Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
5 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

România la CEDO: cauza pendinte MIERLĂ și alte două cereri. Dreptul la o motivare într-un termen rezonabil, penal, protecția consumatorului de credit, funcționar public și clasare IJ (fapta ÎCCJ, Tribunalului Specializat Mureș și Tribunalului București)
29.07.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL

Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Secția a patra, CEDO

Cererea nr. 25801/17
Gheorghe-Marius MIERLĂ împotriva României
și alte 2 cereri (a se vedea lista din anexă)

I. Situația de fapt (precum este prezentată de către reclamanți și rezumată de CEDO)

1.1. Cererea nr. 25801/17

3. În 2006, Direcția Națională Anticorupție a inițiat o acțiune penală împotriva reclamantului pentru implicarea într-un grup infracțional organizat. Printr-un rechizitoriu din 3 decembrie 2008, reclamantul a fost trimis în judecată.

4. Prin hotărârea din 14 februarie 2012, Curtea de Apel din Târgu Mureș l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea. Printr-o hotărâre judecătorească definitivă din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție („ÎCCJ”) a admis recursul introdus de reclamant și a redus pedeapsa cu închisoarea impusă.

5. La 24 octombrie 2014 și 13 martie 2015, reclamantul a solicitat notificarea unei copii a hotărârii judecătorești definitive din 14 aprilie 2014. Registratura ÎCCJ a răspuns, de fiecare dată, că hotărârea definitivă vizată era în curs de redactare.

6. La 10 decembrie 2015, reclamantul a depus o plângere la Inspecția Judiciară de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii pentru lipsa motivării hotărârii definitive pronunțate la 14 aprilie 2014. El a solicitat deschiderea unei anchete disciplinare împotriva judecătorilor ÎCCJ.

7. Prin decizia (rezoluția) din 9 martie 2016, Inspecția Judiciară a clasat plângerea reclamantului. Recunoscând că termenul de treizeci de zile a fost depășit, acesta a considerat că întârzierea a fost justificată de volumul foarte mare de muncă al judecătorului care a fost responsabil de redactarea hotărârii definitive în discuție.

8. La 19 decembrie 2016, ÎCCJ a trimis reclamantului o versiune motivată a hotărârii judecătorești definitive din 14 aprilie 2014. (notă MMB: DOAMNE DUMNEZEULE MARE, MARE, MARE!)

1.2. Cererea nr. 26272/18

9. La 24 iunie 2014, reclamantul a dat în judecată Ministerul Economiei și a solicitat anularea ordinelor de încadrare a acestuia în serviciul public de executare în calitate de auditor.

10. Într-o hotărâre din 23 martie 2015, Tribunalul Municipiului București a admis parțial cererea și a dispus repunerea reclamantului în funcția de șef al serviciului public de audit public și plata salariilor datorate.

11. Deși hotărârea din 23 martie 2015 nu a fost încă motivată și încă putea face obiectul unei căi de atac, reclamantul a luat măsuri pentru executarea ei, susținând că hotărârea a fost totuși executorie. Aceasta a fost executată printr-un ordin din 27 ianuarie 2017. 

12. Motivele hotărârii din 23 martie 2015 nu au fost redactate până în prezent.(notă MMB: DOAMNE DUMNEZEULE MARE!)

1.3. Cererea nr. 4052/19

13. La 2 mai 2014, reclamanții au introdus pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș o acțiune prin care solicita să se constate că anumite clauze ale celor două contracte de împrumut bancare erau contrare Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.

14. Prin hotărârea din 18 noiembrie 2015, instanța a dat dreptate reclamanților.

15. La 1 martie 2016, au solicitat redactarea motivelor hotărârii menționate mai sus. Conform mențiunilor care figurează în această hotărâre, aceasta a fost redactată pe 19 aprilie 2016.

16. Prin hotărârea din 20 decembrie 2017, Tribunalul Mureș specializat în litigii cu profesioniști (Tribunalul Specializat Mureș Litigii cu Profesioniști) a confirmat hotărârea din 18 noiembrie 2015.

17. La 16 martie, 20 iulie și 21 august 2018, reclamanții au solicitat redactarea motivelor hotărârii menționate mai sus. Conform mențiunilor care figurează în această hotărâre, aceasta a fost redactată pe 2 octombrie 2018.

II. Plângeri

22. Invocând articolul 6§1 din Convenție, toți reclamanții s-au plâns de timpul necesar pentru redactarea hotărârilor din 23 martie 2015 și 18 noiembrie 2015 și hotărârile din 14 aprilie 2014 și 20 decembrie 2017.

23. În contextul articolului 13 din Convenție, în cererea nr. 26272/18, reclamantul se plânge și de lipsa unei căi de atac efective pentru a se plânge de întârzierea în motivarea hotărârii judecătorești din 23 martie 2015 a Tribunalului București.

24. În sfârșit, invocând articolul 6 § 1 al Convenției și articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în cererea nr. 26272/18, reclamantul se plânge de executarea cu întârziere a hotărârii din 23 martie 2015 a Tribunalului București.

III. Întrebările generale

1. Timpul necesar pentru redactarea hotărârilor din 23 martie 2015 și 18 noiembrie 2015 și hotărârile din 14 aprilie 2014 și 20 decembrie 2017 face parte din durata totală a procedurii, în circumstanțele particulare ale speței?

2. Timp ce s-a scurs până la redactarea în scris a motivelor în cazul hotărârile din 23 martie 2015 și 18 noiembrie 2015 și hotărârile din 14 aprilie 2014 și 20 decembrie 2017, este compatibil cu dreptul de a obține o hotărâre într-un termen rezonabil, în sensul Articolul 6 § 1 din Convenție (Werz împotriva Elveției, nr. 22015/05, 17 decembrie 2009)?

IV. Întrebări specifice: cererea nr. 26272/18

1. Reclamantul a avut la dispoziție, în conformitate cu articolul 13 din Convenție, o cale de atac internă efectivă prin care ar fi putut să se plângă de întârzierea în motivarea hotărârii din 23 martie 2015 a Tribunalului București?

2. A existat o încălcare a dreptului de acces al unui justițiabil la o instanță garantată de articolul 6 § 1 din Convenție ca urmare a executării cu întârziere a hotărârii din 23 martie 2015 a Tribunalului București?

3. A existat o ingerință nejustificată a dreptului reclamantului la respectarea proprietății sale, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, din cauza executării cu întârziere a hotărârii 23 martie 2015 a Tribunalului București?

V. Ce a zis CEDO în Werz împotriva Elveției, unde am avut o întârziere în motivare în penal de 15 luni?

(notă MMB: Mulțumesc pe această cale Inspecției Judiciare care știe să aplice jurisprudența CEDO cu prioritate! ÎCCJ, de asemenea știe. Avocații (mai ales cei de penal), sigur și ei au invocat această hotărâre CEDO.)

b. L’appréciation par la Cour

42. En l’espèce, la Cour estime que la procédure a commencé au plus tard soit le 16 novembre 1999, lorsqu’un acte d’accusation a été dressé contre le requérant, soit le 20 novembre 1999, lorsqu’il a été arrêté. Elle s’est terminée le 29 novembre 2004, date de la notification du jugement du Tribunal fédéral au requérant. Dès lors, elle a duré un peu plus de cinq ans. Compte tenu du fait que l’essentiel du grief du requérant porte sur le retard dans la notification de l’arrêt de la Cour suprême au requérant, la Cour peut laisser ouverte la question de savoir si la durée globale de la procédure était excessive.

43. Le requérant s’en prend plus particulièrement au fait que la Cour suprême lui a notifié son jugement seulement quinze mois après avoir prononcé le verdict oralement. La Cour observe à cet égard que l’article 314 du code de procédure pénale du canton de Berne (paragraphe 29 ci-dessus) prévoit que la version motivée d’un jugement doit être rendue dans un délai de soixante jours. Or, en l’espèce, la Cour suprême l’a rendue au bout de plus de sept fois ce délai. La Cour ne considère pas comme convaincantes les argumentations du Gouvernement, selon lesquelles le retard dans la rédaction du jugement était dû à la charge de travail excessive de la Cour suprême.

44. La Cour rappelle que l’article 6 § 1 de la Convention oblige les Etats contractants à organiser leurs juridictions de manière à leur permettre de répondre aux exigences de cette disposition, notamment quant au délai raisonnable (Salesi c. Italie, 26 février 1993, § 24, série A no 257-E, Bottazzi c. Italie [GC], no 34884/97, § 22, CEDH 1999‑V, et Scordino c. Italie (no 1) [GC], no 36813/97, § 183, CEDH 2006‑…). Elle tient à réaffirmer l’importance qui s’attache à ce que la justice ne soit pas administrée avec des retards propres à en compromettre l’efficacité et la crédibilité (Katte Klitsche de la Grange c. Italie, 27 octobre 1994, § 61, série A no 293-B).

45. Par ailleurs, la Cour ne partage pas non plus le point de vue selon lequel une constatation du dépassement du délai raisonnable par la Cour suprême n’aurait de toute façon pas eu pour conséquence une réduction de la peine prononcée. Elle rappelle sa jurisprudence selon laquelle une telle constatation devrait au contraire se traduire par un acquittement, une réduction de la peine, un versement d’indemnités ou une réduction des frais de procédure (voir, pour un exemple de réduction des frais, Normann c. Danemark (déc.), no 44704/98, 14 juin 2001, et, pour une violation à cet égard, McHugo c. Suisse, no 55705/00, § 30, 21 septembre 2006). Or, le requérant n’a en l’espèce pas bénéficié de l’une de ces options.

46. Compte tenu de ce qui précède, tout en reconnaissant qu’il s’agissait en l’espèce d’une procédure pénale d’une certaine complexité, la Cour n’est pas convaincue par la pertinence des arguments avancés par le Gouvernement pour justifier la durée de quinze mois en cause.

47. Elle estime que la durée litigieuse a été excessive. Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention.

dr. Mihaela Mazilu-Babel


Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 5 de comentarii cu privire la articolul “România la CEDO: cauza pendinte MIERLĂ și alte două cereri. Dreptul la o motivare într-un termen rezonabil, penal, protecția consumatorului de credit, funcționar public și clasare IJ (fapta ÎCCJ, Tribunalului Specializat Mureș și Tribunalului București)”

  1. Darius MARCU spune:

    O speta si mai interesanta: redactare tardiva, dar de catre alti judecatori, pe baza dosarului reconstituit, deoarece acesta se pierduse. CC din Slovenia avea practica inca din 2006! a stabilit ca „esența principiului nemijlocirii presupune ca o hotărâre judecătorească să fie pronunțată de către judecătorii care au participat la ședința de judecată în cadrul căreia părțile au făcut declarații și în cadrul căreia instanța a examinat toate probele”.
    http://ier.gov.ro/wp-content/uploads/cedo/Cerovsek-si-Bozicnik-impotriva-Sloveniei.pdf

    • Domnule Marcu, propun să ne concentrăm pe situațiile asemănătoare cu cele din Werz împotriva Elveției și unde se arată clar că dacă AI ÎNTÂRZIAT 15 LUNI LA MOTIVARE hotărâre în penal, atunci ai putea, chiar, să fii obligat să achiți respectiva persoană (depinde de cât de mare era pedeapsa la care ai condamnat-o, dar cu privire la care nu ai tot reușit să o motivezi) sau, măcar, să-i mai tai din pedeapsă pentru acest simplu motiv – și nu doar pentru motivu că procesul a durat cam mult până să se pronunțe (și nu până să se și motiveze) cum se întâmplă în .ro că am văzut unele motivări de ÎCCJ.

      Concret, și mai pe scurt, ÎCCJ trebuia să repună cauza pe rol, atunci când avea gata MOTIVAREA, și să întrebe procurorii ce părere au dacă va decide să reducă pedeapsa sau să dea achitare pe simplu motiv că ÎCCJ a întârziat 2 ani să motiveze o hotărâre definitivă de CONDAMNARE. Și după, chiar să facă asta.

      Bine, nu sunt sigură că ar fi fost neapărat obligatorie o repunere pe rol în acest sens – ar trebui analizat de experții în drept procesual penal, dar CEVA clar ar fi trebuit să facă astfel încât să primească și condamnatul o măslină sau un discount mai de Doamne ajută! (adică echitabil). Și să fi văzut atunci cum se accelera motivarea :)))))))))) pentru ceilalți. Și cum intervenea chiar legiuitorul.

      Oricum, Inspecția Judiciară nu ar trebui să caute scuze la nerespectare termen motivare, scuze ce nu sunt prevăzute de lege (adică în lege nu există o excepție – sau cel puțin nu o cunosc eu, care să spună că dacă ai prea multe cauze pe rol, domnule, poți sta doi ani fără să motivezi o hotărâre de condamnare definitivă în penal la pedeapsa cu închisoare – DACĂ AR FI EXISTAT, ORICUM AR FI TREBUIT ATACATĂ PENTRU NECONSTITUȚIONALITATE (dar probabil de aceea nu există :p – ca să nu poată fi atacată pentru neconstituționalitate). Că cine știe, poate or fi alții mai capabili să motiveze în termen … doritori să-i înlocuiască pe cei care nu reușesc. Dar cum să aflăm dacă nu-i sancționăm deloc pe cei din sistem, deși legea ar impune, și mai invocăm și motive ce nu sunt expres prevăzute de lege ca să le conferim impunitate?

      Dar cine știe, poate astea sunt minunile statului de drept existent în perioada anterioară venirii iar la putere a PSD :p

      Independență nu înseamnă lipsă de răspundere! …. pentru că fără de răspundere (iresponsabili) sunt doar nebunii!

  2. Mihai VITMAN spune:

    „(notă MMB: DOAMNE DUMNEZEULE MARE!)”
    „(notă MMB: Mulțumesc pe această cale Inspecției Judiciare care știe să aplice jurisprudența CEDO cu prioritate! ÎCCJ, de asemenea știe. Avocații (mai ales cei de de penal), sigur și ei au invocat această hotărâre CEDO.)”

    Doamne, Dumnezeule mare, ce limbaj demn de un articol scris de un specialist al dreptului…
    JURIDICE.ro, imi pare rău, dar calitatea articolelor scade pe zi ce trece. :)))

  3. Îmi poate spune vreun auditor de justiție dacă INM i-a predat despre cauza Werz împotriva Elveției?

    Și vreun judecător – dacă INM a făcut la formare continuă vreun seminar în care să fi menționat această hotărâre?

    Și juriștii participanți la conferințe, îmi poate vreunul să-mi spună dacă avocații de drept penal – profesori de drept în același timp – au invocat și au vorbit despre această hotărâre Werz împotriva Elveției pe la vreo conferință ținută?!?!

    Și cineva specializat în proiectele legislative ce se tot depun în Parlamentul României mi-ar putea spune și mie dacă apare pe undeva vreun proiect care să invoce și această hotărâre Werz împotriva Elveției la expunerea de motive?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.