Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Cyberlaw
CărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 
Print Friendly, PDF & Email

Turcia la CEDO: cauza pendinte KOZAN. Magistrat care a diseminat un articol pe un grup FB închis, sancțiune disciplinară, CSM, libertatea de exprimare și calea de atac efectivă (printre altele)
26.07.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL


Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Secția a doua, CEDO

Cererea nr. 16695/19
İbrahim KOZAN împotriva Turciei
introdusă pe 15 martie 2019 și comunicată la 5 iulie 2019

I. Obiectul cererii (precum este redat de CEDO și tradus de mine repede cu ajutorul lui Google Translate)

Cererea se referă la sancționarea cu avertisment impusă reclamantului, magistrat în momentul faptelor, de către Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) din cauza publicării de către partea interesată a unui articol de presă pe un grup Facebook închis, în care toți membrii ar fi magistrați.

Bazându-se pe articolele 9 și 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare din cauza sancțiunii avertismentului impusă acestuia.

Bazându-se pe articolele 6 § 1 și 13 din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa unei căi de atac efective pentru a contesta sancțiunea disciplinară în măsura în care această decizie iese de sub un control jurisdicțional în conformitate cu Constituția. El contestă în această privință imparțialitatea și independența CSM din punctul de vedere al structurii sale și a modului de alegere a membrilor săi și denunță faptul că șase membri ai secției CSM care au impus sancțiunea disciplinară au stat și în Adunarea Plenară a CSM care a examinat opoziția sa (contestația sa)

II. Întrebările comunicate părților

1. A fost încălcată libertatea de exprimare a reclamantului, în special dreptul său de a comunica informații sau idei în sensul articolului 10§1 din Convenție?

În caz afirmativ, încălcarea a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 § 2, având în vedere, în special, conținutul articolului de presă publicat de reclamant și particularitățile grupului Facebook în cadrul căruia articolul a fost trimis?

În special, în ce măsură sarcinile și responsabilitățile pe care profesia și statutul de magistrat ale reclamantului le impun sunt relevante pentru plângerea sa și pentru marja statului de apreciere în acest domeniu (Baka v. Ungaria [MC] , cererea nr. 20261/12, §§ 164-167, 23 iunie 2016?

2. Reclamantul a avut la dispoziție, în conformitate cu articolul 13 din Convenție, o cale de atac internă efectivă prin care ar fi putut să își avanseze plângerea de încălcare a Convenției?

Remediul în fața Consiliului Superior al Magistraturii a îndeplinit cerințele minime prevăzute la articolul 13?

În acest sens, Consiliul Superior al Magistraturii, care a ascultat/judecat cazul reclamantului era independent și imparțial, în conformitate cu articolul 6 § 1 din Convenție, în special în ceea ce privește formarea și maniera de alegere a membrilor săi, precum și faptul că șase membri ai secției care au impus reclamantului sancțiunea disciplinară disputată au făcut parte din Adunarea penală care a considerat opoziția persoanei în cauză? (a se vedea, Kayasu v. Turcia, 64119/00 și 76292/01, §§114-123, 13 noiembrie 2008)?

III. Jurisprudența CEDO relevantă invocată de chiar CEDO

3.1. Hotărârea din data de 23 iunie 2016, Baka vs Ungaria, CE:ECHR:2016:0623JUD002026112, traducere în limba română disponibilă pe HUDOC și realizată de CSM și IER

164. Curtea a recunoscut că este firesc să existe așteptări din partea oficialilor din sistemul judiciar să se folosească cu reținere de libertatea lor de exprimare ori de câte ori autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești ar putea fi puse în discuție (Wille, citată anterior, pct. 64, Kayasu, citată anterior, pct. 92, Kudeshkina, citată anterior, pct. 86, și Di Giovanni, citată anterior, pct. 71). Divulgarea anumitor informații, fie și exacte, trebuie să fie făcută cu moderație și decență (Kudeshkina, citată anterior, pct. 93). Curtea a subliniat în mod repetat rolul special al puterii judecătorești în societate: în calitate de garant al justiției, valoare fundamentală într-un stat de drept, trebuie să se bucure de încrederea cetățenilor de a-și îndeplini misiunea (Kudeshkina, citată anterior, pct. 86, și Morice, citată anterior, pct. 128). Acesta este motivul pentru care, în exercitarea funcției lor jurisdicționale, autorităților judiciare li se cere maximă discreție atunci când trebuie să se pronunțe, pentru a li se garanta imaginea de judecători imparțiali (Olujić, citată anterior, pct. 59).

165. În paralel, Curtea a subliniat, de asemenea, în cauzele care vizau judecători care se aflau într-o situație comparabilă cu cea a reclamantului în speță, că, având în vedere, în special, importanța crescută atașată separării puterilor și necesității de a păstra independența justiției, trebuie să examineze cu atenție orice ingerință în ceea ce privește libertatea de exprimare a unui judecător aflat într-o astfel de situație [Harabin (decizie citată anterior); a se vedea, de asemenea, Wille, citată anterior, pct. 64]. În plus, aspectele legate de funcționarea justiției sunt de interes general; or, dezbaterile privind chestiuni de interes public se bucură în general de un nivel ridicat de protecție, în temeiul art. 10 (Koudeshkina, citată anterior, pct. 86, și Morice, citată anterior, pct. 128). Chiar dacă o chestiune care suscită o dezbatere are implicații politice, acest simplu fapt nu este suficient în sine pentru a împiedica un judecător să dea o declarație cu privire la respectivul subiect (Wille, citată anterior, pct. 67). Într-o societate democratică, chestiunile legate de separarea puterilor se pot referi la subiecte foarte importante despre care publicul are interesul legitim de a fi informat și care țin de dezbaterea politică (Guja, citată anterior, pct. 88).

166. În contextul art. 10 din Convenție, Curtea trebuie să examineze declarațiile în cauză ținând seama de circumstanțe și de întregul context al cauzei (a se vedea, mutatis mutandis, Morice, citată anterior, pct. 162). Curtea trebuie să examineze ingerința contestată în lumina cauzei în ansamblul său (Wille, citată anterior, pct. 63, și Albayrak, citată anterior, pct. 40), acordând o importanță deosebită funcției ocupate de reclamant, declarațiilor sale și circumstanțelor în care au fost făcute.

167. În sfârșit, Curtea amintește că teama de pronunțare a unei sancțiuni are un „efect disuasiv” asupra exercitării dreptului la libertatea de exprimare, în special în ceea ce-i privește pe alți judecători care ar dori să participe la dezbaterea publică privind aspecte legate de administrarea justiției și a sistemului judiciar (Kudeshkina, citată anterior, pct. 99-100). Acest efect, care afectează societatea în ansamblul său, este, de asemenea, un factor de luat în considerare în evaluarea proporționalității sancțiunii sau măsurii represive impuse (Kudeshkina, citată anterior, pct. 99).

3.2. Hotărârea din data de 13 noiembrie 2008, Kayasu vs Turcia, CE:ECHR:2008:1113JUD006411900

114. La Cour rappelle que l’article 13 de la Convention garantit l’existence en droit interne d’un recours permettant de se prévaloir des droits et libertés de la Convention tels qu’ils peuvent s’y trouver consacrés. Cette disposition a donc pour conséquence d’exiger un recours interne habilitant à examiner le contenu d’un « grief défendable » fondé sur la Convention et à offrir le redressement approprié (Kudła c. Pologne [GC], no 30210/96, § 157, CEDH 2000‑XI).

En l’espèce, la Cour a constaté l’existence d’un grief défendable fondé sur l’article 10 de la Convention.

115. La Cour souligne en premier lieu que dans son article 129, la Constitution turque soustrait au contrôle juridictionnel une catégorie de sanctions disciplinaires (l’avertissement et le blâme), en ce qui concerne l’ensemble des fonctionnaires. En second lieu, elle note les termes de l’article 159 de la Constitution selon lesquels l’ensemble des décisions du Conseil supérieur de la magistrature est exempt de recours devant les instances judiciaires.

116. La Cour rappelle avoir déjà examiné le barrage au contrôle juridictionnel imposé par l’article 129 de la Constitution dans l’arrêt Karaçay c. Turquie (no 6615/03, 27 mars 2007) et avoir constaté que l’absence d’un recours effectif en cas d’une sanction disciplinaire telle que l’avertissement ou le blâme privait le fonctionnaire de toute garantie pour éviter d’éventuels abus et du contrôle de la légalité d’une telle mesure disciplinaire. Elle avait conclu à la violation de l’article 13 de la Convention (Karaçay, précité, §§ 44 et 45).

117. Dans le cas d’espèce, il s’agit de plusieurs sanctions disciplinaires (blâme, éloignement du poste, révocation, respectivement aux paragraphes 10, 39 et 40 ci-dessus) rendues par le Conseil supérieur de la magistrature, et qui étaient toutes soustraites au contrôle juridictionnel par la voie de l’article 159 de la Constitution.

118. La Cour note que le Gouvernement invoque le moyen d’opposition contre les décisions rendues par le Conseil supérieur de la magistrature, prévu par l’article 73 de la loi no 2802. Ce moyen a été emprunté, sans succès, par le requérant (paragraphes 14 et 44 ci-dessus).

119. Au vu des circonstances particulières de la présente affaire et des arguments des parties, il reste à déterminer si ce moyen peut constituer un recours « effectif » pour empêcher la survenance ou la continuation de la violation alléguée par le requérant ou fournir à celui-ci un redressement approprié pour toute violation s’étant déjà produite (voir, mutatis mutandis, Eskelinen, précité, § 30).

120. La Cour rappelle que la portée de l’obligation que l’article 13 fait peser sur les Etats contractants varie en fonction de la nature du grief en jeu. Il est vrai que l’« effectivité » d’un « recours » au sens de l’article 13 ne dépend pas de la certitude d’une issue favorable pour le requérant. De même, l’« instance » dont parle cette disposition n’a pas besoin d’être une institution judiciaire, mais, dans ce cas, ses pouvoirs et les garanties qu’elle présente entrent en ligne de compte pour apprécier l’effectivité du recours s’exerçant devant elle. En outre, l’ensemble des recours offerts par le droit interne peut remplir les exigences de l’article 13, même si aucun d’eux n’y répond en entier à lui seul (Silver et autres c. Royaume-Uni, arrêt du 25 mars 1983, série A no 61, p. 42, § 113, et Chahal c. Royaume-Uni, arrêt du 15 novembre 1996, Recueil 1996‑V, pp. 1869‑1870, § 145).

121. La Cour observe en l’espèce que le comité d’examen des oppositions, selon le règlement interne du Conseil supérieur de la magistrature, est constitué par la plénière du Conseil, à savoir les onze membres titulaires et suppléants, plus le conseiller du ministre de la Justice, et doit délibérer à la majorité (paragraphe 50 ci-dessus). Elle constate que, lorsqu’il avait prononcé les sanctions de blâme, le Conseil avait également siégé en formation plénière (paragraphes 10 et 14 ci-dessus). En d’autres termes, les membres du Conseil qui ont délibéré dans le cadre de l’opposition du requérant étaient forcément les mêmes que ceux qui avaient délibéré pour prononcer la sanction attaquée. Quant à la décision de révocation, elle a été examinée par un comité d’examen de recours composé de neuf membres dont quatre avaient siégé au sein de Conseil qui l’avait rendue (paragraphes 40 et 45 ci-dessus). Dans ces circonstances, l’impartialité du Conseil supérieur de la magistrature, en ses formations appelées à connaître de l’opposition du requérant, était donc sérieusement sujette à caution, d’autant plus que le règlement interne du Conseil ne prévoit aucune mesure qui vise à garantir l’impartialité de ses membres statuant en comité d’examen des oppositions. Enfin, le Gouvernement n’a pas fourni d’informations et de documents permettant de conclure autrement.

122. Ces éléments suffisent à la Cour pour conclure que le requérant n’a pas bénéficié d’une voie de recours répondant aux exigences minimales de l’article 13 pour faire valoir son grief sur le terrain de l’article 10 de la Convention.

123. En conséquence, la Cour estime qu’il y a eu violation de l’article 13 de la Convention combiné avec l’article 10.

dr. Mihaela Mazilu-Babel

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate