Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
15 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Propunere de modificare a Constituţiei României şi a Codului de procedură penală
06.08.2019 | Adrian RADU

Adrian Radu

Adrian Radu

Având în vedere că dreptul la inviolabilitatea domiciliului este un drept fundamental, prevăzut de art. 27 din Constituția României, de aceeași natură ca și dreptul la viață intimă, familială și privată, prevăzut de art. 26 din legea fundamentală,

Având în vedere că procurorul poate dispune în cazul drepturilor la viață intimă, familială și privată autorizarea unor măsuri care constituie o ingerință în aceste drepturi, dacă există urgență, dacă obținerea mandatului de la judecător ar conduce la o întârziere substanțială a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranța persoanei vătămate, a martorului sau membrilor familiilor acestora, prin ordonanță motivată, pe o anumită durată strict prevăzută de lege, cu condiția sesizării ulterioare a judecătorului de drepturi și libertăți în vederea confirmării măsurii,

Având în vedere că art. 27 alin. 3 din Constituția României prevede că „percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege”, iar art. 158 alin. 1 din Codul de procedură penală prevede că „percheziţia domiciliară poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi şi libertăţi…”,

Ținând cont că pot exista situații în practică în care percheziția nu ar avea doar scopul de a descoperi şi strânge probe cu privire la infracţiunea pentru care se efectuează urmărire penală, la conservarea urmelor săvârşirii infracţiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului, așa cum prevede art. 157 alin. 1 din Codul de procedură penală, ci și unul de salvare a persoanelor, respectiv acela de a înlătura starea de pericol privind siguranța persoanei vătămate, a martorului sau membrilor familiilor acestora,

PROPUN:

1) Modificarea art. 27 alin. 3 din Constituția României în sensul eliminării sintagmei „de judecător”, respectiv să aibă următorul conținut: „Percheziţia se dispune şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege.”

Apreciez că existența acestei sintagme creează aparența că „dreptul la inviolabilitatea domiciliului” reprezintă un drept constituțional de altă natură decât celelalte drepturi, chiar mai important decât dreptul la viață, integritate fizică și psihică, ceea ce este de neacceptat. De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului afirmă în toate hotărârile sale că numai tortura și relele tratamente sunt interzise în mod absolut, în timp ce toate celelalte drepturi prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, inclusiv dreptul la viață sau cel privind inviolabilitatea domiciliului suferă excepții (Cauza Ciorcan și alții împotriva României din 27 ianuarie 2015, pct. 139[1]).

2) După art. 158 din Codul de procedură penală să se adauge art. 158 indice 1 care să aibă un conținut asemănător cu actualul art. 141 din Codul de procedură penală:
Art. 158 indice 1 Autorizarea percheziției domiciliare de către procuror
(1) Procurorul poate autoriza, pe o durată de maximum 48 de ore, percheziția domiciliară atunci când:
a) există urgenţă, iar obţinerea mandatului de percheziție în condiţiile art. 158 ar conduce la o întârziere substanţială a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranţa persoanei vătămate, a martorului sau membrilor familiilor acestora; şi
b) sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 157 alin. (1) şi (2), art. 158 alin. (2) și (3).
(2) Ordonanţa procurorului prin care se autorizează percheziția domiciliară trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute la art. 158 alin. (7).
(3) Procurorul are obligaţia de a sesiza, în termen de cel mult 24 de ore de la efectuarea percheziției domiciliare, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a emis ordonanţa, în vederea confirmării percheziției domiciliare, înaintând totodată un proces-verbal de percheziție domiciliară şi dosarul cauzei.
(4) În cazul în care judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1), confirmă în termen de 24 de ore percheziția domiciliară dispusă de procuror, prin încheiere, pronunţată în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
(5) În cazul în care judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că nu au fost respectate condiţiile prevăzute la alin. (1), infirmă percheziția domiciliară autorizată de către procuror şi dispune restituirea bunurilor ridicate și distrugerea probelor obținute în temeiul acesteia. Procurorul întocmeşte un proces-verbal în acest sens.
(6) Încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra percheziției domiciliare dispuse de procuror nu este supusă căilor de atac.


[1] „Astfel cum a declarat Curtea în numeroase ocazii, art. 3 din Convenție consacră una din valorile fundamentale ale unei societăți democratice. Acesta interzice în mod absolut tortura și tratamentele sau pedepsele inumane ori degradante, indiferent de circumstanțe sau de comportamentul victimei [a se vedea, printre altele, Al-Skeini și alții împotriva Regatului Unit (MC), nr. 55721/07, pct. 162, CEDO 2011].


Proc. Adrian Radu
Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 15 de comentarii cu privire la articolul “Propunere de modificare a Constituţiei României şi a Codului de procedură penală”

  1. Marian AMBROZIE spune:

    Du-te domnule și lasă-ne în pace. Tot faceți propuneri de forme fără fond, care nu aduc nimic, nici o siguranță mai mare a respectării drepturilor fundamentale ale omului. De ce nu propuneți nimic referitor la responsabilizarea persoanelor cu funcții în domeniul apărării drepturilor fundamentale și a siguranței oamenilor?

    Cu ce ne încălzește că mandatul de percheziție ar putea fi emis de procuror, dacă ăsta va dormi în continuare pe norișorul lui, considerându-se mai departe un fel de zeuleț (avea Seneca o expresie despre percepția zeilor – fără cap, fără prepuț) mai mult fără cap (și ceea ce se presulune că s-ar afla acolo – minte, cunoștințe – nu pile – empatie, milă, etc) care va dispune sau nu percheziția, așa după cum dorește mușchiul lui profesional…

    • Maria TUDOR spune:

      Acest articol este, intr-un fel, o continuare a acestuia https://www.juridice.ro/649035/procurorul-popescu-cristian-nu-a-gresit.html, pe care vi-l recomand si in care veti regasi ceva ce mi se pare mie, din comentariul dvs., ca ignorati: diferenta dintre o perchezitie si o interventie (de salvare).

      Si tocmai pt. ca-n mod evident ignorati asta, gasesc inadmisibil comentariul dvs., cum adica „Du-te domnule și lasă-ne în pace”? Ce-i aici, Luju?!

      Credeti ca daca punem capul procurorului (Popescu sau oricare) in gardul indaratul caruia se comite vreo grozavie o sa aiba mai multa indrazneala Politia sa darame poarta la interventii?!

      Ba nu ma pot abtine sa nu va intreb: aveti idee ce atributii legale are procurorul sau credeti ca-i asa, vreun Iancu Jianu care-si ia hamul si prastia si reinstaureaza ordinea prin judet cum il taie capul?

      • Marian AMBROZIE spune:

        Doamnă, nu e nici un LUJU aici, așa cum insinuați dvs. Și vă răspund – da, cam de 20 de ani am habar ce atribuții legale are / ar trebui să aibă un procuror. Dar dvs. se pare că nu puteți avea habar de esența comentariului meu, nu mi-am propus să fac o recenzie juridică a articolului, deși cred că dacă mă străduiam, reușeam. Ăncerc să vă explic, poate nu mă pot coborî la nivelul dvs. de înțelegere – doar procedural – PROBLEMA este, pe lângă dorința drăcească a fiecăruia de a se arăta cel mai deștept dintre urmașii dacilor (nu degeaba zicea Herodot că geții sunt dezbinați, se vede de la o poștă pe urmașii lor), trendul dezumanizării și al superficialității.
        Pentru ce să tot umflăm cadrul legislativ? Ca să avem mai multe de ignorat (de autorități)/încălcat (de justițiabili)?

        • Maria TUDOR spune:

          Nu va flatati singur: primul dvs. comentariu n-a fost nici pe departe impenetrabil, ci, dupa mine, cam pedestru.

          Ce-are a face, domnule, dezumanizarea cu cadrul legal?

          Unde-i dezumanizarea in articolul la care comentam? Si, apropo, unde-i dezumanizarea in conduita proc. Popescu la Caracal?

          Toata societatea e la capatul rabdarii (bine, e ea acolo de ani de zile…), dar si pe un site de specialitate sa discutam tot emotiv?!

          • Marian AMBROZIE spune:

            Doamnă, oare chiar nu înțelegeți că nu am atacat nici o persoană individualizată, procurorul Popescu, procurorul Radu, polițisul etc, politicianul abc, ci m-am referit strict la faptul că nu „stufoșirea” cadrului legislativ e soluția optimă.
            Și DA, e timpul ca și pe un site de specialitate să discutăm uman, poate chiar emotiv când este cazul, poate și pentru simplul fapt că umanismul este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului (penal), legea nefiind un concept abstract, ci dedicat (cel puțin la nivel de intenție) OMULUI, nu?

  2. Ati verificat CEDO inainte sa faceti aceste propuneri? As fi dorit sa stiu si ce zice CEDO in legatura cu o astfel de propunere – in jurisprudenta incidenta. Ca CEDO impune standardul minim.

  3. Florin-Iulian HRIB spune:

    Viziune tipic miliţianistă…

    După toată tevatura cu tragedia din Caracal, ce a demonstrat indubitabil nu doar incompetenţa organelor de urmărire penală de acolo, ci şi indolenţa, aroganţa şi ticăloşia acestora, s-au trezit tot felul de ipochimeni cu propuneri care mai de care mai năstruşnice! Securistoizii, în special, răcnesc ce zmei ar fi fost ei dacă SRI nu era castrat de CCR în privinţa anumitor prerogative din anchetele penale…

    Nu vreţi, dle procuror, să reprimiţi şi puterea de a aresta direct oamenii după cum aveţi chef, fără amestecul unui jude?!

    Şi acum vă dau un exemplu real din experienţa personală: nişte hoţi au jefuit casa părinţilor mei, aşa că am dat miliţiei înregistrările camerelor de luat vederi de la vecini, din care se vedeau infractorii. Nu numai că miliţienii nu s-au obosit să verifice şi să caute alte înregistrări video de pe traseul urmat de hoţi, ci, mai grav, mi-au spus că nu s-au uitat nici măcar pe cele date de mine, pentru că, atenţie!, nu pot citi DVD-ul cu înregistrările la computerele din birou!?

    • Maria TUDOR spune:

      Dvs. interpelati generic un procuror cu privire la conduita unor „militieni” intr-un caz punctual de parca ar fi Singurul Procuror din regat, pt. ca, pana la finalul comentariului, aproape sa-i imputati inclusiv birotica deficitara a „Militiei”.

      In plus, n-am inteles cine pe cine vrea brusc sa inceapa sa aresteze de nebun, „fara amestecul unui jude”?
      Procurorul care a scris articolul asta?!
      Omu’ inteleg ca vrea doar sa poata sparge un gard/ o usa mai operativ en cas de malheur.
      Pesemne ca sa prinda raufacatori precum aia de-au jefuit casa parintilor dvs…

      • Florin-Iulian HRIB spune:

        Nu cred că dl procuror are nevoie să-i luaţi dvs. apărarea, iar dacă simte totuşi nevoia asta, cred că şi-ar găsi un avocat mai bun, la căruţele de bani pe care le încasează lunar (inclusiv din impozitele şi taxele plătite de mine)…

        Iar faptul că am amintit de miliţieni derivă din faptul că organele de urmărire penală includ procurori şi poliţişti, deopotrivă. Pe de altă parte, chiar autorul panseului de mai sus a fost ani buni îndoctrinat în spirit cazon, urmînd un liceu militar şi prestînd apoi ca poliţist.

        În fine, exemplul meu cu eficienţa şi dorinţa de muncă a miliţienilor este destul de recent (2019), însă vă pot da multe alte exemple de competenţă a organelor; de pildă, în 2011, un organ din acesta, cînd s-a dus maică-mea să reclame furtul unui telefon celular, după ce i-a rîs în faţă, a întrebat-o cine i-a făcut plîngerea penală şi de unde ştie ea că telefoanele celulare pot fi localizate?!

  4. Autorizarea procurorilor de a emite mandate de percheziţie este imposibilă.
    Modificarea Constituţiei nu ar avea niciun efect deoarece obligaţia ca mandatele să fie emise de judecători este prevăzută în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi în Tratatul Uniunii Europene.
    Propunerea este inutilă. Un procuror ar trebui să cunoască sursa PRIMARĂ de autoritate a mandatelor de percheziţie, care este Tratatul UE şi CEDO, nu Constituţia noastră locală.
    Dacă acest principiu de bază al dreptului procedural penal nu se cunoaşte… nu e bine deloc.
    Educaţia la INM e varză murată.

    • Să știți că nu e chiar așa precum afirmați. :p (nu am invocat probele in aceasta sustinere a mea deoarece nici dvs nu ati invocat nimic concret)

      • Pantea v. România este decizia CEDO clasică în care se statuează în mod final faptul că procurorii nu sunt magistraţi independenţi în accepţiunea CEDO şi nu pot emite mandate de percheziţie. Mai sunt multe altele.
        Pantea v. România este o cauză CEDO şi reprezintă normă supranaţională, supra-constituţională.
        CEDO nu poate fi modificată prin schimbarea Constituţiei României.
        Un procuror nu va putea niciodată emite mandate de percheziţie, indiferent ce lege, de la regulile Constituţiei până la regulile jocului de popa prostu’ va fi schimbată sau modificată în România.
        Singura metodă prin care România poate legifera o asemenea normă este prin retragerea din Uniunea Europeană, anularea tratatului de aderare la UE şi dezangajarea din Tratatul CEDO.

        • Multumesc. Dar puteti mai bine, precum in America. Va rog un copy/paste cu paragrafele relevante care arata ca niciodata nu e voie pentru un procuror sa faca perchezitia (si deci sa emita un mandat pentru politistii aferenti) fara sa aiba INAINTE si mereu acceptul judecatorului. Ca apoi sa va raspund si eu cu paragrafele care va contrazic afirmatiile dogmatice din primul comentariu. Adica stiti, presupun, ca nu e suficient sa invoci numele unei hotarari ca sa zici ca asa si pe dincolo. La fel cum nu e suficient sa motivezi o hotarare invocand doar numele unei legi, fara sa trimiti expres la articolul si alineatul incident si la al lui continut normativ.

          • Percheziţiile şi arestările emise de procurori au fost o încălcare grosolană de către România a principiilor CEDO. Niciodată CEDO nu a permis unui procuror să emită mandate de arestare sau de percheziţie.
            Nu doar persoanele fizice sunt protejate de CEDO, ci şi persoanele juridice.
            Procurorii sunt egali ai avocaţilor şi sunt organizaţi constituţional în afara puterii judecătoreşti. Doar puterea judecătorească poate restrânge libertăţile şi drepturile fundamentale ale omului, şi doar în limitele CEDO.

            Să spui că un procuror poate emite mandate de percheziţie şi arestare intră în conflict direct cu CEDO.

            Însăşi Constituţia României recunoaşte supremaţia şi preeminenţa CEDO în Articolul 20

            « (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

            (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile. »

            Nici măcar judecătorii darămite procurorii, nu pot emite un mandat de arestare/percheziţie fără un motiv rezonabil.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.