleșilor locali precum „instituții specializate” sau „instituții abilitate de lege” cu sintagma “furnizori de formare și perfecționare profesională” astfel cum propunerea a “plecat” în prima parte a anului 2017 din ANFP, fiind încorporată în actualul articol 401, alin. 1, lit. g) C. adm.[7]
Trecând la analiza prevederilor specifice pentru funcționarii publici, observăm că aici apare și prima și singura contravenție în materie. Este vorba despre cea prevăzută la art. 537, alin. 1, lit. b), teza a doua și care sancționează cu amendă de la 1.000 la 5.000 lei neelaborarea planului de perfecționare profesională (PPP) și necomunicarea către ANFP a datelor solicitate cu privire la formarea și perfecționarea funcționarilor publici.
Cu privire la planul de perfecționare profesională (PPP) detaliat la art. 459 C. adm., observăm o atenție sporită cu privire la estimarea și evidențierea distinctă și nu globală a tuturor sumelor cuprinzând cheltuielile aferente taxei de participare, transport, cazare și masă, așa după cum sunt prezentate la art. 458, alin. 4. Totodată datele solicitate[8] vor fi comunicate ANFP de către autoritățile și instituțiile publice sub sancțiunea aplicării amenzii contravenționale la care am făcut referire mai sus.
Interesant de observat este faptul că deși conținutul și instrucțiunile de elaborare a planului de perfecționare profesională (PPP), precum și modalitatea de comunicare a datelor solicitate de ANFP cu privire la perfecționarea profesională a funcționarilor publici se stabilesc prin ordin[9] al președintelui ANFP, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către persoane împuternicite prevăzut prin Ordinul ministrului cu atribuții în domeniul administrației publice prevăzut la art. 537, alin. 3, C. adm., și nu al președintelui ANFP.
În cazul funcționarilor publici, la fel cum vom vedea și pentru personalul contractual, spre deosebire de aleșii locali, pregătirea profesională nu constituie numai un drept, ci și o obligație[10], sens în care autoritățile și instituțiile publice vor asigura participarea lor „la cel puțin un program de formare și perfecționare”[11] o dată la doi ani[12].
Observăm că pentru programele de formare profesională solicitate pentru a fi urmate la inițiativa funcționarului public, așa cum a fost formulat textul art. 458, alin. 5), lit. b) este necesar acordul persoanei care are competența de numire, care nu în toate cazurile coincide cu superiorul ierarhic și nici cu conducătorul autorității sau instituției publice. Astfel, de pildă, în cazul prefecților și subprefecților persoana care are competență de numire este Guvernul, iar în cazul unui secretar general din administrația publică centrală, prim-ministrul.
Alineatul următor, 6, ne mai oferă o situație neobișnuită, de “scrabble”, ca să nu spunem de “fazan” în sensul calculului termenului de 90 de zile prevăzut ca referință pentru o eventuală și atipică răspundere civilă-contractuală a funcționarului public în cauză. Așadar, un funcționar public care urmează un program de formare/perfecționare cu durata mai mare de 90 de zile și care începe în luna septembrie a anului calendaristic și se termină în luna decembrie a aceluiași an, este obligat să se angajeze în scris că va lucra în administrația publică între 2 și 5 ani de la terminarea programului și în caz contrar, în situația încetării raportului de serviciu, într-una din cele 8 condiții[13] specificate la alin. 7, să restituie atât contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecționare, cât și drepturile salariale primite pe perioada perfecționării în măsura în care ele au fost acordate.
Acest lucru nu este valabil însă și pentru un funcționar public, care urmează un program identic sau asemănător, dar cu durata de începere în luna noiembrie sau decembrie a anului calendaristic în curs și care se termină în luna februarie sau martie a anului calendaristic următor.
Interesantă este și determinarea formulei de calcul a proporționalității pentru anii ce urmează a fi lucrați în primul caz, unde 2 ani ar corespunde unui număr de 91 de zile de formare, iar 5 ani unui număr de 228 de zile de formare. Și mai interesant este calculul sumelor corespunzătoare ce urmează a fi restituite și pentru care legea prevede să fie calculate proporțional cu perioada rămasă până la împlinirea termenului. Așadar, pentru cei curajoși, iată o problemă de rezolvat: «un funcționar public a beneficiat de un program de formare specializată de 130 de zile, unde s-au înregistrat cheltuieli efectuate pentru perfecționare[14] în sumă de 8.000 lei, a cărui venituri salariale nete plătite în această perioadă au fost de 20.000 lei și pentru care exista obligația de a lucra în administrația publică încă 2 ani, 8 luni și 5 zile de la terminarea programului. În condițiile în care funcționarului public îi încetează raportul de serviciu potrivit art. 516, lit. e) la 1 an de la terminarea programului, să se calculeze cuantumul sumelor de restituit». Ca element ajutător precizăm că din calcul reies aproximativ 8 zile de lucru la 1 zi de formare/perfecționare, iar teoria intercalării și efectelor unora dintre concediile prevăzute în legislația muncii în această perioadă de calcul, o vom dezbate cu altă ocazie.
Prin comparație, calculul corespunzător prevăzut la alin. 8 este mult mai simplu de efectuat, în ipoteza neabsolvirii[15]. Însă cum vom face calculul în situația, puțin probabilă, dar posibilă, când sunt incidente în mod cumulativ, toate cele trei alineate la care am făcut referire și anume 6, 7 și 8 ale art. 458 C. adm.?
Trecând totuși mai departe, observăm că avem și situații stipulate în Cod în care durata programelor de formare/perfecționare se calculează și pe ore. Ajungem cu această ocazie la situația în care formarea profesională este tratată ca și o condiție pentru promovarea în două din cele patru grade profesionale[16] și promovarea în funcțiile publice de conducere[17]. În acest sens, art. 479, alin. 1, lit. b) pentru prima situație și art. 483, alin. 2), lit. f) pentru a doua situație prevăd ca funcționarul public candidat “să fi obținut un număr minim de credite prin participarea la programe de formare, de perfecționare, seminare, conferințe, schimburi de experiență sau vizite de studiu, în condițiile legii sau să fi urmat o formă de perfecționare profesională cu durata de minimum 30 de ore în ultimii 3 ani de activitate”. Desprindem din această prevedere legală în primul rând o condiție alternativă, și anume aceea a numărului minim de credite sau a duratei de minim 30 de ore a unei forme de perfecționare profesională în ultimii 3 ani de activitate. Apoi o anticipare, fie și doar parțială, a conținutului actului normativ subsecvent prevăzut la art. 458, alin. 10, precum și a celui prevăzut la art. 483, alin. 3.[18]
Creditele sunt o noutate pe care Codul administrativ o introduce în sistemul de formare și perfecționare profesională pentru funcționarii publici și rămâne de văzut cât de riguros vor fi dezvoltate în legislația secundară pentru a le asigura o eficiență în aplicare și utilitate în scopul urmărit. De asemenea alternativa la acestea o considerăm inoportună, pentru că ea nu a fost reglementată cu caracter tranzitoriu, până la posibilitatea utilizării efective a creditelor în procesul de promovare a funcționarilor publici și va subzista creând la rândul său alte opțiuni.[19]
Tot ca și condiție, de această dată pentru ocuparea unei funcții publice din categoria înalților funcționari publici, este reglementat programul de formare specializată prevăzut la art. 395 C. adm. Remarcăm cu această ocazie că, spre deosebire de reglementarea anterioară a acestor tipuri de programe, Codul administrativ aduce o precizare normativă insuficient fundamentată în sensul că “pot participa doar persoane care au calitatea de funcționar public la data începerii acestora sau care au avut această calitate pentru cel puțin un an.”[20] Or, într-o astfel de ipoteză, o persoană care a dobândit calitatea de funcționar public fie și doar cu o zi înainte de începerea programului poate participa la acesta, în schimb o persoană care a avut calitatea de funcționar public pentru 360 de zile, dar nu o mai are la data începerii, nu poate participa. Interesantă este totodată și accepțiunea sintagmei „la data începerii”, pentu că dacă aceasta ar fi interpretată, ca fiind ulterioară datei limite de înscriere, probabilitatea unor situații de genul celei prezentate se amplifică.
Competența de organizare pentru această formă de pregătire profesională este dată în sarcina Institutului Național de Administrație (INA), la fel ca și pentru alte două programe de formare specializată, dar nu pentru ocuparea unei funcții publice sau contractuale de conducere, ci destinate dezvoltării competențelor necesare exercitării unei funcții publice[21] sau contractuale,[22] de conducere.
Acestea sunt cele 3 (plus unul, cum vom vedea în paragraful următor) programe de formare specializată cu care INA a fost învestită de Codul administrativ, cu precizarea că și alți furnizori de formare și perfecționare profesională pot organiza alte forme de pregătire[23] pentru categoriile de personal respective, însă nu programe de formare specializată.
O altă preocupare deosebită regăsită în Codul adminstrativ este aceea pentru consilierii de etică și pentru formarea și perfecționarea acestora. Standardul de formare urmează a fi elaborat de ANFP[24], iar organizarea efectivă a programelor de formare, dar și de perfecționare de către INA[25]. Așadar pe lângă programele de formare specializată deja amintite, INA va fi responsabilă cu formarea[26] și ulterior perfecționarea profesională a consilierilor de etică, deveniți astfel grup-țintă strategic în sensul actului normativ privind înființarea INA.
Concluzionând asupra acestei abordări a formării ca și condiție, nu putem să nu remarcăm faptul că printre condițiile de ocupare a unei funcții publice din categoria înalților funcționari publici s-a adăugat aceea de a absolvi cu diplomă studii universitare de master în domeniul administrației publice, management sau în specialitatea studiilor necesare ocupării funcției publice[27], existentă până acum doar pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere. Din formularea acestei norme juridice reiese, voluntar sau nu, un paradox, și anume că un absolvent de studii universitare în specialitatea administrație publică, cu 7 ani vechime și cu master în drept nu poate ocupa prin concurs o funcție publică din categoria înalților funcționari publici pentru care sunt necesare studii de licență în administrație publică și nicio funcție publică de conducere în administrația publică centrală, pentru a cărei ocupare sunt necesare același tip de studii universitare.[28] O altă constatare chestionabilă este aceea a lipsei unui temei în Codul administrativ din care să reiasă condițiile necesare pentru a exercita cu caracter temporar[29] o funcție publică din categoria înalților funcționari publici, aspect asupra căruia nu vom insista aici.
Formarea reprezintă de asemenea un „pivot” important în ceea ce privește procesul de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, precum și în dezvoltarea carierei, îmbogățit de Codul administrativ prin introducerea cadrelor de competență.[30] Observăm că și în această zonă de reglementare Codul administrativ și actele normative subsecvente în vigoare utilizează eterogen și deloc unitar terminologia în domeniu, atât în ceea ce privește conținutul normei juridice, cât și al formularelor prezente în cadrul proceselor de evaluare, menționând fără noimă cursuri, programe, perfecționare, formare, instruire, necesar, necesități, nevoi, participarea, urmărirea ș.a. [31]
Sub aspect instituțional, consemnăm faptul că formarea poate face obiectul unor acorduri colective[32] cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici sub sintagma de “perfecționare profesională” precum și al comisiilor paritare,[33] caz în care este utilizată sintagma “pregătirea profesională”, ele fiind consultate la stabilirea oricăror măsuri privind pregătirea profesională a funcționarilor publici, dacă costurile acestor măsuri sunt suportate din fonduri bugetare, urmând a emite în acest sens avize consultative. Codul administrativ[34] precizează și că nu constituie formare și perfecționare profesională și nu pot fi finanțate din bugetul de stat sau din bugetul local studiile universitare definite în condițiile prevăzute de legislația specifică[35], adică studiile din ciclul I (universitar), ciclul II (master) și ciclul III (doctorat), studiile postuniversitare putând fi finanțate.
Din perspectiva situațiilor de incompatibilitate, Codul administrativ încearcă[36] să expliciteze mult interpretata sintagmă domeniul didactic și să îi confere un sens larg și cuprinzător, acoperind și programele de formare și perfecționare profesională. Astfel, sub rezerva respectării programului de lucru prevăzut de lege sau de reglementările proprii ale instituțiilor în cadrul cărora sunt numiți, funcționarii publici pot desfășura activități didactice prin ocuparea unor funcții didactice în instituțiile de învățământ[37] de stat sau private autorizate/acreditate și pot avea calitatea de formator, mentor sau persoană resursă în cadrul programelor de formare profesională a adulților organizate în condițiile actelor normative din domeniul formării profesionale precum și calitatea de specialist în comisiile de examinare sau de evaluator în „comisiile de evaluare/monitorizare” în cadrul programelor de formare profesională a adulților, organizate în condițiile actelor normative din domeniul formării profesionale a adulților.
După cum este deja cunoscut, activitatea în domeniul formării profesionale în administrația publică şi al perfecţionării profesionale a fost preluată de la ANFP de către INA, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.[38] Potrivit Codului administrativ în sarcina ANFP au fost stabilite 3 atribuții[39] conexe în relație cu INA, printre care și aceea de a pune la dispoziția INA și a altor furnizori de formare și perfecționare profesională, nevoile de instruire a funcționarilor publici.[40] Codul consacră așa cum se observă și furnizorii de formare și perfecționare profesională, cărora le va rezerva reglementări suplimentare prin hotărârea Guvernului de stabilirea a normelor metodologice[41] și pe care nutrim speranța că nu îi va “reboteza” așa cum a făcut-o cu lipsă de acuratețe și inconsecvență atât în privința lor, cât și a altor sintagme “cutumizate”, în cadrul textului prezentului Cod administrativ.[42] Tot în relația cu INA sunt prevăzute atribuții în sarcina miniștrilor[43], fără însă ca în acest caz, furnizorii de formare și perfecționare profesională să mai fie „pomeniți” expresis-verbis.[44]
În ceea ce privește personalul contractual, [45] observăm că îi sunt aplicabile în mod corespunzător toate prevederile cuprinse la art. 458 C. adm. pentru funcționarii publici și pe care le-am dezvoltat anterior, inclusiv cea cu privire la normele metodologice ce urmează a fi “stabilite” prin hotărâre a Guvernului la propunerea ministerului cu atribuții în domeniul administrației publice.[46] În plus ,adaugă și parțial prevederea de la art. 459 referitoare la obligația elaborării planului de perfecționare profesională (PPP), fără însă a impune obligația comunicării acestuia la ANFP în considerarea art. 401, alin. 1, lit. i)[47] și art. 411 C. adm., fără însă a-i determina conținutul printr-un act infralegislativ ori a-i asocia o contravenție ca și în cazul aplicabil pentru cel privind funcționarii publici. Dispozițiile în materie pentru personalul contractual se completează și cu dispozițiile de la Titlul VI – Formarea profesională, Cap. I, art. 192-200 din Codul muncii.
În final, ne permitem câteva observații referitoare la prevederile cu implicații bugetare în domeniu. Astfel, în privința funcționarilor publici și a personalului contractual, autoritățile și instituțiile publice au obligația să prevadă în buget sumele necesare pentru plata taxelor estimate pentru participarea la programe de formare și perfecționare profesională […] și sumele necesare pentru asigurarea cheltuielilor de transport, cazare și masă, în condițiile legislației specifice.[48]. În privința aleșilor locali aceștia beneficiază de plata programelor de pregătire, formare și perfecționare profesională organizate în condițiile legii, în decursul mandatului, a cheltuielilor de transport, cazare, masă, a indemnizațiilor de delegare sau deplasare, după caz, în condițiile legii.[49]
Cheltuielile privind transportul, cazarea și masa sunt reglementate de Hotărârea Guvernului nr.714/2008 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în interesul serviciului[50] dată în aplicarea unor prevederi din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice [51] unde indemnizația de deplasare[52] este transformată pe parcursul textului din Anexă în indemnizație de delegare, parte componentă împreună cu alocația de cazare a alocației zilnice de delegare. Indemnizația de delegare în cuantumul actual de 20 de lei este cuprinsă conform clasificației economice[53] în cadrul Titlului I – Cheltuieli de personal și se plătește mai nou conform îndrumărilor (ne)metodologice ale Ministerului Finanțelor Publice împreună cu alocația de cazare în cuantum de 230 lei de la titlul, capitolul și alineatul de cheltuieli [10.01.13 – Indemnizații de delegare]. Ordonatorul de credite poate aproba, în situații temeinic fundamentate, majorarea alocației de cazare cu până la 50%, adică cu până la 115 lei, rezultând o alocație de cazare de maxim 345 lei, decontabilă pe bază de documente justificative.[54] În această situație, ale cărei „reverberații” vin din practică, alocația de cazare nu va mai fi plătită, în unele interpretări, ca și indemnizația de delegare de la Titlul I Cheltuieli de personal, ci de la Titlul II Bunuri și servicii [20.06.01 – Deplasări interne, detașări, transferări]. Aceeași modalitate de plată se aplică și pentru cheltuielile de transport și anume [20.06.01 – Deplasări interne, detașări, transferări].
Propunând un exercițiu, o primărie care trimite la un program de perfecționare profesională de 7 zile un număr de 10 funcționari publici care primesc o alocație de cazare de 230 lei/zi fără documente justificative își va încărca cheltuielile de personal cu suma de 17.500 lei = (10 x 7 x 230) + (10 x 7 x 20), în timp ce o altă primărie care trimite 10 funcționari publici la un program de perfecționare cu aceeași durată, dar cu o alocație de cazare de 345 lei/zi și documente justificative își va crește cheltuielile de personal cu doar 1.400 lei = (10 x 7 x 20) mult „diminuate” comparabil cu cea dintâi primărie și își va suplimenta cheltuielile cu bunuri și servicii cu 24.150 lei = (10 x 7 x 345), doar din modalitatea de interpretare a naturii unor cheltuieli. Paradoxal, cea dintâi primărie deși realizează o economie la total cheltuieli în valoare de 8.050 lei = (24.150 + 1.400) – 17.500, va apare cu cheltuieli de personal mai mari decât cea de-a doua primărie cu 16.100 lei = (17.500 – 1.400)! Iar pentru un “cititor” de indicatori economici bugetari este aproape o îmbiere la concluzii controversate.
În practică mai întâlnim alte două metode, una așa-zis “la limita legii”, în sensul disimulării cheltuielilor legate de alocația de cazare de la [10.01.13 – Indemnizații de delegare] la [20.13 – Pregătire profesională], fără să crească astfel indicatorii care reflectă cheltuielile de personal, dar cu majorarea semnificativă a costurilor privind taxa de participare plătibilă din Titlul II Bunuri și servicii[55], precum și alta prin care în baza unor așa-zise contracte de prestări-servicii sau prin oferte asimilate acestora autoritatea sau instituția publică se angajează la plata unor sume cu încălcarea prevederilor legale, intrând practic sub incidența art.5 din Hotărârea Guvernului nr.714/2008 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în interesul serviciului, aplicabil lor și nu furnizorilor de formare și perfecționare profesională.
O preocupare sporită în acest sens, de la instituția supremă de audit, nu ar fi (ne)binevenită…
[1] A se vedea art. 47, alin. 5 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
[2] Prevăzută pentru a dezvolta prevederi din prezentul Cod doar în situația funcționarilor publici și personalului contractual, nu și în cazul aleșilor locali
[3] Cea prevăzută la art. 483, alin. 3 C. adm.
[4] Prevăzută la art. 459, alin. 10 C. adm.
[5] Actualmente Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP).
[6] Fostele art. 41 și 51 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, abrogată.
[7] Cu toate acestea la art. 56, alin. 1), lit. m) se regăsește sintagma “alte instituții de specialitate” pentru a arăta parcă, încă o dată, lipsa de terminologie unitară în domeniul formării și perfecționării profesionale pe care, culmea, o “exibă” actualul Cod administrativ așa cum vom arăta de mai multe ori în cuprinsul textului și în notele de subsol următoare.
[8] Aceste date solicitate așa cum ele au fost propuse în prima parte a anului 2017 pentru a fi transpuse în ordinul președintelui ANFP prevăzut acum la art. 459, alin. 3 C. adm. se refereau la: numele și prenumele funcționarului public, funcția publică deținută identificată prin categorie, denumire, clasă, grad profesional, compartimentul din structura organizatorică în care își desfășoară activitatea funcționarul public, denumirea programului de perfecționare profesională, perioada și durata, localitatea de desfășurare, denumirea furnizorului de formare și perfecționare profesională, numele și prenumele formatorului, cuantumul taxei de participare, a cheltuielilor de transport, cazare, masa, denumirea și datele de identificare pentru documentul care atestă participarea la programul de perfecționare profesională. Aceste date sunt gestionate pentru a fi completate în două etape, prima cu rol de planificare și a doua cu rol de evidență și raportare, ele urmând a fi prelucrate în scopuri statistice și a constitui suport pentru activități auditabile și analize organizaționale. Remarcăm și cu această ocazie “lipsa de atenție” a legiuitorului delegat întrucât la alin. 2 se instituie obligația de a comunica datele solicitate cu privire la formarea și perfecționarea funcționarilor publici, în timp ce la alin. 3 datele solicitate privesc doar perfecționarea căruia i se adaugă spre deosebire de prima situație și particula profesională.
[9] Art. 459, alin. 3 C .adm.
[10] În considerarea acestei reglementări, se ridică următoarea întrebare: poate autoritatea/instituția publică, urmare analizei nevoilor de formare, să trimită un funcționar public la o formă de pregătire profesională cu durata de peste 90 de zile, în altă localitate, instituind astfel alte două obligații accesorii 1) obligația de a accepta delegarea peste termenul maxim de 60 zile în care nu este necesar acordul funcționarului public (a se vedea art.504 C.adm.) și 2) obligația de a se angaja în scris că va lucra în administrația publică între 2 și 5 ani de la terminarea programelor, proporțional cu numărul zilelor de formare sau perfecționare de care a beneficiat ( a se vedea srt.458, alin.6 C.adm)? Întrebarea comportă și o variabilă, în măsura în care forma de pregătire profesională nu presupune delegarea (posibilă pentru forma de pregătire prevăzută la art.7,lit.a) din HG nr.1066/2008 pentru aprobarea normelor privind formarea profesională a funcționarilor publici), ci deplasarea în interesul serviciului în altă localitate pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, în condițiile HG nr.714/2018 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în interesul serviciului.
[11] Art. 458, alin. 2 sintagma “un program de formare și perfecționare” este ca multe altele din acest Cod lipsită de claritate și utilizare adecvată în sensul proprietății termenilor.
[12] Un calcul arată că pentru respectarea acestei prevederi a Codului administrativ, o primărie a unui municipiu reședință de județ cu cca. 400 de angajați ar trebui să asigure anual perfecționarea pentru cel puțin jumătate dintre aceștia, respectiv 200 de persoane.
[13] Prin acordul părților, consemnat în scris; prin destituire din funcția publică; prin de misie; când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru o faptă prevăzută la art. 465 alin. (1) lit. h) ori s-a dispus aplicarea unei pedepse privative de libertate, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, indiferent de modalitatea de individualizare a executării pedepsei; ca urmare a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea faptei, ca pedepse complementare, sau ca urmare a interzicerii ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii, ca măsură de siguranță, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus interdicția; ca urmare a constatării faptului că funcția publică a fost ocupată cu nerespectarea dispozițiilor legale de către o persoană care executa la data numirii în funcția publică o pedeapsă complementară de interzicere a exercițiului dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; ca urmare a constatării faptului că funcția publică a fost ocupată cu nerespectarea dispozițiilor legale de către o persoană care a fost lucrător al sau colaborator al Securității, pe baza hotărârii judecătorești definitive; pentru incompetență profesională, în cazul obținerii calificativului nesatisfăcător în urma derulării procesului de evaluare a performanțelor profesionale individuale, respectiv necorespunzător, în condițiile prevăzute la art. 475 lit. b).
[14] Constând în taxa de participare, cheltuieli de transport, cazare și masă.
[15] Ne amuză totuși formularea “Persoanele care au urmat un program de formare și perfecționare, dar nu au absolvit-o (sic!) din vina lor […]”.
[16] Din asistent în principal și din principal în superior.
[17] A se vedea art. 390 C. adm.
[18] Deși primul cade în sarcina ministerului cu atribuții în domeniul administrației publice (MDRAP) el trebuie corelat cu cele 6 forme de pregătire profesională enumerate la art. 479, alin.1, lit. b) și art. 483, alin. 2), lit. f), respectiv programe de formare, de perfecționare, seminare, conferințe, schimburi de experiență, vizite de studiu și care urmează a fi prevăzute în cel de-al doilea, care cade în sarcina ANFP. O eventuală omisiune a uneia din respectivele forme de pregătire profesională făcută de organul supraordonat ierarhic celui cu competență în domeniul reglementării sistemului de credite, ar conduce la o dificultate în plus, eufemistic vorbind, în aplicarea covergentă a celor două acte normative. De altfel putem deja observa că forme de pregătire profesională prezente în actul normativ încă aplicabil, adică Hotărârea Guvernului nr.1066/2008 penru aprobarea normelor privind formarea profesională a funcționarilor publici, cum sunt stagiile practice, specializarea la locul de muncă și atelierele de lucru, nu au mai fost menționate în Cod pentru a fi “eligibile“ în procesul de alocare a creditelor. Au fost însă introduse schimburile de experiență și vizitele de studiu, propuneri care au fost formulate de către ANFP în prima parte a anului 2017.
[19] De genul programe de perfecționare de 30 de ore în 5 zile sau de 30 de ore în 4 zile ori de 30 de ore în 30 de zile, câte 1 oră pe zi ș.a.m.d.
[20] Art. 395, alin. 2 C. adm.
[21] Art. 458, alin. 3 C. adm.
[22] Art. 551, alin. 2 C. adm.
[23] De exemplu programe de perfecționare.
[24] Art. 401, alin. 4, lit. c) C. adm.
[25] Art. 451, alin. 7 C. adm.
[26] Apreciem că și aceasta este tot specializată în condițiile art. 2, alin. 2, lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 23/2006 privind înființarea Institutului Național de Administrație, însă pe un standard elaborat de ANFP și nu de către INA, iar perfecționarea urmând a se face circumscrisă unui grup-țintă strategic în condițiile art. 2, alin. 2, lit. b) din același act normativ.
[27] A se vedea art. 394, alin. 4, lit. c) C. adm.
[28] Același lucru este valabil și pentru alte combinații asemănătoare e.g studii superioare de licență în management și master în drept ș.a în ipoteza stabilirii unor condiții de studii altele decât genericul “superioare”necesare pentru ocuparea unor funcții publice din categoria înalților funcționari publici sau pentru ocuparea unor funcții publice de conducere din administrația publică centrală.
[29] A se vedea art. 509, alin. 3, coroborat cu alin. 2 și art. 394 alin. 4 (care determină condițiile de ocupare exclusiv pentru lit. a) și b) ale alin. 2 al art. 394, respectiv prin concurs și concurs de promovare și nu și pentru lit. d) – exercitarea cu caracter temporar).
[30] A se vedea art. 401, alin. 3 C.adm.
[31] După cum urmează: „cursuri de perfecționare profesională” pentru înalții funcționari publici – art. art. 398, alin. 3, C.adm.; necesarul de instruire profesională și programe de formare și perfecționare profesională – art. 449, alin. 5, lit. e), C.adm.; necesităților de instruire a funcționarilor publici – art. 11, alin. 1, lit. c) din Anexa nr. 6 la C. adm.; necesitățile de formare profesională –art. 17, alin. 2, lit. d), art. 21, alin. 2 din Anexa nr. 6 la C. adm.; gradul de îndeplinire a obligației de perfecționare continuă – art. 63¹, alin. 1, lit. b) din HG nr. 341 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici; Propuneri de cursuri/programe de perfecționare profesională – în Anexele nr. 1-3 Raport de activitate/Referat de evaluare / Raport de evaluare la HG nr. 341/2007; Perfecționări (specializări) – în Anexa nr. 4 – Fișa postului la HG nr. 341/2007; Programe de formare la care funcționarul public evaluat a participat în perioada evaluată și Programe de instruire recomandate a fi urmărite în următoarea perioadă pentru care se va face evaluarea – Anexa nr.6 Raport de evaluare din HG nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici; Programele de formare la care a participat funcționarul public debutant și Propuneri privind perfecționarea funcționarului public debutant: – Anexa nr. 1C referatul îndrumătorului din HG nr. 611/2008.
[32] A se vedea art. 487 C. adm.
[33] Art. 489, alin. 1, lit. b) C. adm.
[34] Art.4 58, alin. 9 C. adm.
[35] A se vedea art. 137, alin. 4 din Legea educației naționale nr. 1/2011.
[36] A se vedea art. 462 C. adm. Nu e prima dată când atragem atenția asupra precarității profesionale a unor „conțopiști” ministeriali care aduc o și mai mare nebuloasă într-un domeniu atât de sensibil precum cel al incompatibilităților și conflictelor de interese privind funcționarii publici, superficialitatea acestora în redactarea normelor juridice apărând astfel în toată „splendoarea” sa, după cum nu speculăm, ci reliefăm. Sintagmele mentor și persoană-resursă sunt specifice actelor normative din domeniul formării profesionale ale funcționarilor publici, stricto-sensu și nu “programelor de formare profesională a adulților” lato-sensu. A se vedea în acest sens art. 3, alin. 1, lit. h) și j din HG nr. 1066/2008 pentru aprobarea normelor privind formarea profesională a funcționarilor publici, precum și Ordinele președintelui ANFP nr. 269/2015 și nr. 270/2015. Aceste sintagme nu se regăsesc în OG nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților și nici în normele metodologice de aplicare a acesteia. Mai mult, același text face trimitere la noțiunile de „evaluator” și „comisii de evaluare/monitorizare” (?) cuprinse chipurile în actele normative din domeniul formării profesionale a adulților. Numai că aceaste noțiuni fiind probabil preluate dintr-un anume jargon și acela nu foarte uzual, se regăsesc sub o altă formă și alt sens în OG nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților și normele metodologice de aplicare a acesteia (pe lângă “evaluatorii de furnizori și programe de formare” a se vedea și „evaluatorii de competențe profesionale”, „evaluatorii de evaluatori” și „evaluatorii externi”, „metamorfozați” prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 3629/2018 în „experți în evaluare și certificare în sistemul formării profesionale a adulților”). Lipsa unei referiri explicite în concordanță cu terminologia propusă la art. 458, alin. 10 C. adm în sensul normelor metodologice cu privire la formarea și perfecționarea profesională a funcționarilor publici este de neînțeles și face cu atât mai dificilă individualizarea acesteia în raport cu „programele de formare profesională a adulților organizate în condițiile actelor normative din domeniul formării profesionale/ ori actelor normative din domeniul formării profesionale a adulților” în vederea interpretării unor potențiale situații de incompatibilitate. O astfel de redactare a art. 462 C. adm. este impardonabilă dacă ne gândim la scopul Codului și la menirea sa, mult clamată.
[37] Fără deosebire între cele din învățământul superior (universitar) sau preuniversitar
[38] Ordonanța Guvernului nr. 23/2006 privind înființarea Institutului Național de Administrație și Hotărârea Guvernului nr.1055/2016 privind organizarea și funcționarea Institutului Național de Administrație.
[39] Art. 401, alin. 1, lit. g); art. 401, alin. 1, lit. h) și art. 401, alin. 4.
[40] A se vedea art. 401, alin. 1, lit. g). Reiterăm că măsura introducerii furnizorilor de formare și perfecționare profesională ca beneficiari ai informațiilor legate de nevoile de instruire a funcționarilor publici, în condițiile legii, a fost propusă, nu fără dificultăți de înțelegere și acceptare, de ANFP în prima parte a anului 2017.
[41] Prevăzută la art. 458, alin. 10 C. adm.
[42] La art. 458, alin. 2 („furnizori de formare profesională”) în loc de „furnizori de formare și perfecționare profesională” (art. 217, alin. 3, art. 401, alin. 1, lit. g); art. 551, alin. 1) ca de altfel și în cazul planurilor de perfecționare profesională la art. 459, alin. 3 („planul de perfecționare”) în loc de “planul de perfecționare profesională” (PPP) la (art. 401, alin. 1, lit. g); art. 459 – a se vedea denumirea marginală introdusă conform art. 47, alin. 5 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative; art. 459, alin. 1; art. 21, alin. 2 din Anexa nr. 6).
[43] Art. 56, alin. 1, lit. m).
[44] A se vedea și nota de subsol nr. 7.
[45] Art. 551 C. adm.
[46] Așa că onor MDRAP va mai propune Guvernului un proiect de hotărâre prin care să stabilească normele metodologice în domeniul formării și perfecționării profesionale și pentru personalul contractual. Având în vedere însă că acesta cuprinde în rândul său și persoane doar cu studii primare și gimnaziale (imposibil în cazul funcționarilor publici) rămâne de văzut modalitatea/comoditatea așa-zișilor „planificatori” și „designeri” de acte normative implicați în a face față „cu succes” acestei „banale” provocări.
[47] Administrează Sistemul electronic național de evidență a ocupării în sectorul public și realizează evidența personalului plătit din fonduri publice.
[48] Art. 458, alin. 4 C. adm. Această prevedere se aplică în mod corespunzător și pentru personalul contractual conform art. 551, alin. 3, sens în care devine redundantă o prevedere suplimentară în acest sens inserată în ultima teză a alin. 1 art. 551 și care o “copiază” culmea pe cea privitoare la aleșii locali, mai puțin ultima sintagmă referitoare la indemnizațiile de delegare sau deplasare.
[49] Art. 217, alin. 2 C. adm.
[50] Art. 34, alin. 2 din Legea nr. 153/2017 “Drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice care îndeplinește unele activități cu caracter temporar, în țară și în străinătate, inclusiv cu ocazia delegării sau detașării, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, dacă prin prezenta lege sau alte acte normative în vigoare nu se reglementează altfel.”
[51] Unde se circumscrie și activitatea de formare/perfecționare profesională și la care același act normativ face referire la art. 4 sub denumirea generică și desuetă de “instructaje”.
[52] Art. 2, alin. 1 din HG nr. 714/2018 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în interesul serviciului.
[53] A se vedea Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1954/2005 pentru aprobarea Clasificației indicatorilor privind finanțele publice.
[54] Art. 1, alin. 3 și 4 din Anexa la HG nr. 714/2018 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în interesul serviciului.
[55] Și invocarea nerealistă a art. 4, alin. 2 din din HG nr. 714/2018 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în interesul serviciului.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
