Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Întrebare preliminară cu privire la protecția consumatorului de credit în cazul unei jurisprudențe posibil contrare dreptului UE. UPDATE: Hotărârea CJUE (avantajoasă pentru consumator)
27.07.2020 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

27 iulie 2020: Curtea declară:

1) Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că se opun ca, în cazul nulității unei clauze contractuale abuzive care impune plata totalității cheltuielilor de constituire și de radiere a ipotecii de către consumator, instanța națională să refuze restituirea către consumator a sumelor plătite în temeiul acestei clauze, cu excepția cazului în care dispozițiile dreptului național care s‑ar aplica în lipsa clauzei menționate impun consumatorului plata totalității sau a unei părți din aceste cheltuieli.

2) Articolul 3, articolul 4 alineatul (2) și articolul 5 din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că clauzele contractuale care se circumscriu noțiunii de „obiect principal al contractului” trebuie înțelese ca fiind cele care stabilesc prestațiile esențiale ale acestui contract și care, ca atare, îl caracterizează. În schimb, clauzele care au un caracter accesoriu în raport cu cele care definesc esența însăși a raportului contractual nu pot fi circumscrise acestei noțiuni. Faptul că un comision de acordare este inclus în costul total al unui împrumut ipotecar nu poate implica faptul că acesta este o prestație esențială a împrumutului respectiv. În orice caz, o instanță a unui stat membru este obligată să controleze caracterul clar și inteligibil al unei clauze contractuale privind obiectul principal al contractului, independent de transpunerea articolului 4 alineatul (2) din această directivă în ordinea juridică a acestui stat membru.

3) Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că o clauză a unui contract de împrumut încheiat între un consumator și o instituție financiară, care impune consumatorului plata unui comision de acordare, poate crea în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în pofida cerinței de bună‑credință, atunci când instituția financiară nu demonstrează că acest comision corespunde unor servicii furnizate și unor cheltuieli pe care le‑a efectuat, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

4) Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca introducerea acțiunii prin care se urmărește invocarea efectelor restitutorii ale constatării nulității unei clauze contractuale abuzive să fie supusă unui termen de prescripție, cu condiția ca momentul de la care începe să curgă acest termen, precum și durata sa să nu facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea dreptului consumatorului de a solicita o astfel de restituire.

5) Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13, precum și principiul efectivității trebuie interpretate în sensul că se opun unui regim care permite ca o parte din cheltuielile de procedură să fie suportate de consumator în funcție de nivelul sumelor plătite în mod nejustificat care îi sunt restituite în urma constatării nulității unei clauze contractuale din cauza caracterului său abuziv, dat fiind că un astfel de regim creează un obstacol substanțial de natură să descurajeze consumatorii să exercite dreptul la un control jurisdicțional efectiv al caracterului potențial abuziv al unor clauze contractuale precum cel conferit de Directiva 93/13.

:: hotărârea CJUE

***

29 iulie 2019: Judecătorul spaniol din Palma de Mallorca se întreabă cu privire la protecția consumatorului de credit și efect clauze constatate a fi abuzive (C-224/19 Caixabank).

(notă MMB: a se observa cum o trimitere preliminară din Spania nu anonimizează numele în cazul persoanelor juridice, pe când o trimitere preliminară din România realizează o atare anonimizare (a se vedea C-269/19 Banca B.). Știe cineva de ce nu se încalcă – cel puțin – art. 10 CEDO printr-o atare anonimizare operată în România? Aș fi recunoscătoare dacă printr-un comentariu mi s-ar indica vreun articol de specialitate care să fi răspuns la această întrebare.)

Situația de fapt:
1. materii UE incidente:
– protecția consumatorilor
– apropierea legislațiilor
2. avem o hotărâre prin care se declară nulitatea, ca urmare a caracterului său abuziv, a unei clauze care impune împrumutatului plata tuturor costurilor aferente încheierii, novației sau rezilierii unui contract de împrumut cu garanție ipotecară
3. necesitatea de a afla dacă o astfel de clauză poate fi modificată în ceea ce privește efectele restitutorii rezultate din declararea nulității acesteia, ca urmare a caracterului său abuziv
4. apoi, avem o jurisprudență națională care stabilește că, în urma declarării nulității unei clauze care impune împrumutatului plata tuturor costurilor aferente încheierii, novației sau rezilierii unui contract de împrumut cu garanție ipotecară, taxele notariale și costurile de agenție trebuie repartizate în mod egal între împrumutător și împrumutat
5. necesitatea de a afla dacă o atare jurisprudență poate fi considerată drept modificare judiciară a hotărârii prin care se declară nulitatea unei clauze abuzive și, în consecință, contrară principiului neobligativității,
6. avem o jurisprudență națională care stabilește că, în urma declarării nulității unei clauze care impune împrumutatului plata tuturor costurilor aferente încheierii, novației sau rezilierii unui contract de împrumut cu garanție ipotecară, în sarcina acestuia trebuie să se impună de asemenea plata costurilor de evaluare a imobilului și a taxei de constituire a ipotecii, rezultate din încheierea contractului de împrumut
7. necesitatea de a afla și dacă această jurisprudență reprezintă o încălcare a principiului neobligativității pentru consumator a unei clauze abuzive declarate nule
8. totodată, necesitatea de a afla dacă dreptul UE incident se opune consecințe date de faptul că îi revine împrumutatului sarcina de a dovedi că nu a putut să efectueze propria evaluare a imobilului
9. de asemenea, mai avem o jurisprudență națională care stabilește că, în urma declarării nulității unei clauze care impune împrumutatului plata tuturor costurilor aferente încheierii, novației sau rezilierii unui contract de împrumut cu garanție ipotecară, aceasta poate produce efecte în continuare asupra împrumutatului atunci când încheie un contract de novație sau când radiază ipoteca, în sensul că poate fi obligat să achite costurile rezultate din respectiva modificare sau radiere a ipotecii
10. necesitatea de a afla dacă dreptul UE incident se opune și unei astfel de jurisprudențe
11. avem o jurisprudență națională care exclude parțial efectul restitutoriu rezultat din declararea nulității, ca urmare a caracterului său abuziv, a unei clauze care impune împrumutatului plata tuturor costurilor aferente încheierii, novației sau rezilierii unui contract de împrumut cu garanție ipotecară
12. necesitatea de a afla dacă o atare jurisprudență este contrară efectului disuasiv asupra profesionistului
13. în plus, avem și o jurisprudență care modifică efectele restitutorii rezultate din declararea nulității unei clauze care impune împrumutatului plata tuturor costurilor aferente încheierii, novației sau rezilierii unui contract de împrumut cu garanție ipotecară, având la bază interesul împrumutatului
14. totodată, avem o jurisprudență națională care stabilește că clauza intitulată comisionul de acordare trece în mod automat de controlul privind transparența
15. necesitatea de a afla dacă o atare jurisprudență poate presupune o încălcare a principiului răsturnării sarcinii probei, profesionistul nefiind obligat să prezinte dovezi că a furnizat informații prealabile și că clauza a fost negociată în mod individual
16. de asemenea, avem o jurisprudență națională poate considera că un consumator trebuie să știe per se că perceperea de către instituțiile financiare a unui comision de acordare reprezintă o practică cunoscută și, prin urmare, nu este necesar ca împrumutătorul să dovedească în vreun mod că clauza a fost negociată în mod individual
17. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii nu se opune unei astfel de jurisprudențe, și deci ar impune să se facă dovada negocierii individuale a acesteia
18. avem o jurisprudență națională care stabilește că clauza intitulată comisionul de acordare nu poate fi analizată din perspectiva caracterului său abuziv
19. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii nu se opune unei astfel de jurisprudențe, și impunând să se considere că comisionul de acordare respectiv nu reprezintă o parte din prețul contractului, ci o remunerație accesorie, și, prin urmare, trebuie să i se permită instanței naționale să efectueze controlul privind transparența și/sau conținutul, pentru a determina astfel caracterul său abuziv conform dreptului național
20. avem alineatul (2) din articolul 4 al Directivei 93/13/ care nu a fost transpuns în ordinea juridică spaniolă
21. necesitatea de a afla dacă dreptul UE nu s-ar opune ca o instanță să invoce și să aplice articolul 4 (2) din Directiva 93/13/CE în condițiile în care dispoziția respectivă nu a fost transpusă în ordinea juridică spaniolă ca urmare a voinței legiuitorului, care a dorit să asigure un nivel de protecție complet în ceea ce privește toate clauzele pe care le poate introduce profesionistul într-un contract încheiat cu consumatorii, inclusiv cele referitoare la obiectul principal al contractului, chiar și în cazul în care sunt redactate în mod clar și inteligibil, dacă se consideră că o clauză intitulată comisionul de acordare constituie obiectul principal al contractului de împrumut
22. necesitatea de a afla dacă o clauză intitulată comisionul de acordare, în cazul în care nu a fost negociată individual și instituția financiară nu dovedește că aceasta vizează servicii prestate efectiv și costuri care i-au fost ocazionate, produce un dezechilibru important între drepturile și obligațiile părților contractuale și trebuie declarată nulă de către instanța națională
23. avem obligarea profesionistului la plata cheltuielilor de judecată, în urma unei proceduri în care consumatorul a introdus o acțiune în anularea clauzelor abuzive incluse într-un contract încheiat cu acesta și în care instanța declară nulitatea clauzelor ca urmare a caracterului lor abuziv
24. necesitatea de a afla dacă această obligare trebuie să respecte principiul neobligativității și principiul efectului disuasiv asupra profesionistului, și în cazul în care acțiunea în anulare este admisă de instanță, indiferent de rambursarea concretă a sumelor, dispusă prin hotărâre, deoarece se consideră, în plus, că cererea principală constă în declararea nulității clauzei și că rambursarea sumelor reprezintă numai o cerere accesorie inerentă celei principale.
25. in fine, necesitatea de a afla dacă efectele restitutorii rezultate din declararea nulității, ca urmare a caracterului său abuziv, a unei clauze incluse într-un contract încheiat între un consumator și un profesionist pot fi limitate în timp prin constatarea excepției prescrierii acțiunii în restituirea sumei, chiar dacă acțiunea în anularea totală, în urma căreia se constată caracterul abuziv al clauzei, este imprescriptibilă conform legislației naționale.

Dispoziții și norme invocate a fi incidente: articolele 3,4, 6 (1), 7(1) și 8 din Directiva 93/13/CEE și jurisprudența CJUE aferentă.

dr. Mihaela Mazilu-Babel

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.