Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că o decizie (de respingere a unei acțiuni) motivată doar cu un singur considerent de felul „faţă de toate probele dosarului, Curtea constată că reclamantei i s-au aplicat sancţiuni şi interdicţii în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile în materie” nu îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ., întrucât motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată. (Decizia nr. 201 din 18 ianuarie 2019, pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție)
Aflaţi mai mult despre C. proc. civ., ICCJ, Inalta Curte de Casatie si Justitie, judecator, motivare
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
Doamne Dumnezeule Mare! Și completul care a scris o atare motivare mai este încă în magistratură?
Pentru cei interesati sa gandeasca cu capul lor: http://www.rolii.ro/hotarari/5898bbc4e4900958340000f4
Am citit, doamna judecător, si ICCJ chiar are dreptate. Curtea a redat ce a zis o parte sau alta – ca situatie de fapt, si apoi a folosit un paragraf – șablon ce se potrivea pe orice situație de fapt, și gata.
De altfel, răspunsul dvs e tot neargumentat si vag.
Mihaela, ce te miri aşa?! Dacă puterea executivă şi cea legislativă sînt conduse de semianalfabeţi care au pierdut crîncen ultimele alegeri (deci nici măcar proştii care-i votau odinioară nu s-au mai îndurat să le dea un vot de încredere), crezi că impostura şi nonvaloarea nu au cangrenat şi magistratura (de procuratură nici nu mai vorbesc; e suficient ce am văzut la TV în cazul Sorina şi apoi în cazul Luiza+Alexandra…)?!
Chestia asta cu motivarea e buba nr. 1 pentru mulţi juzi. Cînd s-a prevăzut expres în lege că e obligatorie motivarea în fapt şi în drept a hotărîrilor judecătoreşti, au sărit unii magistraţi mai sus ca acum cînd se vehiculează suprataxarea veniturilor lor…
Am întîlnit deseori „motivări” de 2 bani, fuşerite pe cîteva rînduri, după ce grefierul sau chiar judecătorul copiase zeci de pagini din înscrisurile depuse de părţi la dosar, din care însă instanţa nu reţinuse absolut nimic!
Chiar recent am primit o astfel de mostră de „competenţă” din partea unei judecătoare pe care eu o denumesc „fofo srl” (ştie ea de ce). După ce mi-a înşirat cîteva texte legale şi decizii de pensionare, a pretins nitam-nisam că acţiunea este nefondată, fără să analizeze realmente probele administrate (înscrisuri şi interogatoriu) şi fără să producă măcar un minim argument logic sau de altă natură pentru a-şi susţine „soluţia”?! Inutil să precizez că nici nu s-a pronunţat pe toate capetele de cerere…
Totuşi, cel mai grav comportament este atunci cînd soluţia instanţei nu numai că nu este motivată, ci contrazice flagrant texte legale explicite, vădind intenţia judelui de a-şi bate joc efectiv de una dintre părţi (de obicei, reclamantul, care a îndrăznit să-i dea de lucru), drept pentru care am sesizat inspecţia judiciară în cazul dnei „fofo srl”, fiindcă a recidivat cu astfel de motivări absurde – dacă în primul dosar am crezut că e vorba doar de prostie şi incompetenţă, acum ştiu sigur că e (şi) intenţie.
Dar dacă Tribunalul Hunedoara e instanţă de provincie, ce să mai zic de Curtea de Apel Bucureşti?! Tot recent, am primit o hotărîre dată la cererea mea de completare a unei sentinţe, în care judecătorul cauzei nici nu s-a obosit să motiveze de ce a admis parţial acţiunea şi a respins majoritatea capetelor de cerere. Am crezut sincer că judele omisese – din grabă sau neatenţie – să justifice soluţia pronunţată iniţial. Ei bine, după mai multe amînări de pronunţare, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de completare prin martie 2019 şi abia după alte cîteva luni, prin iulie 2019, a catadicsit să „motiveze” pe două rînduri că aşa a intenţionat, de fapt, să admită parţial acţiunea şi să o respingă în rest, iarăşi fără absolut niciun argument DE CE a făcut aşa?!
Păi să se tot dea grile. Sigur așa va crește calitatea motivărilor. Mi se pare chiar culmea să existe pretenția la o motivare adecvată când licența e grilă și admiterea tot grilă. Ani și ani se aleg judecătorii și avansează în carieră în funcție de cu totul alte criterii, și apoi poporul realizează că #văleleu nu se știe să se motiveze. Ar fi chiar hilar dacă nu ar fi de plâns în hohote.
Alexandru Degre zicea asta în 1901, și profesorii noștri din ultimii 30 de ani se fac că nu știu:
https://citate.juridice.ro/155/o-hotarare-buna-si-nimerita-dar-stiintific-rau-motivata/