ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Din nou despre legalitatea art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
07.08.2019 | Radu NECULA

 
Competition Law
Radu Necula

Radu Necula

A se vedea și Observaţii cu privire la legalitatea art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor

Fiind convins de faptul că dezbaterea problemelor juridice poate contribui la înţelegerea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legale, m-am bucurat să constat că autorul lucrării[1] care m-a determinat să public o succintă notă juridică[2] cu privire la interpretarea art. 110 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, a publicat un nou articol[3], prin care şi-a menţinut poziţia iniţială cu privire la nelegalitatea art. 110 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor şi a combătut argumentele aduse de mine, în sens contrar, prin nota juridică publicată anterior.

Fără a relua argumentele exprimate anterior atât de mine, cât şi de autorul citat[4], voi încerca, în cele urmează, să fac anumite precizări şi să aduc câteva argumente suplimentare, pentru sprijinirea concluziei mele iniţiale, în sensul că art. 110 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, care reglementează modalitatea de compunere a completului desemnat să soluţioneze cererea de recuzare/declaraţia de abţinere, are caracter legal.

Aşadar, apreciez că incidentele procedurale nu pot fi incluse în noţiunea de „cauză” care trebuie repartizată aleatoriu, la care face referire art. 53 din Legea nr. 304/2004, din moment ce Codul de procedură civilă stabileşte, prin art. 124 alin. 2, regula soluţionării incidentelor procedurale de instanţa în faţa căreia acestea se invocă.

Astfel, soluţionarea cererii de recuzare/declaraţiei de abţinere de un complet, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul care s-a abţinut sau cu privire la care s-a formulat cerere de recuzare, aşa cum prevede art. 50 C. proc. civ., reprezintă o excepţie de la regula instituită de art. 124 alin. 2 C. proc. civ.

Prin urmare, consider că neindicarea în cuprinsul art. 50 C. proc. civ. a faptului că declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare se impune a fi repartizată aleatoriu nu poate semnifica faptul că, totuşi, este necesară repartizarea aleatorie, în temeiul regulii stabilite de art. 53 din Legea nr. 304/2004, întrucât, aşa cum am arătat, aceste dispoziţii legale nu sunt aplicabile incidentelor procedurale şi, implicit, nu pot fi aplicate, în completare, în lipsa unei dispoziţii legale exprese cu privire la necesitatea repartizării aleatorii.

În consecinţă, apreciez că argumentul, în sensul că cererea de recuzare/declaraţia de abţinere trebuie repartizată aleatoriu, în temeiul art. 53 din Legea nr. 304/2004, nu poate fi reţinut.

Cu privire la acest aspect, menţionez şi că, fiind o excepţie de la regula instituită de art. 124 alin. 2 C. proc. civ,, art. 50 C. proc. civ. ar fi trebuit să prevadă expres necesitatea repartizării aleatorii a incidentelor procedurale privind abţinerea şi recuzarea, în caz contrar desemnarea completului care urmează a soluţiona aceste incidente procedurale neputându-se realiza prin repartizare aleatorie, din moment ce excepţiile de la o regulă trebuie să fie expres prevăzute de lege, ceea ce nu este cazul în materia abţinerii şi recuzării.

În plus, consider că interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor legale determină concluzia că legiuitorul nu a urmărit repartizarea aleatorie a cererii de recuzare/declaraţiei de abţinere.

În acest sens, apreciez că este deosebit de importantă înţelegerea motivelor pentru care legiuitorul a prevăzut expres că judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine nu poate soluţiona respectiva cerere/declaraţie.

Consider că prin această prevedere legală, legiuitorul a urmărit, în principal, să sublinieze faptul că, în cazul completelor colegiale, cererea de recuzare formulată împotriva unui membru al completului sau declaraţia de abţinere a unui membru din completul de judecată nu atrage incompatibilitatea celorlalţi membri din complet[5] în ceea ce priveşte soluţionarea respectivei cereri/declaraţii, pentru aceştia cererea/declaraţia menţionată neavând decât natura juridică a unui incident procedural cu privire la care se pot pronunţa.

Aşadar, în aceste situaţii, este evident că legiuitorul nu a urmărit repartizarea aleatorie a cererii de recuzare, ci soluţionarea acesteia de către celălalt judecător din completul de apel, împreună cu un alt judecător, respectiv de ceilalţi doi judecători din completul de recurs, împreună cu un alt judecător.

În aceleaşi coordonate, eventuala repartizare aleatorie a cererii de recuzare/declaraţiei de abţinere a unuia din membrii completului de apel/recurs ar fi de natură a încălca principiul repartizării aleatorii a cauzei în cadrul căreia s-au ivit aceste incidente procedurale, în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi judecători din complet, care s-ar vedea în imposibilitatea de a soluţiona aceste incidente procedurale, fără a exista niciun temei de drept în acest sens şi fără a fi incompatibili, o atare situaţie neputând fi acceptată.

Observăm că dispoziţiile Codului de procedură civilă nu menţionează cum se va stabili judecătorul care va întregi completul de apel/recurs care va soluţiona cererea de recuzare/declaraţia de abţinere, însă apreciez că acest fapt nu este întâmplător, ci reprezintă opţiunea legiuitorului de a reglementa aceste aspecte prin norme de organizare judiciară cu caracter regulamentar, pentru a evita încărcarea dispoziţiilor Codului de procedură civilă cu reglementări care vizează, în principal, organizarea judiciară.

Concluzia reţinută anterior se impune şi pentru că, în caz contrar, precizarea legală, în sensul că în compunerea completului care soluţionează abţinerea sau recuzarea nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine ar fi superfluă (în condiţiile în care orice normă juridică trebuie interpretată astfel încât să producă efecte juridice), întrucât, pe de o parte, este evident că nimeni nu poate fi judecător în propria cauză (mai exact, într-o cauză care l-ar viza în mod direct, situaţie în care s-ar găsi judecătorul care a declarat că se abţine sau care a fost recuzat, în cazul în care ar soluţiona aceste incidente procedurale), iar, pe de altă parte, din interpretarea art. 47 alin. (4) C. proc. civ. rezultă clar care sunt situaţiile în care cererea de recuzare poate fi soluţionată chiar de judecătorul recuzat, respectiv în situaţia în care cererea de recuzare ar fi inadmisibilă, prin raportare la prevederile art. 47 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., astfel că, per a contrario, în toate celelalte situaţii judecătorul cu privire la care s-a formulat cererea de recuzare nu poate face parte din completul care va soluţiona cererea de recuzare.

Este drept că argumentele prezentate anterior cu privire la scopul dispoziţiilor legale analizate nu sunt aplicabile în situaţia în care cererea de recuzare/declaraţia de abţinere vizează judecătorul unic învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau toţi judecătorii din completul colegial.

Totuşi, nu există niciun argument solid pentru a se aprecia că legiuitorul a urmărit repartizarea aleatorie doar în ceea ce priveşte abţinerea/recuzarea judecătorul unic învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau cu privire la abţinerea/recuzarea tuturor judecătorilor din completul colegial, în lipsa unei prevederi legale exprese în acest sens, o interpretare contrară fiind de natură a scinda caracterul unitar al reglementării legale, fără nicio justificare obiectivă.

În concluzie, având în vedere, în principal, că dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 304/2004 nu sunt aplicabile incidentelor procedurale şi, în subsidiar, că scopul prevederilor legale, incluse în Codul de procedură civilă, care au ca obiect modalitatea de soluţionare a abţinerii şi recuzării, nu a fost acela de a se asigura repartizarea aleatorie a acestor incidente procedurale, aşa cum am arătat anterior, consider că nu există niciun temei pentru a se aprecia că art. 110 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor ar fi nelegal, pentru că ar încălca principiul repartizării aleatorii, întrucât un astfel de principiu nu există în ceea ce priveşte incidentele procedurale şi, implicit, în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de recuzare/declaraţiei de abţinere.

În final, menţionez că toate concluziile prezentate au avut ca punct de plecare faptul că interpretarea prevederilor Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară nu se poate realiza în detrimentul dispoziţiilor incidente din Codul de procedură civilă, sensul acestei afirmaţii fiind acela că este firesc ca interpretarea normelor de organizare judiciară să se realizeze prin raportare la scopul instituţiilor reglementate de Codul de procedură civilă. Mai exact, am avut în vedere exclusiv interpretarea prevederilor legale, fiind de acord cu considerentul că cele două acte normative, fiind legi, au aceeaşi forţă juridică şi că există şi posibilitatea ca Legea nr. 304/2004 să se aplice în detrimentul Codul de procedură civilă, într-o anumită situaţie juridică, însă numai în cazul în care din reglementările legale rezultă cu claritate că aceasta a fost intenţia legiuitorului.


[1] Lucrare publicată de dl. avocat Mihnea Jida, pe portalul www.juridice.ro, la data de 11.07.2019. Lucrarea este disponibil la https://www.juridice.ro/646253/scurte-consideratii-despre-nelegalitatea-art-110-alin-1-din-regulamentul-de-ordine-interioara-al-instantelor-referitor-la-judecarea-unor-incidente-procedurale-de-catre-completul-cu-numar.html
[2] Disponibilă la https://www.juridice.ro/646885/observatii-cu-privire-la-legalitatea-art-110-alin-1-din-regulamentul-de-ordine-interioara-al-instantelor.html
[3] Disponibil la https://www.juridice.ro/648898/mentinerea-pozitiei-privind-nelegalitatea-art-110-alin-1-din-regulamentul-de-ordine-interioara-al-instantelor-referitor-la-judecarea-unor-incidente-procedurale-de-catre-completul-cu-numa.html
[4] Argumentele menţionate pot fi parcurse prin consultarea lucrărilor citate anterior, în cadrul primelor trei note de subsol.
[5] În lipsa acestei prevederi legale, se putea ridica întrebarea dacă formularea cererii de recuzare/declaraţiei de abţinere era de natură a atrage incompatibilitatea întregului complet de judecată.


Judecător Radu Necula
Tribunalul Prahova


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.